Curatelă. Sentința nr. 4044/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4044/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 4044/2015
Dosar nr._ / 2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ NR.4044
Ședința publica din data de 02.11.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: D. M. E.
GREFIER: G. A.
Ministerul Public a fost reprezentat prin doamna procuror B. C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant D. S. M. și pe pârât D. D. la C. DE BATRANI "AMICI PENTRU BUNICI, având ca obiect curatelă.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza faptul că reclamantul a depus prin serviciul registratura, la data de 02.11.2015 cerere de amânare a judecarii cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, adeverinta privind starea de sanatate, certificat de cazier judiciar si certificat de cazier fiscal.
Instanța înmanează reprezentantului Ministerului Public înscrisurile communicate de catre reclamanta prin mail pentru a lua cunostință de conținutul acestora.
Având în vedere prevederile art.114 C.p.c. instanța invoca din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cornetu și acorda cuvântul pe excepția invocată.
Reprezentantul Ministerului Public formuleaza concluzii de admitere a excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cornetu și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecaătoriei sectorului 2 București.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cornetu.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 27.05.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2015, reclamantul D. S. - M. a solicitat instituirea curatelei asupra pârâtei D. D., mama sa, precum și desemnarea sa în calitate de curator.
In fapt, reclamantul arată că pârâta suferă de Alzheimer în formă severă, este încadrată în grad de handicap grav, fiind în prezent internată în căminul de bătrâni „Amici pentru bunici” din Popești Leordeni, ..6.
Mai arată reclamantul că mama sa este în imposibilitate de a-și ridica drepturile bănești constând în indemnizația cuvenită persoanelor cu handicap, motiv pentru care este necesară instituirea curatelei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.178 și urm. C.civ.
În dovedire, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat încadrare in grad de handicap, cerere de acordare a drepturilor cuvenite persoanelor cu handicap, contract încheiat cu casa de bătrâni „Amici pentru bunici”, talon de pensie, certificate de naștere.
Prin sentința civilă nr. 7698/08.07.2015 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, fiind admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, reținându-se următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.114 C.proc.civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Noțiunea de „persoane ocrotite” este definită de art.105 din cadrul Titlului III. Ocrotirea persoanei fizice Cod civil, în aceasta fiind incluse și persoanele care din cauza bătrâneții, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să își administreze bunurile, ocrotirea lor realizându-se prin punere sub interdicție sau prin instituirea curatelei, conform art.106 C.civ.
Cauza de față, având ca obiect instituirea curatelei, vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice, în sensul art.106 C.civ. în acest sens, competența pentru judecarea prezentului litigiu îi revine instanței de tutelă în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința pârâtei D. D..
Din răspunsul primit de la Autoritatea Tutelară Sector 2 București, din contractul nr.24/06.05.2011, precum și din susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată a rezultat faptul că pârâta locuiește încă din anul 2011 la căminul de bătrâni „Amici pentru Bunici” situat în Popești Leordeni, ..6 .
Instanța a reținut că, în sens procesual, noțiunea de domiciliu sau reședință vizează locuința efectivă a persoanei respective, iar nu adresa pe care aceasta o are trecută în acte. în acest sens, instanța apreciază că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului din precizarea depusă la 06.07.2015.
Astfel, este lipsit de relevanță faptul că pârâta are domiciliul în acte în sectorul 2, precum și faptul că sediul social al azilului de bătrâni este în sectorul 2 București, atâta timp cât din înscrisurile existente la dosar reiese că, în fapt, aceasta locuiește la căminul situat în Popești Leordeni, ..6.
Pentru aceste considerente, având în vedere că normele de competență teritorială au caracter exclusiv în cazul litigiilor privitoare la persoane, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.126 alin.1 C.proc.civ., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție se află locuința în fapt a pârâtei.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ la data de 29.09.2015.
La termenul de judecata din data de 2.11.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu.
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu, prin prisma susținerilor reclamantului, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat instituirea măsurii de ocrotire a curatelei asupra pârâtei, mama acestuia, având domiciliul în București, Sectorul 2.
În motivare, reclamantul a susținut că urmare a afecțiunii de care suferă-Alzheimer în formă severă și netransportabilă- a fost nevoit să o interneze în Căminul de bătrâni având sediul în localitatea Popești-Leordeni, județul Ilfov, însă din acest motiv nu își poate ridica drepturile bănești în niciuna dintre modalitățile indicate de Consiliul Local al Sectorului 2 București, apreciind că se impune instituirea acestei măsuri în favoarea reclamantului și a pârâtei, drepturile bănești fiind necesare pentru a acoperi suma de 1900 lei plătită lunar pnetru acest cămin de bătrâni, fiind astfel necesară numirea reclamantului în calitate de curator al mamei sale, invocând în sprijinul susținerilor și a cererii introductive disp. art. 178 din Codul Civil.
În drept, instanța reține că potrivit art. 178-179 din NCC “Cazuri de instituire- În afară de cazurile prevăzute de lege, instanța de tutelă poate institui curatela:
a) dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator;
b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;
c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;
d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.
ART. 179- Competența instanței de tutelă- Instanța de tutelă competentă este:
a) în cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanța de la domiciliul persoanei reprezentate;
b) în cazul prevăzut la art. 178 lit. b), fie instanța de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanța de la locul unde trebuie luate măsurile urgente;
c) în cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanța de la ultimul domiciliu din țară al celui lipsă ori al celui dispărut.”
Raportând situația de fapt astfel cum aceasta rezultă atât din susținerile reclamantului, din înscrisurile depuse la dosar, precum și concluziile referatului de anchetă socială efectuat de Primăria Sectorului 2 București-la domiciliul pârâtei-, instanța apreciază în această materie își găsesc aplicare inclusiv dispozițiile cu caracter general în materia stabilirii competenței teritoriale a instanței de tutelă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială locuiește persoana ocrotită conform disp. art. 114 alin. 1 din C.proc.civ.(dispoziții care vin în confirmarea disp. art. 179 din NCC) potrivit cărora “(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.”
Totodată, instanța constată că noțiunile de “domiciliu și de reședință” nefiind definite în C.proc.civ., urmează a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 87-95 din NCC, aplicabile în această materie “ART. 87- Domiciliul- Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.
ART. 88- Reședința-Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară.
ART. 89- Stabilirea și schimbarea domiciliului
(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale.
(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală.
(3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.
ART. 90
Prezumția de domiciliu-(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.
(2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.
ART. 91
Dovada- (1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.
(2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.
(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
ART. 92
Domiciliul minorului și al celui pus sub interdicție judecătorească
(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.
(2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.
(3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal.
ART. 93
Cazuri speciale
Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi și supus unor măsuri de protecție specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament.
ART. 94
Domiciliul persoanei puse sub curatelă
În cazul în care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui care a dispărut, acesta are domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îl reprezinte.
ART. 95
Domiciliul la curatorul special- Dacă a fost numit un curator special pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemați la moștenire au domiciliul la curator, în măsura în care acesta este îndreptățit să îi reprezinte.”
Prin urmare, rezultă că astfel cum rezultă din mențiunile din cărțile de identitate ale reclamantului și ale pârâtei, aceștia își au domiciliul în București, Sectorul 2, ca locuință principală.
Pe de altă parte, împrejurarea că pârâta este internată din cursul anului 2011 în căminul de bătrâni având un punct de lucru în localitatea Popești-Leordeni, județul Ilfov, însă cu sediul în sectorul 2 București, nu poate înlătura prezumția legală relativă instituită de disp. art. 90-91 din NCC, respectiv că și în prezent pârâta își are locuința principală în București, sectorul 2.
De altfel, se constată că scopul formulării prezentei cereri a fost evidențiat cu claritate chiar de către reclamant, respectiv înlăturarea unui obstacol administrativ de ridicare a pensiei cuvenite lunar în favoarea pârâtei, aceasta aflându-se conform susținerilor reclamantului în imposibilitate fizică de a se deplasa la sediul oficiului poștal sau al plătitorului acestei indemnizații, aflat în București, Sectorul 2 București, prin urmare rezultând că măsura de ocrotire solicitată de către reclamantă vine chiar în sprijinul persoanei vizate de această măsură.
În plus, se constată că pârâta, având domiciliul cunoscut și stabilit în mod cert conform cărții sale de identitate, nu a declarat organelor locale că dorește să își stabilească domiciliul sau reședința în Localitatea Popești-Leordeni, județul Ilfov, localitate cu care nu are nicio legătură administrativă sau de altă natură cu excepția împrejurării că este cazată în cadrul punctului de lucru al căminului de bătrâni respectiv, neavând relevanță că încă din 2011 se află acolo urmare a imposibilității reclamantului de îngrijire eficientă a pârâtei, măsura internării putând fi revocată în orice moment și fiind luată în considerarea că sediul social al asociației care administrează această locație (care nu poate fi apreciată drept “locuință”, ci un stabiliment de îngrijire a persoanelor aflate în situația pârâtei) se află în București, sectorul 2-fila 11 dosar al Judecătoriei Sectorului 2 București, iar nu în Popești-Leordeni, județul Ilfov.
Prin urmare, se constată că Judecătoria Cornetu nu este instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul eventualului curator-reclamantul din prezenta cauză, nici domiciliul persoanei a cărei ocrotire se solicită prin instituirea acestei măsuri, dar nici unde se impun a fi luate aceste măsuri urgente de administrare a drepturilor bănești ale pârâtei, ridicarea drepturilor bănești-pensia lunară-plătite de Consiliul Local al Sectorului 2 București, o eventuală hotărâre de instituire a curatelei urmând a fi utilizată în fața acestei din urmă autorități, iar nu față de o autoritate publică având sediul în județul Ilfov, urmând a se lua în considerare prin urmare și interesul persoanei ocrotite avut în vedere și de legiuitor când a stabilit competența teritorială în favoarea instanței în a cărei rază se află fie domiciliul, fie reședința persoanei ocrotite, prezumție și scop care ar fi încălcate, nefiind ocrotite interesele persoanei în cauză în măsura în care nu ar fi valorificată mențiunea reală din cărțile de identitate ale părților.
Pe de altă parte, instanța apreciază că nu poate fi reținută pentru stabilirea competenței teritoriale împrejurarea că noțiunea de domiciliu în sens procesual a fost stabilită pe cale jurisprudențială în sensul de locuința de fapt a persoanei în cauză, luându-se în considerare că în această materie operează într-adevăr o prezumție relativă în sensul că numai în măsura în care nu pot fi stabilite în altă modalitate certă (prin mențiunile din cărțile de identitate aflate în termenul de valabilitate prevăzut de legea specială) fie domiciliul, fie reședința persoanei în cauză-reclamant sau pârât, acestea urmează a fi prezumate a se afla la locuința efectivă a persoanei în cauză, respectiv locul unde se află cu titlu permanent, unde s-a stabilit cu intenția certă de a-și desfășura activitatea cotidiană în mod constant, fără întreruperi îndelungate, prezumție care însă nu poate fi reținută în prezenta cauză, în contextul faptic descris anterior, concluzie confirmată chiar de disp. art. 91 din NCC.
În plus se constată că acolo unde legiuitorul a dorit să deroge de la această regulă a stabilit în mod expres, spre exemplu în materia divorțului unde conform disp. art. 915 alin.l C.proc.civ. “Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.”, stabilind că nu are relevanță domiciliul sau reședința în sensurile precizate anterior, ci exclusiv locuința de fapt a soților, considerente față de care în temeiul art. 129-132 C.proc.civ. va fi admisă excepția invocată din oficiu având în vedere că în această materie excepția necompetenței teritoriale este de ordine publică, fiind vorba despre ocrotirea persoanei fizice, urmând a fi declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe învestite de către reclamant, respectiv instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, ca viitor prezumtiv curator, precum și domiciliul persoanei a cărei ocrotire se solicită, dar și instanța în a cărei rază teritorială se vor produce în mod real în beneficiul persoanei ocrotite efectele acestei măsuri preconizate de către reclamant.
Tododată, având în vedere disp. art. 133-135 C.proc.civ., constatându-se ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, va fi sesizată instanța superioară comună acestora în vederea soluționării prezentului conflict de competența (Curtea de Apel București) și va fi suspendată din oficiu judecata cauzei până la data soluționării acestui conflict de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul D. S. M., CNP_9, cu domiciliul în Bucuresti, .. 4, ., ., sector 2, in contradictoriu cu intimata D. D. domiciliata in Bucuresti, . nr. 1, ., ., CNP_, internata la C. de batrani „Amicii pentru bunici” din Popesti-Leordeni, .. 6, jud.Ilfov, în favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
În temeiul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti.
În temeiul art. 134 și art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, suspendă din oficiu judecata cauzei și dispune înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
Red. M.E.D.
Tehnored. A.G.
Ex. nr. /
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 4359/2015. Judecătoria CORNETU | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4011/2015.... → |
|---|
