Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4919/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4919/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 4919/2015
Cod ECLI ECLI:RO:JDCOR:2015:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4919/2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant G. I. C. și pe pârât M. O. T., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei a răspuns reclamantul personal, lipsa fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că la data de 15.12.2015 au fost depuse referatele de anchetă socială de la Primăria sector 2 București și de la Primăria Popești-Leordeni, după care,
Reclamantul solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi prezent avocatul său ales.
Instanța pentru a da posibilitate apărătorului reclamantului să fie prezent lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat, lipsa fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin avocat solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost precizată apreciind că sunt îndeplinite condițiile admiterii cererii. De asemenea arată că reclamantul este tatăl minorei iar dacă acesta nu ar avea legături cu minora, relațiile dintre reclamant și fiica sa s-ar deteriora iar prezenta acțiune a fost formulată pentru ca reclamantul să poată avea legături personale cu minora până la soluționarea pe fond a cererii. Reclamantul prin avocat mai arată că relațiile dintre reclamant și fiica sa sunt bune, reclamantul implicându-se în creșterea minorei. Cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat și taxa judiciară de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._ la data de 22.10.2015, reclamantul G. I. C. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu M. O. T., să se stabilească pe calea ordonanței președințiale un program de legături personale cu minora G. MILTARU M. M., născută la data de 18.10.2010, astfel cum acesta este indicat, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, în esență, reclamantul a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat nașterea minorei, aflată în prezent în grija mamei, cu care nu a avut probleme de relaționare până în anul 2014. Ulterior, în anul 2014, pârâta a început o relație cu un alt bărbat, iar din acel moment, nu a mai putu avea legături personale cu minora. A susținut că nu a mai văzut minora din decembrie 2014, motiv pentru care a și formulat o . plângeri penale. Susține că este în interesul superior al minorei ca aceasta să aibă legături personale și cu tatăl.
În drept, a invocat prevederile art. 148-149 C.pr.civ., art. 401 C.civ., art. 996-1001 C.pr.civ., precum și dispozițiile Legii nr. 272/2004.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată, dovada fiind atașată la fila 9 din dosar.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, că reclamantul este extrem de agresiv, motiv pentru care împotriva sa au fost emise mai multe ordine de protecție. Susține că pârâtul nu este interesat de soarta minorei, că în realitate doar dorește să o șicaneze pe reclamantă, că minora este terorizată din cauza tatălui, fiindu-i frică atunci când îl vede că o va pierde pe mama. Arată că pârâtul nu a respectat hotărârile judecătorești prin care a fost obligat la consiliere psihologică.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială cu câte un martor, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În cauză a fost efectuată ancheta socială la domiciliul ambelor părți, rapoartele de anchetă socială fiind atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că din relația de concubinaj a părților a rezultat nașterea minorei G. MILTARU M. M., survenită la data de 18.10.2010.
Prin Sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în Dosarul nr._/4/2012, s-a dispus evacuarea reclamantului din prezenta cauză din domiciliul părților, a fost stabilită locuința minorei la mamă și s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Reclamantul solicită prin prezenta cauză stabilirea unui program de legături personale între tată și minoră. Pârâta a arătat că este adevărat că reclamantul nu a văzut minora, dar acest aspect este cauzat de existența unor ordine de protecție. Pe de altă parte, pârâta a menționat că minora este terorizată de prezența tatălui, aceasta asistând la diverse scene de violență.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța constată în primul rând că afirmațiile reclamantului referitoare la inexistența problemelor între părți anterior anului 2014 nu sunt reale. Se observă astfel că împotriva pârâtului au fost emise ordine de protecție la data de 25 octombrie 2012 și la data de 01.04.2015. Totodată, reclamantul a fost obligat la consiliere psihologică. Or în aceste condiții declarația martorului A. F., referitoare la cauzarea problemelor dintre părți de actualul partener al pârâtei, nu pot fi primite ca fiind verosimile.
Pe de altă parte, din interogatoriile administrate în cauză rezultă faptul că minora este speriată de tată, acesta proferând amenințări la adresa mamei, aceste susțineri coroborându-se cu concluziile raportului de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtei. Se observă astfel că în acest raport se recomandă evaluarea psihologică a minorei, tatăl fiind perceput ca fiind un om rău.
În drept, instanța reține că pentru a admite o cerere de ordonanță președințială este necesar, pe lângă condițiile generale ale oricărei cereri în justiție, îndeplinirea unor condiții speciale care se desprind din art. 996 C. proc. civ. Astfel, potrivit acestor dispoziții instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din textul de lege enunțat decurg două dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale: urgența și caracterul vremelnic. În ceea ce privește cea de-a treia condiție, care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, aceasta presupune ca instanța să nu cerceteze fondul dreptului, aspect menționat indirect in al. 5 al aceluiași articol, în sensul ca ordonanța va putea fi data chiar si atunci când este in curs judecata asupra fondului.
Cu privire la cererea de stabilire a unui program de vizitare, urgența reiese din împrejurarea că interesul minorului impune păstrarea de relații personale cu ambii părinți, împiedicarea tatălui de a stabili legături personale cu fiica sa putând avea consecințe negative asupra dezvoltării fizice și mai ales psihice a copilului.
Sub acest aspect nu este de neglijat nici faptul că, dată fiind vârsta minorei, întreruperea legăturilor dintre aceasta și tatăl său pe perioada desfășurării procesului de fond ar putea avea drept consecință înstrăinarea copilului de propriul său părinte, o relație ulterioară fiind greu de reconstruit.
În cauza de față însă, prin raportare la situația de fapt mai sus reținută, instanța apreciază că nu este întrunită condiția aparenței în drept. Este adevărat că dreptul părintelui de a avea legături cu părinții este unui esențial, însă acesta trebuie analizat prin prisma interesului superior al minorului. Or în prezentul litigiu, față de violența exercitată de reclamant, stabilită deja prin două hotărâri judecătorești, precum și prin prisma necesității evaluării psihologice a minorei (incompatibilă cu procedura ordonanței președințiale) și efectuării unor ședințe de consiliere psihologică de către reclamant, instanța consideră că nu există aparență în drept privind respectarea interesului superior al minorei prin încuviințarea programului de legături personale solicitat, pe calea ordonanței președințiale.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. I. C., domiciliat în sector 2, București, .. 17, ., ., în contradictoriu cu pârâta M. O. T., domiciliat în sector 4, București, .. 8, ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 5 de zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 17 Decembrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
18.12.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4920/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3779/2015.... → |
|---|
