Pensie întreţinere. Sentința nr. 4010/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4010/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 4010/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4010/2015
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant M. I. F. și pe pârât B. C., pârât B. C. cu dom ales, având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 14.10.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 28.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 31.03.2015 sub nr. de dosar_, reclamantul M. I. F. a chemat în judecată pe pârâta B. C. solicitând instanței să dispună reducerea pensiei de întreținere pe care a fost obligat să o plătească în beneficiul minorului M. S.. A mai solicitat suspendarea și compensarea pensiei de întreținere în timpul vacanței de vară și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că prin Decizia civilă nr. 1533/20.10.2014, pronunțată în Dosarul nr._, a fost obligat să plătească în beneficiul minorului o pensie de întreținere în cuantum de 1000 lei lunar. Arată că în prezent realizează un venit lunar de 759 lei, spre deosebire de venitul în cuantum de 4000 lei lunar, avut în vedere la pronunțarea hotărârii mai sus menționate, motiv pentru care se impune reducerea pensiei de întreținere. Susține că în perioada vacanței de vară minorul se află la tată, motiv pentru care ar fi prea mult pentru acesta să plătească pensie de întreținere și în acest interval de timp.
În drept, a invocat prevederile art. 527, art. 528, art. 529, art. 531 și art. 534 C. civ.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat, în esență, că reclamantul este unic asociat și administrator al unei firme și de-a lungul timpului a prezentat adeverințe în funcție de interesul acestuia, fără să aibă în vedere interesele minorului, motiv pentru care consideră că în cauză nu s-a făcut dovada diminuării veniturilor realizate.
În ceea ce privește o eventuală compensare a pensiei de întreținere, respectiv de suspendare a plății acesteia în perioada vacanței de vară, arată că în realitate și în perioada vacanței de vară trebuie achitate abonamentele pentru activitățile sportive, asigurarea medicală etc.
Totodată, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat reducerea programului de vizitare, solicitând ca tatăl să poată vedea minorul în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10.00, până duminica, ora 18.00, trei zile, din doi în doi ani, începând cu 24 decembrie și până pe 26 decembrie, o săptămână în luna iulie, o săptămână în luna august, urmând ca în lunile de vară tatăl să nu mai vadă minorul la sfârșit de săptămână. A mai solicitat să se stabilească faptul că dacă minorul este bolnav programul de suspendă, iar pe perioada programului de vizitare tatăl va permite accesul mamei la copil.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a arătat că reclamantul-pârât a preluat copilul într-un mod inadecvat în iulie 2014 și nu i-a permis să ia legătura cu minorul. Arată astfel că imediat după ce minorul suferise o intervenție chirurgicală, reclamantul-pârât luat minorul sub pretextul că va merge în parc cu acesta și în realitate a plecat la Mediaș și apoi la Sovata. La revenire, copilul era schimbat, fiind introvertit, motiv pentru care a fost nevoie de ajutorul unui psiholog pediatru. Susține că reclamantul-pârât nu respectă interdicțiile medicale prescrise minorului.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ., art. 403, art. 499, art. 525, art. 527, art. 529, art. 532, art. 533 C.civ.
Cererea reconvențională este legal timbrată, dovada fiind atașată la fila 64 din dosar.
În etapa procedurii prealabile, reclamantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele arătate în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, a solicitat respingerea acesteia arătând că nu are legătură cu litigiul principal, respectiv că instanțele s-au pronunțat deja cu privire la programul de legături personale dintre tată și fiu. A mai susținut că, în realitate, pârâta-reclamantă nu respectă programul de vizitare, că aceasta are un comportament posesiv, obsesiv, iar minorul își dorește să petreacă timp cu tatăl.
În probațiune a depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 16 septembrie 2015, instanța apus în vedere reclamantului-pârât să depună adeverință de venit, cu veniturile nete realizate în ultimele șase luni, defalcat lunar. Reclamantul-pârât a arătat că dacă se supără desființează firma și arată că nu realizează nici un venit, aceste aspecte fiind consemnate prin încheierea de ședință de la fila 66 din dosar.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri pentru soluționarea cererii principale, iar pentru cererea reconvențională, proba cu înscrisuri, proba cu interogatorul și proba testimonială cu câte un martor.
La termenul de judecată din 14.10.2015, instanța a luat act de faptul că reclamantul-pârât depus adeverință din care rezultă că i-au încetat raporturile de muncă și a aplicat sancțiunea decăderii din proba testimonială pentru această parte, față de neindicarea datelor de identitate ale martorului încuviințat. La același termen au fost administrate interogatoriile și a fost audiat martorul propus de pârâta-reclamantă, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile din prezenta cauză s-au căsătorit la data de 27.06.2009 și au divorțat în urma soluționării litigiului ce a constituit obiectul Dosarului nr._ . Din căsătoria părților a rezultat nașterea minorului M. S., survenită la data de 26.07.2010.
Prin Decizia civilă nr. 1533 din 20.10.2014, reclamantul-pârât a fost obligat să plătească o contribuție lunară la creșterea și educarea minorului în cuantum de 1000 lei și a fost stabilit un program de legături personale între tată și minor.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului-pârât de diminuare a contribuției la creșterea și educarea minorului, instanța constată că, în drept, art. 531 alin. 1 C. Civ. prevede că, în situația în care se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
În cauza de față, alegațiile reclamantului referitoare la faptul că nu ar realiza venituri nu sunt dovedite, constatându-se din contră o evidentă rea-credință din partea acestuia.
Se observă astfel că reclamantul-pârât a depus la fila 17 o adeverință de venit, emisă de societatea al cărei administrator este, din care rezultă că ar realiza un venit de 759 lei lunar. Apoi, la fila 66 a depus o adeverință din care rezultă că realizează un venit lunar net în cuantum de 809 lei, iar la interpelarea instanței privind depunerea unei adeverințe privind veniturile realizate în ultimele șase luni, defalcat, a arătat că poate să depună o adeverință din care să rezulte că nu realizează nici un venit, dacă așa dorește, dovedind astfel un dispreț evident atât față de realizarea actului de justiție cât și față de interesul superior al minorului, fiul său. Ulterior, la termenul de judecată din 14.10.2015, reclamantul-pârât a și depus o adeverință, emisă de aceeași societate, din care rezultă că i-au încetat raporturile de muncă începând cu data de 01.10.2015.
În aceste condiții, instanța apreciază că în realitate reclamantul-pârât nu a făcut dovada diminuării veniturilor sale, cu atât mai mult cu cât la interogatoriu a arătat că deține venituri suficiente pentru a se îngriji de minor, ci a dovedit doar că a emis o . acte pro causa, în scopul inducerii în eroare a instanței.
Totodată, în ceea ce privește suspendarea plății pensiei de întreținere în perioada vacanței de vară, instanța apreciază că această cerere este lipsită de temei legal, respectiv că procesul de creștere și educare al unui copil presupune cheltuieli și în lipsa acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât ca neîntemeiată.
Totodată, în condițiile în care reclamantul-pârât a întocmit acte pro causa, iar acțiunea acestuia este vădit neîntemeiată, fiind introdusă cu rea-credință, instanța va aplica, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.pr.civ. o amendă judiciară acestei părți în cuantum de 1000 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța apreciază că nici aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care va fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt, între părți există o situație litigioasă de circa cinci ani de zile, astfel cum chiar acestea au arătat. În acest interval de timp, din actele aflate la dosar, din interogatorii și din declarația martorului, rezultă fără echivoc, că părțile nu au pus mai presus interesul superior al minorului, fiul acestora. În realitate, pârâta-reclamantă nu i-a permis reclamantului-pârât să țină legătura cu minorul, conform programului, modificând unilateral acest program invocând starea de sănătate a minorului și l-a exclus pe tată, în anumite situații, de la luarea unor decizii medicale. De asemenea, când tatăl a luat minorul, aceasta a sunat din oră în oră pe telefonul reclamantului-pârât și a sesizat Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei municipiului Mediaș (filele 42-45).
Mai reține instanța că este adevărat că minorul a fost luat de tată cu motivarea că pleacă în parc și a fost dus în realitate în provincie, în timpul programului de vizită, dar din probele administrate în cauză rezultă că minorul nu a fost pus în pericol, acesta fiind îngrijit de tată și de familia acestuia, aspect care însă nu legitimează conduita tatălui.
În aceste condiții, instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul-pârât ar reprezenta vreun pericol pentru minor, respectiv că este în interesul superior al acestuia să aibă legături personale cu tatăl limitate.
Instanța atrage în acest sens atenția pârâtei-reclamante asupra faptului că pentru dezvoltarea optimă și armonioasă a copilului este necesară prezența ambilor părinți în viața acestuia, minorul având nevoie și de un model masculin în procesul de creștere.
De asemenea, instanța subliniază că stabilirea domiciliului minorului la mamă nu îi conferă acestuia dreptul de controla relația tată – fiu, părinții având drepturi egale în ceea ce privește creșterea și educarea minorului.
Totodată, instanța constată că acțiunea pârâtei-reclamante este vădit neîntemeiată, fiind introdusă cu rea-credință, în desconsiderarea intereselor minorului, motiv pentru care va aplica, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.pr.civ. o amendă judiciară acestei părți în cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată privind reducerea/compensarea pensiei de întreținere formulată de reclamantul-pârât M. I. F., domiciliat în București, ., ., . cu pârâta-reclamantă B. C., domiciliat în București, Uioara, nr. 4, ., . dom. ales în com. Domnești, .. 19, ., ..
Respinge cererea de reducere a programului de vizitare formulată de pârâta-reclamantă B. C. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. I. F. ca neîntemeiată.
În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.pr.civ. aplică reclamantului-pârât M. I. F. amenda judiciară în cuantum de 1000 lei pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată vădit netemeinice, cu rea-credință.
În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.pr.civ. aplică pârâtei-reclamante B. C. amenda judiciară în cuantum de 1000 lei pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată vădit netemeinice, cu rea-credință.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 18 Noiembrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 5 ex
15.12.2015
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 3780/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
