Plângere contravenţională. Sentința nr. 3557/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3557/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 3557/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILĂ Nr. 3557/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent M. V., intimat I. I., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 30.09.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 07.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Examinând cauza de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 10.02.2015, sub nr._, petentul M. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. I., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.02.2015, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 de lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că a fost sancționat pentru că nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare. Arată că procesul-verbal este nelegal întrucât în realitate nu era nici un pieton angajat în traversare. Pe de altă parte, susține că circula pe banda 2, iar eventualii pietoni nu ar fi putut să fie văzuți, din motive de lipsă de vizibilitate dar cu certitudine pe banda sa de mers nu erau pietoni.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune a depus, în copie, procesul-verbal contestat, dovada reținerii permisului și actul de identitate.
În privința timbrajului, petentul a achitat taxa de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada fiind atașată la fila 3 din dosar.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a indicat că fapta a fost constatată personal de agentul constatator.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, întrucât acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006, respectiv în data de 05.02.2015, pe DN5–km 11+900, a condus auto cu număr de înmatriculare B3921DAN și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, pe sensul sau de mers, pe trecerea de pietoni marcata si semnalizată semnalizată corespunzător.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța are în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.
Potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul nu a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa întrucât nu ar fi existat nici un pieton pe trecere, pe banda sa de mers. Pe de altă parte, a menționat că avea vizibilitatea obturată din cauza unui maxi taxi.
Instanța constată însă că afirmația referitoare la inexistența pietonului nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, deși sarcina probei incumba petentului, iar afirmația referitoare la vizibilitatea redusă, chiar dovedită de ar fi, nu duce la exonerarea de răspundere, conducătorul auto având obligația să circule cu o viteză adaptată la condițiile de trafic.
În aceste condiții, instanța apreciază că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv că petentul nu a făcut dovada existenței unei situații contrare celei reținute de agentul constatator.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 390 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” și nici nu există temei pentru înlăturarea sancțiunii complementare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. V., domiciliat în București, ., în contradictoriu cu intimatul I. I., cu sediul în sector 2, București, Fabrica de Glucoză, nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.02.2015 contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 09 Octombrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
16.11.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 3009/2015. Judecătoria CORNETU | Pretenţii. Sentința nr. 3743/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
