Plângere contravenţională. Sentința nr. 4181/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4181/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 4181/2015
Dosar nr._ / 2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ NR.4181
Ședința publica din data de 09.11.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: D. M. E.
GREFIER: G. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. D. I. și pe intimatul I. I. - POLITIA ORASULUI B., având ca obiect plângere contravențională . NR._/04.03.2015.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 02.11.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 09.11.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr._ la data de 20.05.2015 pe rolul Judecătoriie Cornetu, petentul V. D. I., in temeiul dispozițiilor art. 31 si urmatoarele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in contradictoriu cu I. I. - Politia Orașului B. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 000.301/04.03.2015, proces verbal prin care a fost sanctionat cu amenda contravenționala in suma de 292,5 lei potrivit art. 99 alin. (1) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, solicitând in principal prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicata prin procesul verbal mai sus mentionat si in subsidiar, anularea procesului verbal de contravenție cu consecința exonerării subsemnatului de la plata sumei stabilite prin acesta.
Totodata, în subsidiar solicită inlocuirea sancțiunii contravenționale cu advertismentul.
In fapt, a fost sanctionat contravențional cu amenda contravenționala in suma de 292,5 lei, retinandu-se in sarcina sa ca la data de 04.03.2015 ora 13,50 ar fi traversat DN6 printr-un loc nepermis si fara sa se asigure.
Procesul verbal . nr. 000.301/04.03.2015, proces verbal prin care a fost aplicata sancțiunea contravenționala, nu i-a fost comunicat de către organul care a aplicat sancțiunea, aspect fata de care au fost incalate dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, dispoziții potrivit carora procesul verbal trebuie comunicat prin posta cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliu, in acest ultim caz, operațiunea de afișare fiind consemnata . semnat de cel puțin un martor.
Totodata, potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ, executarea sancțiunii contravenționale se prescrie daca procesul verbal nu a fost comunicat in termen de cel mult doua luni de la data aplicarii sancțiunii.
F. de cele aratate mai sus, la data de 08.05.2015, deplasandu-se la sediul DGITL S4 din București, .. 50-54, a aflat de la inspectorul de serviciu de la Biroul Amenzi, ca figurează in evidentele organului fiscal cu debite din amenzi.
Urmarea acestui fapt, a solicitat funcționarului public de la ghișeu, o copie a dosarului fiscal, respectiv o copie a procesului verbal de contravenție si a dovezii de comunicare a acestuia.
Reprezentantul organului fiscal, a dat curs solicitării, comunicandu-i sub semnătură, la aceeași data de 08.05.2015, inscrisurile solicitate.
F. de cele aratate si in raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a formulat prezenta acțiune in interiorul termenului reglementat de legiuitor, respectiv 15 zile de la data la care a luat la cunostinta despre procesul verbal de constatare a contravenției.
Pe de alta parte, nu i-a fost comunicat de către organul care a aplicat sancțiunea procesul verbal de contravenție in vreuna din modalitatile prevăzute de art. 25 din actul normativ mai sus invocat.
In alta ordine de idei, in urma analizarii documentelor comunicate sub semnătură de către DGITL S4, a constatat ca organul care a aplicat sancțiunea contravenționala si cel care avea si obligația legala a comunicării procesului verbal de contravenție, a “dovedit” comunicarea prin atașarea unei confirmări de primire care viza o alta persoana si un alt domiciliu.
F. de cele expuse si in temeiul dispozițiilor legale mai sus invocate, solicită a se constata nelegalitatea procedurii de comunicare (prin anexarea unei confirmări de primire care viza o alta persoana), iar pe de alta parte, ca efect al necomunicarii procesului verbal de contravenție, intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Totodata, in susținerea excepției prescrierii executării sancțiunii amenzii contravenționale, procedura de comunicare reprezintă actul prin care organul ce aplica sancțiunea face cunoscut contravenientului, despre modul de soluționare a procesului verbal de constatare a contravenției si totodata, comunicarea deschide pârtii interesate exercitarea caii de atac a plângerii in termenul si condițiile prevăzute de lege.
Comunicarea are caracterul unui act procedural si este supusa dispozițiilor art. 154 si urmatoarele din Codul de procedura civila, care se aplica in mod corespunzător.
In toate cazurile, cel care face aceste comunicări, in speța de fata organul care a aplicat sancțiunea, trebuie sa obtina dovada acestei operațiuni care va fi atașata procesului verbal.
Or, in cazul de fata, organul de politie a atașat procesului verbal de contravenție o confirmare de primire care viza o alta persoana si un alt domiciliu, ceea ce echivaleaza cu o necomunicare a respectivului proces verbal.
Așadar, in raport de cele aratate, instanta de judecata trebuie sa constate excepția prescrierii executării sancțiunii amenzii, context in care se impune admiterea plângerii contravenționale ca efect al constatarii intemeiate a excepției invocate.
Pe de alta parte, in raport de cele retinute in cuprinsul procesului verbal contestat, critică legalitatea si temeinicia acestuia si pentru urmatoarele aspecte:
In primul rand, in apararea intelege sa invoce dispozițiile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții potrivit carora “in momentul incheieirii procesului verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul verbal la rubrica “Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulitatii procesului verbal”.
F. de dispoziile legale mai sus enuntate, agentul constatator a refuzat sa consemneze obiectiunile cu privire la cele retinute in procesul verbal de contravenție, agentul de politie condiționând consemnarea obiectiunilor de semnarea procesului verbal de contravenție.
Or, din analiza dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 un mod ca voința legiuitorului ar fi fost in sensul ca organul constatator va consemna obiectiunile contravenientului doar daca aceasta intelege sa semneze procesul verbal de contravenție.
In cazul de fata, agentul constatator a inteles sa dea o interpretare personala, discretionala dispozițiilor legale anterior indicate, dand o legalitate cel puțin indoielnica procesului verbal de contravenție, creând o aparenta legalitate a acestuia, situatie de natura sa producă un prejudiciu in patrimoniul său.
Așadar, atata timp cat legiuitorul nu a reglementat expres si nu a conditionat consemnarea eventualelor obiectiuni aduse procesului verbal de semnarea acestuia, nici agentul constatator nu poate face acest lucru, aceasta in virtutea principiului de drept „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (“unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem”).
De asemenea, o alta critica adusa legalitatii procesului verbal de contravenție se refera la aplicarea eronata, in opinia sa, a dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, dispoziții potrivit carora:
(1)procesul verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătură acestuia.
(2)nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3)in lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal in acest mod.
F. de cele aratate, desi agentul constatator a precizat in procesul verbal faptul ca era de fata si a refuzat sa semneze procesul verbal de contravenție, nu a inteles sa solicite confirmarea celor intamplate de la un martor aflat in preajma locului unde s-ar fi savarsit contravenția (in zona se afla cateva magazine si se aflau si diverse persoane care tranzitau zona), ci a inteles sa se deplaseze cateva sute de metri mai in fata,unde a solicitat unei trecător sa semneze in calitate de martor asistent procesul verbal de contravenție.
In raport de acest aspect, se impune citarea in calitate de martor in prezenta cauza, celui care a semnat in calitate de martor asistent procesul verbal de contravenție. Un alt aspect demn de luat in seama, este faptul ca persoana care a semnat procesul verbal in calitate de martor asistent este aceeași persoana care a semnat in calitate de martor asistent un alt proces verbal ce face obiectul unei plângeri contravenționale in dosarul nr._ aflat pe rolul acestei instante, putând duce la concluzia ca “profesia” acestuia este de “martor asistent”.
Așadar, in lumina celor expuse, reiterează inca o data legalitatea cel puțin indoielnica a procesului verbal de contravenție ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale, aceasta prin prisma faptului ca a devenit o practica a agenților de politie de a solicita unor persoane care nu au fost de fata si nu au deci nicio calitate sa semneze ca martori, procesele verbale de contravenție care refuza sa fie semnate de către contravenineti. Prin acest mod, cel puțin defectuos, de intocmire a procesului verbal de constatare a contravenției, se crează o aparenta legalitate a respectivului proces verbal de contravenție, situatie de natura sa producă un prejudiciu in patrimoniul contravenientului.
Pentru considerentele expuse si dovedite mai sus si in temeiul dispozițiilor legale invocate, solicită a se constata nulitatea procesului verbal de contravenție . nr. 000.301/04.03.2015 si pe cale de consecința sa dispună anularea acestuia si exonerarea subsemnatului de la plata sumei stabilite.
In situatia in care nu se vor retine motivările cu privire la anularea procesului verbal de contravenție, solicită inlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul.
In acest sens, in ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite in procesul-verbal, art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 prevede ca “aceasta trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite”, iar art. 21 alin. (3) din același act normativ prevede ca “sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de lege si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal de contravenție”.
In legătură cu modul de aplicare a sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 prevede ca “in cazul in care fapta este de o gravitate redusa, se aplica sancțiunea advertismentului”, sancțiune ce poate fi aplicata si “in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune”, asa cum arata art. 7 alin. (3) din același act normativ.
Așadar, avand in vedere faptul ca legiuitorul a prevăzut expres posibilitatea aplicarii sancțiunii avertismentului, pentru a permite in acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusa si cu luarea in considerare si a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare, va solicit sa constatati ca sancțiunea amenzii aplicata este prea aspra, nefiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
In acest sens, in zona unde a fost savarsita contravenția este amenajata trecere pentru pietoni la o distanta de aproximativ 300-400 m fata de locul pe unde a procedat la traversarea drumului public (si nicidecum la aproximativ 100 de m cum in mod eronat susține agentul constatator). De altfel, tocmai datorita distantei foarte mari pana la locul special amenjat pentru traversare, este o practica a locuitorilor din zona, care procedeaza la traversarea drumului public prin acea zona, aceasta si intrucat in acel perimetru se găsesc mai multe magazine avand diverse obiecte de activitate.
Pe de alta parte, desi a incalcat in calitate de pieton regulile privind circulația pe drumurile publice, pericolul social al faptei savarsite este minim, fapt ce rezulta din circumstanțele si imprejurarile in care a fost savarsita fapta, din faptul ca nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de OUG nr. 195/2002 fiind minima.
De altfel, pericolul social minim rezulta si din circumstanțele personale petentuui, care deține permis de conducere inca din anul 1997 si nu se face vinovat de savarsirea altor contravenții, cunoscând si pericolele le care se expun pietonii cand se angajeaza in traversare prin loc nepermis.
Așadar, vazand cele de mai sus, se poate observa, ca la intocmirea procesului verbal de contravenție, nu s-a tinut seama de situatia faptica a condițiilor in care s-a savarsit contravenția, ca sancțiunea aplicata nu este proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, nu s-a tinut seama de imprejurarile in care a fost savarsita, de urmarea produsa, de circumstanțele personale.
F. de aceste imprejurari, fapta savarsita are o gravitate redusa, putandu-se dispune inlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea advertismentului, aceasta sancțiune raspunzand cerințelor de proportionalitate prevăzute de art. 5 alin. (5) si art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Aceasta sancțiune este mai potrivita realizarii scopului general al aplicarii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atentia contravenientului asupra faptei savarsite si de a-l determina sa adopte pe viitor un comportament adecvat in societate.
In alta ordine de idei, urmează a fi avute în vedere si dispozițiile art. 6 al CEDO, dispoziții in acord cu care prezumția de nevinovăție garantata de textul de lege anterior invocat, face ca in plan probator, sarcina dovedirii faptului ca petentul a savarsit fapta retinuta pe seama sa, sa revină intimatului.
Pe de alta parte, materia probatiunii se bazeaza pe niște rigori bine definite. Potrivit jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, confirmata si in cauza A. contra Romania, materia contravențiilor aparține dreptului penal. O consecința a acestui fapt este si aceea ca dreptul la respectarea unui proces echitabil include si in aceasta materie prezumția de nevinovăție a cărei respectare se impune in toate cazurile.
Imperativul respectării prezumției de nevinovăție presupune ca in caz de îndoiala asupra situatiei de fapt, de aceasta sa profite persoana sanctionata.
F. de cele aratate mai sus, apreciază ca exista indoiala asupra situatiei de fapt, aceasta prin prisma faptului ca, asa cum a aratat, pe de o parte, agentul constatator nu a solicitat confirmarea celor consemnate cat si refuzul semnării procesului verbal de un martor aflat la locul savarsirii contravenției (erau suficiente persoane care au asistat la discuția cu agentul de politie), iar pe de alta parte faptul ca in zona, in mod frecvent se procedează la traversarea prin acel loc intrucat acolo se afla mai multe magazine avand diverse obiecte de activitate, nefiind amplasata trecere pentru pietoni.
Pentru motivele expuse si dovedite, solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulata si motivate si pe cale de consecința, sa constate in principal prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicata prin procesul verbal de contravenție . nr. 000.301/04.03.2015 ca efect al necomunicarii in termenul de doua luni stabilit de legiuitor, iar in subsidiar, anularea procesului verbal de contravenție cu consecința exonerării subsemnatului de la plata amenzii stabilite prin acesta.
Totodata, în subsidiar solicită inlocuirea sancțiunii contravenționale cu advertismentul.
Cu cheltuieli de judecata constând in taxa de timbru.
In drept, art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:CI petent, procesul-verbal de contravenție, dovadă de comunicare a procesului-verbal.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, situația prezentată de petent în contestație nu corespunde realității întrucât conform actului de constatare la data de 04.03.2015 a fost sancționat în localitatea B., județul I., deoarece a traversat ..
In drept, încadrarea juridică a contravenției constatate este art. 99 alin. (1) pct. 3 nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice din OUG nr. 195/2002.
Pentru motivele arătate mai sus, s-a întocmit procesul-verbal, stabilindu-se amendă, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în 48 de ore, precum și măsura complementară a reținerii permisului de conducere conform articolului invocat mai sus din O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin.(l) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constator, prin propriile simțuri și pe cale de consecință actul de constatare, în speță procesul-verbal ., nr._ beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie pentru că interpretând contrar ar rezulta că astfel de înscrisuri ar fi total lipsite de efecte juridice și ar lipsi de eficiență activitatea instituțiilor/autorităților executive ale statului.
Ostfel de contravenție-neacordare prioritate de trecere pietonilor-se constată de polițistul rutier în mod direct, prin propriile sale simțuri și nu în baza unor dovezi tehnice omologate așa cum se constată contravențiile rutiere având ca obiect depășirea vitezei legale de circulație, astfel că nu există obligația de a înregistra și filma o astfel de faptă. Solicită respingerea acțiunii petentului și menținerea procesului-verbal așa cum a fost întocmit, ca fiind legal și temeinic.
Analizând plângerea contravențională, observă că petentul recunoaște săvârșirea constravenției ce i se impută, însă susține că, întrucât a refuzat eliberarea unui loc de parcare a fost amendată abuziv, motiv pentru care solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal așa cum a fost întocmit ca fiind legal și temeinic.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului, arătând următoarele:
Astfel, la data de 04.03.2015, a fost sanctionat contravențional, in baza procesului verbal . nr._/04.03.2015, cu amenda in cuantum de 292,5 lei, retinandu-se in sarcina sa, incalcarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 3 din OUG 195/2002, respectiv nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice.
Procesul verbal de contravenție a cărui anulare o solicită nu i-a fost comunicat de către organul care a aplicat sancțiunea, astfel cum legiuitorul prevede la art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiindu-i remis sub semnătură, asa cum a aratat si in plangerea formulata, la data de 08.05.2015 de către inspectorul de serviciu din cadrul Biroului Amenzi de la Direcția Generala de Taxe si Impozite Locale Sector 4, organ care avea obligația legala sa puna in executare procesul verbal mai sus mentionat.
F. de cele aratate, a formulat plangerea contravenționala din prezenta cauza, solicitând instantei de judecata, sa constate, in principal prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale ca efect al necomunicarii in termen a procesului verbal de contravenție si in subsidiar, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, cu consecința exonerării de la plata amenzii stabilite.
Totodata, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu advertismentul, avandu-se in vedere circumstanțele personale si pericolul social minim al faptei savarsite, pe de o parte, iar pe de alta parte, intrucat la intocmirea actului actacat nu s-a tinut cont de condițiile in care a fost savarsita contravenția, iar sancțiunea aplicata nu este proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Așadar, din perspectiva motivelor pe care le-a invocat atat in susținerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, cat si sub aspectul nelegalitatii procesului verbal de contravenție, instanta de judecata trebuie sa observe si sa constate ca apararile formulate de partea adversa prin intampinarea depusa, nu au absolut nicio legătură cu problematic ace face obiectul prezentei cauze.
In acest sens, partea adversa invoca in mod eronat o . contravenții de care subsemnatul as fi vinovat, contravenții care in realitate nu aveau cum sa fie savarsite, intrucat, dupa cum se poate observa si din pv-ul contestat, fapta pentru care am fost sanctionat “nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice”.
Așadar, invocarea sanctionarii ca urmare a neacordarii prioritatii de trecere pietonilor sau refuzului de a elibera un loc de parcare, este cel puțin ciudata, daca nu hilare, caraghioase. Mai mult decât atat, partea adversa este in eroare si atunci cand vorbește despre masura reținerii permisului de conducere, o atare masura neregasindu-se reglementata ca sancțiune complementara a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Pe de alta parte, in ceea ce privește invocarea de către partea adversa a prezumției de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție, arată că in cazul in care exista indoiala asupra situatiei de fapt, acesta trebuie sa profite persoanei sanctionate.
In alta ordine de idei, în vederea susținerii excepției prescrierii executării sancțiunii amenzii contravenționale, adresa Direcției Generale de Impozite si Taxe Locale Sector 4, adresa prin care institutia anterior mentionata, (institutie care potrivit OG nr.2/2001 are competenta punerii in executare a procesului verbal de contravenție . nr._/04.03.2015) a restituit organului emitent (I. I.), procesul verbal ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale, pe motiv ca acesta nu a fost comunicat in conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (3) si art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare (depun anexat copia adresei DGITL S4).
Așadar, in concluzie, excepția invocata este perfect justificata si se impune admiterea acesteia cu consecința constatarii prescrierii executării sancțiunii amenzii contravenționale intrucat procesul verbal nu i-a fost comunicat in termen de cel mult doua luni de la data aplicarii sancțiunii.
F. de cele mai sus prezentate si vazand motivele dezvoltate pe larg in plangerea contravenționala pe care a formulat-o, apreciază ca solicitarea intimatei I. I. de menținere ca temeinic si legal a procesului verbal de contravenție . nr._/04.03.2015 este lipsita de orice susținere juridica, atata vreme cat partea adversa nu doveste in niciun fel contrariul celor expuse in cuprinsul plângerii contravenționale.
Pentru motivele expuse si dovedite, a solicitat admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulata si motivata si pe cale de consecința, sa constate in principal prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicata prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.03.2015 ca efect al necomunicarii in termenul de doua luni stabilit de legiuitor, iar in subsidiar, anularea procesului verbal de contravenție cu consecința exonerării de la plata amenzii stabilite prin acesta.
Totodata, solicită ca in cazul in care nu se vor retine motivările invocate in vederea anularii procesului verbal de contravenție si exonerării de la plata amenzii, inlocuirea sancțiunii contravenționale cu advertismentul.
În dovedire a atașat adresa emisă la data de 22.04.2015 către petent de DGITL Sectorul 4 București-fila 24.
Intimata a comunicat instanței și dovada comunicării procesului-verbal de contravenție-filele nr. 35-37 și respectiv, 41-44.
Totodată a fost citat și audiat și martorul asistent, numitul I. S., a cărui declarație a fost consemnată și atașată cauzei.
Deliberând asupra prezentei plângeri, precum și asupra excepției prescripției executării sancțiunii aplicată petentului, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată că sunt neîntemeiate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În fapt, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.03.2015 întocmit de agentul constatator al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 292,5 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că la data de 04.03.2015, ora 13.45, pe DN6 Km 11+400, în localitatea B., județul I., a fost surprins în timp ce a traversat DN6 prin loc nepermis și fără să se asigure, deși trecerea de pietoni se afla la aproximativ 100 m.
În cadrul procesului-verbal agentul constatator a consemnat că petentul refuză să îl semneze, aspect confirmat sub semnătură olografă de un martor asistent, audiat în acest sens în prezenta cauză.
Totodată, instanța constată că procesul-verbal de contravenție i-a fost comunicat petentului chiar la adresa indicată în prezenta plângere și care figurează în cadrul actului său de identitate atașat în acest sens în fotocopie-filele nr. 9 și nr. 42-43 din prezenta cauză, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a scrisorii recomandate, agentul poștal consemnând că la această adresă la data de 17.03.2015 petentul ar fi figura mutat, aspect menționat și pe plicul aferent scrisorii recomandate de comunicare a procesului-verbal în cauză și restituit astfel către intimatul emitent.
În acest context, instanța constată că ulterior intimatul a procedat la afișarea procesului-verbal la data de 15.04.2015, astfel cum rezultă din procesul-verbal de afișare-fila 44 a dosarului, chiar la adresa indicată de către petent, și confirmat sub semnătura martorului R. E..
Sub același aspect, instanța constată că deși petentul în susținerea plângerii a invocat și a depus în acest sens o dovadă de comunicare a scrisorii recomandate, ca de altfel și intimata-inițial- adresată unei alte persoane, numitul V. M. la adresa din București, ., sectorul 5, indicată de către petent ca fiind domiciliul procesual ales pentru prezenta cauză-fila 36 a dosarului, totuși o astfel de împrejurare nu poate conduce la concluzia nerespectării de către intimat a dispozițiilor art. 26 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 2/2001, în forma în vigoare la data constatării săvârșirii contravenției, potrivit cărora “art. 26(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult două luni de la data încheierii.
Art. 27- Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Sub acest aspect, instanța reține că într-adevăr revenea intimatului obligația de a respecta atât obligația de comunicare a procesului-verbal prin scrisoare recomandată, cât și aceea de comunicare prin afișare la domiciliul petentului, prin consemnarea acestei operațiuni într-un proces-verbal semnat cel puțin de cel puțin un martor.
Din această perspectivă, instanța reține că intimatul a respectat întocmai aceste obligații, inclusiv sub aspectul ordinii imperative de comunicare a procesului-verbal contestat, inițial prin scrisoare recomandată cu confirmare a primirii, la domiciliul real al petentului, iar ulterior, în măsura în care această primă modalitate nu conduce la comunicarea efectivă a acestuia din motive obiective, iar nu imputabile intimatului-aspect rezultat din faptul că agentul poștal a consemnat că motivul necomunicării efective a procesului-verbal către petent la adresa reală și actuală a acestuia ar fi fost că figurează mutat de la adresă, deși mutarea nu a fost comunicată conform dispozițiilor legale în vigoare către intimat, pentru luarea acestor modificări în evidențele sale-, prin afișare la domiciliul petentului, sub semnătura martorului indicat, aspecte care rezultă din dosarul cauzei și care nu au fost contestate de către petent.
Totodată instanța reține că aceste operațiuni s-au realizat în limita celor 2 luni de la data încheierii procesului-verbal-acesta datând din 04.03.2015, prin urmare termenul maxim de comunicare fiind la 04.05.2015-, comunicarea realizându-se inițial la data de 17.03.2015-prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (procedură nefinalizată efectiv urmare a mențiunilor agentului poștal), iar ulterior la 15.04.2015, prin afișare la domiciliul petentului, astfel încât nu sunt aplicabile în prezenta cauză disp. art. 14 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora “Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii.
(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale”.
Astfel prescripția executării sancțiunilor contravenționale devenea incidentă numai în situația în care petentul dovedea că într-adevăr intimatul nu realiza întocmai dispozițiilor legale evocate operațiunea administrativ-materială de comunicare a procesului-verbal de contravenție în limita celor 2 luni de la data aplicării sancțiunii, în prezenta cauză dată care coincide cu data încheierii acestuia, sancțiunea fiind aplicată în aceeași zi cu data încheierii actului contestat.
Vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile contrare ale petentului având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, dar și împrejurarea că intimatul a dovedit legătura între plicul aferent comunicării actului, dovada de comunicare aferentă și procesul-verbal atacat, iar ulterior, realizarea afișării actului contestat conform dispozițiilor legale aplicabile, neavând relevanță că organele fiscale competente să execute sancțiunea aplicată petentului ar fi comunicat acestuia că ar fi restituit procesul-verbal de contravenție întrucât nu ar fi fost respectate aceste dispoziții legale pentru legala comunicare a titlului executoriu, aspect care nu corespunde probelor administrate în prezenta cauză și nici unor alte documente care au stat la baza emiterii acestei adrese, înlăturate de dovezile de comunicare prezentate instanței de către intimat și menționate anterior, urmând a fi respinsă excepția prescripției extinctive ca neîntemeiată.
Cu privire la legalitatea formală a procesului-verbal de contravenție, instanța constată că susținerile petentului sunt neîntemeiate.
Astfel procesul-verbal de contravenție conține toate elementele esențiale prevăzute de art. 16-17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității.
Totodată se reține că agentul intimatului a consemnat că petentul a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție, aspect confirmat sub semnătură olografă de martorul asistent audiat în prezenta cauză, acesta declarând împrejurările în care a semnat acest proces-verbal de contravenție, arătând că nu a fost prezent la momentul săvârșirii și constatării contravenției de către agentul intimatului, dar a semnat procesul-verbal la sediul agentului constatator, fiindu-i prezentat în acest sens.
Vor fi înlăturate susținerile petentului în sensul că martorul asistent nu ar fi fost prezent la momentul săvârșirii contravenției, respectiv că nu ar fi fost prezent în momentul refuzului exprimat de agentul intimatului de a consemna obiecțiunile petentului în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, având în vedere că potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 rolul martorului asistent nu este acela de a confirma modul de săvârșire a contravenției de către petent, ci exclusiv de a atesta împrejurările prevăzute de această dispoziție, în fapt, agentul constatator prezentându-i martorului asistent, la sediul intimatului, procesul-verbal întocmit, a cărei semnare a fost refuzată de către petent (aspect recunoscut prin prezenta plângere de către acesta), iar martorul atestând această împrejurare.
De asemenea, se reține că nu are relevanță declarația martorului în sensul că acesta ar fi fost chemat de intimat pentru a semna și alte procese-verbale de contravenție, în situații similare cu acelea rezultate din prezenta cauză, având în vedere că singura situație în care disp. art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 interzice o astfel de atestare este aceea în care martorul are calitatea de agent constatator în cadrul intimatului, o astfel de împrejurare nefiind invocată și dovedită în prezenta plângere, martorul semnând procesul-verbal în calitate de “membru al activului de voluntari” utilizat de către intimat în această calitate, iar nu în calitate de agent constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că deși petentul avea posibilitatea de a administra probe concludente prin care să tindă la înlăturarea, cel puțin în parte, a situației de fapt constatate în mod direct de către agentul constatator al intimatului, totuși o astfel de posibilitate nu a fost valorificată în temeiul art. 6 din CEDO, petentul limitându-se să conteste cu caracter general situația de fapt, invocând nerealitatea celor consemnate de agentul constatator, dar și împrejurarea că în fapt trecerea de pietoni se afla de fapt la o distanță de aproximativ 300-400 m de locul în care a fost petentul surprins traversând, locuitorii utilizând această locație de obicei pentru un acces mai facil la magazinele din zona respectivă, dar și împrejurarea că traversarea de către petent nu a provocat un risc de accident, toate aceste susțineri neavând însă relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale contravenției imputate acestuia.
Astfel se constată că în fapt acesta a traversat ca pieton drumul național printr-un loc nepermis, neamenajat în acest scop și nesemnalizat conform normelor în vigoare, fără a se asigura, neavând relevanță că la momentul concret în care a fost surprins de către agentul constatator nu circula în zonă niciun autoturism, contravenția fiind prevăzută și sancționată în modalitatea concretă reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, fără alte distincții realizate de către petent, aceste împrejurări având eventual relevanță sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii aplicată acestuia, esențial fiind faptul că deși avea obligația de a traversa drumul deschis circulației autovehiculelor exclusiv în limitele prevăzute de lege, respectiv pe o trecere de pietoni amenajată ca atare, aceasta existând în fapt în apropierea locului în care a fost surprins, totuși o astfel de obligație nu a fost respectată.
Din această perspectivă, instanța reține că potrivit disp. art. 72 al in. 2-6 din OUG nr. 195/2002, cunoscute de către petent dată fiind calitatea acestuia invocată de conducător auto “(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
(3) Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
(4) Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
(5) Sunt asimilate pietonilor persoanele care conduc un scaun rulant de construcție specială, cele care conduc vehicule destinate exclusiv tragerii sau împingerii cu mâna, precum și cele care se deplasează pe patine sau dispozitive cu role.
(6) Se exceptează de la respectarea regulilor stabilite pentru pietoni polițistul rutier și persoanele care se află pe platforma drumului public și sunt autorizate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să îndrume sau să dirijeze circulația rutieră, în condițiile stabilite prin regulament.”
Analizând aceste prevederi legale, instanța reține că petentul nu a făcut dovada respectării întocmai a acestor reguli de traversare a drumului public, fiind în fapt surprins de agentul intimatului traversând drumul deschis circulației publice fără a se afla în situațiile prevăzute de alin. 3 al acestui articol, context în care se reține că fapta atribuită acestuia corespunde realității, nefiind înlăturată prezumția de veridicitate de care beneficiază actul contestat.
Totodată, sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii contravenționale aplicată petentului, instanța reține că agentul intimatului a respectat limitele speciale prevăzute de lege pentru sancționarea acestei contravenții, iar în plus au fost respectate și criteriile de individualizare a sancțiunii amenzii conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, luându-se în considerare situația de fapt constatată de intimat, traversarea drumului național, destinat unei intense circulații, existând pericolul generării unui accident pentru ceilalți participanți la trafic, luând în considerare că petentul în calitate de conducător auto-asumată prin prezenta plângere-avea obligația de a respecta inclusiv regulile de traversare a drumului public exclusiv prin locuri marcate și semnalizate corespunzător, fiind obligatorie această regulă, neavând relevanță că în fapt trecerea de pietoni se afla la o distanță considerabilă de locul către care acesta se deplasa, nefiind dovedită împrejurarea că acesta se afla în imposibilitatea de a se deplasa pentru a traversa numai prin locul special semnalizat în acest scop, considerente față care în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 va fi respinsă și plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale ca neîntemeiată.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. D. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura în Bucuresti, ., sector 5, în contradictoriu cu intimatul I. I., cu sediul în Bucuresti, sector 2, ., nr.7, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. D. A. G.
Red. M.E.D.
Tehnored. A.G.
Ex. nr. /
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4553/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4250/2015.... → |
|---|
