Plângere contravenţională. Sentința nr. 4250/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4250/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 4250/2015
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU SENTINȚA CIVILĂ NR. 4250/2015 Ședința publică din data de: 11.11.2015 INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN: JUDECĂTOR: B. M. GREFIER: G. S. |
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul Y. S. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională . NR._/20.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 09.11.2015, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar relațiile solicitate de instanță, după care
Instanța procedează la verificarea identității petentului, care se legitimează cu permis de ședere RO0275309, domiciliat în Municipiul V., .. G40, ., date consemnate în caietul grefierului.
Instnața constată procedura legal îndeplinită și aocrdă cuvântul asupra competenței.
Petentul arată că Judecătoria Cornetu este competentă în soluționarea cauzei.
În baza art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei.
Având cuvântul asupra duratei procesului, petentul arată că dorește să dureze cât mai puțin.
În baza art. 238 C.proc.civ., instanța stabilește durata estimată a procesului la 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Petentul arată că nu îl cunoaște pe martor și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
La interpelarea instanței petentul arată ca teză probatorie situația de fapt.
Instanta, în temeiul art. 258 C.proc.civ. încuviinteaza proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În raport de înscrisurile depuse la dosar, instanța respinge proba testimonială cu un martor, ca neutilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fodnul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal, precizând că nu era nimeni pe trecere, iar mașina de poliție are cameră video. De asemenea, menționează domiciliul ca fiind în București, Sector 2, ., ., .> Instanța dispune recitificarea domiciliului petentului în Sistemul Ecris și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.10.2015 sub nr. de dosar_, prin declinare de la Judecatoria B., petentul Y. S. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala ..P. nr._, întocmit la data de 20.08.2014 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV-Serviciul Rutier prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție încheiat de intimat.
În motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că procesul-verbal a fost intocmit cu incalcarea dispozitiilor legale si ca lipseste unul dintre elementele necesare pentru existenta contraventiei si anume vinovatia.
In drept petentul a invocat disp. OUG 195/2002 si O.G nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este legal timbrata.
La data de 31.10.2014, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
La termenul de judecată din data de 11.11.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 20.08.2014 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV , petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 360 de lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că, la data de 2O.08.2014, in zona Complexului ,,Lebada” din localitatea P., a condus auto cu nr. de înmatriculare_ iar la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de mers.
Petentul a recunoscut săvârșirea faptei
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța are în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.
În fapt, potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta în sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității.
Cu toate acestea, instanța apreciază că petentul nu a reușit să dovedească susținerile sale, deși sarcina probei îi incumba acestuia, conform art. 249 C.p.c.
Astfel, instanța reține că afirmațiile petentului cu privire fapta reținută în sarcina sa nu sunt susținute cu nici un alt mijloc de probă, pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța apreciază că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 .
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 360 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plangerea, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge plangerea, formulate de petentul Y. S., domiciliat în București, Sector 2, ., ., . intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, Sector 2, . nr. 7, ca neîntemeiata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 11.11.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MIHAELAGOLEA S.
Red.Jud. B.M./Thred.G.S.
4ex./05.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4181/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4172/2015.... → |
|---|
