Pretenţii. Sentința nr. 661/2013. Judecătoria COSTEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 661/2013 pronunțată de Judecătoria COSTEŞTI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 2546/214/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 661
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. I.
Grefier F. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. C.
și pe pârât V. G. I., având ca obiect – pretenții.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 30.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei astăzi, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Costești, la data de 06.11.2012, sub nr. de dosar_, reclamantul, M. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, V. G., obligarea acestuia la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat, în esență, că la data de 07.02.2011, în timp ce se afla cu soția sa, în locuința din Dealul Bradului, nr. 30, a văzut la poartă, pe o uliță înfundată, o turmă de aproximativ 130 oi, ce era însoțită de pârâtul V. G., de J. S. și de J. A.. Soția sa, M. I., i-a întrebat pe aceștia unde se duc cu turma, având în vedere că ulița respectivă se înfundă înspre proprietatea sa și a altor persoane, motiv pentru care cei trei însoțitori au început să o amenințe și să o înjure. Ieșind și reclamantul la poarta locuinței sale, pârâtul, V. G., a început să-l amenințe și să-l lovească cu un ciomag în zona capului, peste umeri și peste picioare.
Reclamantul nu și-a motivat în drept cererea.
În probațiune, a depus certificatele medico-legale nr. 116 din 08.02.2011 și nr. 269 din 05.04.2011, emise de SML Argeș, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești emisă la data de 03.07.2012, în dosarul penal nr. 474/P/2011; adresa nr. 516 din 16.02.2011 a primăriei comunei Săpata. A solicitat audierea martorilor S. M. și S. I., cel din urmă fiind înlocuit cu martorul G. V..
La data de 25.02.2013, pârâtul V. G. a formulat întâmpinare, prin care a învederat că ulița are caracter de drum public, nefiind proprietatea reclamantului, iar scandalul din data respectivă a fost declanșat de reclamant, împreună cu soția sa, care au ieșit cu furcile de fier și au început să lovească oile și să-i adreseze injurii și amenințări.
Instanța a încuviințat și a administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri și cu martorii indicați în cerere; din oficiu, a dispus atașarea dosarului penal nr. 474/P/2011.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, emisă la data de 03.07.2012, în dosarul penal nr. 474/P/2011 (fila 13), s-a reținut că, la data de 07.02.2011, între reclamantul M. C. și soția sa, M. I., pe de o parte, și pârâtul V. G., pe de altă parte, a avut loc un conflict, generat de faptul că pârâtul a îndrumat turma de oi, pe care o însoțea împreună cu J. S. și J. A., să se deplaseze pe ulița publică din vecinătatea locuinței reclamantului. Inițial, în conflict au fost implicați pârâtul și M. I., iar reclamantul a intervenit în favoarea soției sale, fiind lovit de către pârâtul V. G. cu un ciomag, fapt ce i-a produs leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal emis de SML Argeș sub nr. 116 din 08.02.2011 (fila 4).
În drept, art. 998-999 cod civil prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara; omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Conform acestor dispoziții, o persoană poate fi obligată la despăgubiri numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită; există un prejudiciu cert și nereparat încă; există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție.
Săvârșirea faptei constând în lovirea reclamantului de către pârâtul V. G., și împrejurările în care a avut loc, respectiv ca ripostă la opoziția manifestată de reclamant (și soția sa) împotriva trecerii turmei de oi pe ulița din aproprierea casei sale, sunt relevate și de martorul ocular S. A., care a declarat că s-a aflat la o distanță de 60/70 m de locul în care pârâtul l-a lovit cu bâta pe reclamant, deoarece i-a atras atenția să nu bage oile pe uliță (declarație, fila 29).
Existența leziunilor suferite de reclamant, precum și, indirect, comiterea faptei, este probată și de martorul G. V., care a arătat că, în aceeași zi în care a avut loc incidentul, l-a văzut pe reclamant că era lovit, iar în seara respectivă, o nepoată a acestui l-a internat în spital. Întrebându-l ce s-a întâmplat, reclamantul i-a spus că a fost lovit de pârât, deoarece nu l-a lăsat să treacă pe uliță (fila 28).
Declarațiile susmenționate se coroborează și cu cele ale martorilor audiați în dosarul penal nr. 474/P/2011 (filele 18-25).
Deși prin adresa nr. 516, emisă de Primăria Săpata în 16.02.2011 (fila 3) se atestă că „Ulița Bisericii” este în folosință publică, acest aspect nu este de natură a înlătura nici caracterul ilicit al faptei de lovire, comisă de pârât și nici vinovăția sa (sub forma intenției) având în vedere că, într-un stat de drept, „nimeni nu-și poate face singur dreptate”, astfel că pârâtul trebuia să apeleze la organele de poliție pentru a înlătura opoziția reclamantului și a soției acestuia, în cazul în care o aprecia ca nelegală, iar nu să-l lovească pe reclamant.
Sub aspect subiectiv, instanța constată că, deși pârâtul susține că a fost provocat de către reclamant, care l-a amenințat și l-a înjurat, martorii audiați în cauza penală, J. S. și J. V. A. (ceilalți însoțitori ai turmei) au confirmat doar parțial susținerile sale, în sensul că au auzit cum părțile s-au înjurat reciproc, fără a aminti despre existența unor amenințări din partea reclamantului. Chiar și admițând existența unei provocări, în sensul art. 73 lit. b) Cod penal, instanța constată că această împrejurare nu este de natură a înlătura caracterul ilicit al faptei (și nici vinovăția pârâtului), care răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Prejudiciul creat prin fapta sa constă în atingerea adusă integrității fizice a reclamantului, prin producerea leziunilor traumatice ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal emis de SML Argeș sub nr. 116 din 08.02.2011 (fila 4), iar raportul de cauzalitate (direct) dintre faptă și prejudiciu este probat prin coroborarea acestui act medical cu declarațiile martorilor audiați atât în prezenta cauză, cât și în dosarul penal.
Referitor la despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru aceasta ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
În mod evident, prejudiciul este de necontestat, el constând în trauma fizică și psihică, de o intensitate redusă, cauzată persoanei vătămate prin săvârșirea faptei. Gravitatea leziunilor suferite de reclamant, concretizată în numărul scăzut de zile de îngrijire medicală necesare pentru vindecare, nu au produs consecințe de durată asupra integrității sale fizice.
Pe de altă parte, situația existentă nu trebuie să constituie pentru reclamant un prilej de îmbogățire fără just temei. În acest sens, instanța consideră ca fiind ridicată suma solicitată cu titlu de daune morale, raportat la consecințele cauzate prin săvârșirea faptei.
Instanța apreciază ca fiind întemeiată în parte această solicitare, doar pentru suma de 2500 lei, astfel că, în baza art. 998-999 Cod civil, îl va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale pentru suferința fizică și psihică produsă prin leziunile ce i-au fost cauzate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. C., domiciliat în comuna Săpata, . Argeș, în contradictoriu cu pârâtul V. G. I., domiciliat în comuna Săpata, . Argeș.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2013.
Președinte, M. R. I. | ||
Grefier, F. J. |
Red./Tehnored. M.R.I.
2 ex./07 Iunie 2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 762/2013.... → |
|---|
