Anulare act. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 19821/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier A. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor cauzei civile privind pe reclamanta R. V. și pe pârâtii G. NICUȘOR și G. N., având ca obiect anulare act, ce au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din această dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când. Pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea formulată la data de 25.06.2010 și înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta R. V. i-a chemat în judecată pe pârâții G. Nicușor și G. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de Biroul Notarului Public Cernobai C. E. din C. și autentificat sub numărul 4065/2009.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a precizat că pârâții sunt fratele, respectiv cumnata sa.
Aceștia, prin manopere dolosive l-au determinat pe tatăl reclamantei, G. P. să le vândă nuda proprietate a apartamentului său situat în C., . C. nr. 22 (fost cart. Brazda ui N.), ., . tatăl său a fost diagnosticat cu cancer și afecțiuni psihice.
Scopul manoperelor dolosive 1-a constituit exheredarea sa în perspectiva extrem de apropiată a decesului tatălui pentru ca parații să-și acopere datoriile pe care le au la bănci.
Înainte de acestea, în mod similar au procedat și cu apartamentul mamei reclamantei, determinând-o pe aceasta să și-l vândă. La scurt timp, 22 iunie 2010, tatăl reclamantei a decedat.
Reclamanta a precizat că nu s-a achitat vreun preț, iar contractul are o cauză ilicită, constând în dobândirea întregii moșteniri a tatălui de către fratele reclamantei, în dauna sa.
La data de 09.09.2011, pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Au precizat că, deși reclamanta a invocat ca temeiuri de drept dispozițiile art.960,966 C.civ., modul in care e descrisa starea de fapt nu are legătura cu temeiurile invocate motiv pentru care a solicitat instanței să-i pună în vedere reclamantei să precizeze exact cauzele de anulare pe care le invoca.
Referitor la starea de fapt prezentată de reclamanta, au făcut următoarele precizări.
Reclamanta este sora pârâtului Gargarici N., iar părinții au divorțat în anul 1989, tatăl fiind cel ce a inițiat acest divorț deoarece fiica lui - reclamanta din dosarul prezent îi punea in pericol cu nepăsare cariera de militar. Este logic ca în aceste condiții relațiile dintre tatăl nostru defunctul Gărgarici P. și fiica sa, reclamanta R. V., începând cu anul 1989 au fost reci, tatăl nostru nu a primit-o in casa in ultimii 15 ani nevrând sa știe de ea.
În aceasta situație, in care reclamanta nu a intrat in casa tatălui în ultimii 15 ani, ea nu poate vorbi de dol, neputând ști care a fost voința tatălui la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.4065/15 septembrie 2009 la B.N.P.Cernobai C. E. din moment ce de 15 ani nu a fost în casa acestuia.
Referitor la afirmația ca tatăl său ar fi suferit de afecțiuni psihice, aceasta este falsa, iar referitor la afirmația ca acesta a suferit de cancer, au menționat ca este adevărată, numai ca drumurile la spitale și tratamentul zilnic au fost suportate de către pârâți.
Au mai menționat pârâții că, în mod real s-a încheiat contractul anterior menționat plătindu-se prețul. De asemenea, au solicitat ca reclamanta să precizeze care sunt mijloacele viclene fără de care cealaltă parte nu ar fi contractat și cum a luat ea la cunoștința de aceste presupuse mijloace viclene în condițiile în care de 15 ani nu a intrat în casa defunctului său tată, G. P..
Referitor la temeiul de drept prev. de art. 966 C.civ., au solicitat să se precizeze la care cauza se referă falsa sau nelicită și să motiveze în fapt acest temei de drept.
Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția de garanție, în cazul în care reclamanta face dovada calității de moștenitor, respectiv cine trebuie sa garanteze pentru evicțiune nu poate sa evinga „quem de evictione tenet actio,eundem agentem repellit exceptio."
La data de 21.10.2010, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, prin care a solicitat instanței sa se pronunțe asupra următoarelor capete de cerere: sa dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial sub nr.4065/15.09.2009, datorata lipsei discernământului necesar pentru a contracta, sa constate caracterul simulat al prețului inserat in contract, sa constate nulitatea absoluta a acestui contract pentru lipsa cauzei (scopului imediat).
A arătat că, în fapt, prin contractul de vânzare cumpărare nr.4065/15.09.2009, tatăl G. P. a vândut nuda proprietate asupra apartamentului situat in C., . Cernatescu, nr.22, .. 14, către fiul sau, paratul GARGARICI N., fiind prevăzuta ca preț suma de 23.000 RON. În acest contract s-a făcut mențiunea ca prețul s-a plătit integral pana la data autentificării actului, in același timp, tatăl păstrându-si uzufructul viager.
Cu privire la solicitarea de a se dispune anularea contractului pentru lipsa discernământului a făcut următoarele precizări:
Una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, potrivit art. 948 C.civ. este cauza acesteia, care trebuie in primul rând sa existe.
Cauza lipsește, nu exista, atunci când nu exista discernământul persoanei care se obliga, pentru ca atunci, ambele elemente componente ale cauzei, scopul imediat dar si cel mediat lipsesc.
Pentru ca lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ, sancțiunea care intervine este nulitatea relativa a convenției, nulitate pe care reclamanta a înțeles să o invoce față de starea de boala in care se găsea tatăl său la data la care a încheiat acest contract.
Astfel, din actele medicale depuse la dosar rezulta ca, in perioada anterioara încheieri contractului, tatăl meu avea grave afecțiuni fizice datorate unui adenom de prostata în legătura cu care s-a intervenit chirurgical mai întâi în data de 18.02.2009, apoi în luna mai 2009 (așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital eliberat la data de 25.05.2009), s-a intervenit din nou chirurgical, cu menținerea unei sonde vezicale pentru 21 zile și cu recomandarea unui nou control prin policlinica urologie.
La data de 27.05.2009, în urma controlului recomandat se constata ca formațiunea tumorala prezintă invazie și la nivelul vezicii urinare recomandându-se o noua intervenție chirurgicala.
Pe lângă aceste afecțiuni fizice și, ca o consecință a acestora, tatăl său a început să prezinte și afecțiuni psihice, motiv pentru care în urma unui consult de specialitate (psihiatrie), la data de 26.06.2009, a fost diagnosticat cu depresie de involuție, afecțiune în legatară cu care este pus sub tratament.
Starea sa fizică și psihică ridică cel puțin îndoieli cu privire la capacitatea sa de a-și da seama despre consecințele juridice ale semnării unor acte prin care s-a urmărit efectiv înlăturarea reclamantei de la succesiunea acestuia.
In aceste condiții, pentru că se prezumă existența discernământului, a solicitat efectuarea unei adrese către medicul psihiatru, pentru a comunica și explica foile de observație și implicațiile asupra capacității psihice a tatălui reclamantei de a înțelege realitatea, pornind de la diagnosticul dat si efectele tratamentului administrat.
Cu privire la constatarea caracterului simulat al prețului inserat in contract, reclamanta a făcut următoarele precizări:
Prețul este obiectul prestației cumpărătorului si trebuie sa corespunda valorii lucrului vândut. De asemenea, sub sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, căci ii lipsește un element esențial asupra căruia trebuie sa se realizeze acordul de voința, prețul trebuie sa fie sincer, adica sa fie prevăzut nu fictiv ci in scopul de a fi cerut si plătit in realitate.
In cazul de fata, prețul prevăzut in contract, este simulat, părțile neavand intenția de a-1 plați respectiv de a-1 primi.
Astfel, reclamanta s-a referit, în primul rând la valoarea mica de 23.000 RON pentru un apartament cu 2 camere, apreciind că este de notorietate faptul ca si in condițiile crizei actuale, un asemenea apartament se vinde cu peste 100.000 RON.
In al doilea rând, a arătat că paratul nu avea posibilitățile financiare de a cumpăra acest apartament nici măcar la acest preț infim pentru ca nu realizează venituri constante din munca, fiind nevoit sa împrumute sume mari de bani de la diverse persoane inclusiv cămătari.
Afirmația din acțiunea inițială, în sensul că, în același mod paratul a înșelat-o pe mama părților obligând-o să-și vândă apartamentul proprietate personala, prezintă relevanta in cauza, această împrejurare putând fi luate în considerație, cel puțin ca prezumție simpla.
Reclamanta a mai arătat că, întrucât avea mari datorii, pârâtul a convins-o mai întâi pe mama sa să garanteze niște împrumuturi în valoare de peste 100.000 RON cu propriul său apartament și pentru că nu a reușit să plătească ratele, practic a șantajat-o pe aceasta să-și vândă apartamentul ipotecat sau să riște să-i fie executat silit de către Procredit Bank.
In aceste condiții, imposibilitatea de plată în care se găsea pârâtul, l-au determinat să-l convingă pe tatăl său ( care deja suferise 2 operații și refuzase o a treia) să-i înstrăineze apartamentul său, însă, prețul a fost prevăzut în contract în mod fictiv.
Cu privire la acest aspect, a invocat prezumția de fictivitate a prețului, prezumție instituită de art.845 Cciv.
Astfel, fiind vorba despre un act cu titlu oneros făcut în favoarea unui succesibil în linie dreaptă, cu păstrarea uzufructului, acesta este prezumat ca donație, altfel spus se prezumă că înstrăinarea nu s-a făcut în schimbul unui preț, acesta fiind simulat, neexistând.
Dar deși nul absolut ca vânzare-cumpărare, nu înseamnă neapărat ca acesta ar fi valabil ca o donație în lipsa intenției de gratificare din partea înstrăinătorului, intenție care nu poate să rezulte decât dintr-un contraînscris.
În aceste condiții este evident că tatăl său nu a primit nicio sumă de bani care de altfel ar fi trebuit sa se regăsească in succesiunea sa, iar contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut.
Cu privire la constatarea nulității absolute a contractului pentru lipsa scopului imediat, reclamanta a arătat următoarele:
Toate cele 3 capete de cerere se circumscriu unei singure cauze de nulitate a contractului respectiv lipsa cauzei, sancționat in funcție de cauza lipsei de cauza cu sancțiunea nulității relative sau absolute de la caz la caz.
Astfel, în cazul în care s-ar aprecia, în funcție de relațiile furnizate de către medicul psihiatru că discernământul exista la data încheierii contractului, constatând că prețul este în mod fictiv inserat în contract, devine incident motivul de nulitate absolută a contractului respectiv lipsa scopului imediat.
Acesta, pentru vânzător, este invariabil același, respectiv prefigurarea primirii prețului, preț care nu s-a urmărit a fi plătit si primit, fiind fictiv.
In aceste condiții contractul este nul absolut ca vânzare-cumpărare.
La data de 18.11.2010, pârâții au formulat întâmpinare împotriva precizări acțiunii prin care au solicitat respingerea acesteia.
În primul rând, a arătat că fiecare capăt de cerere trebuie timbrat corespunzător.
Referitor la primul capăt de cerere, respectiv anularea contractului anterior menționat pentru lipsa discernământului, deoarece tatăl părților, G. N. avea prostata, dar ca ar fi fost diagnosticat si cu depresie de involuție in data de 26.06.2009, a arătat că e neîntemeiat, deoarece acesta nu a avut niciodată afecțiuni psihice si acest temei de drept reprezintă pentru reclamantă o posibilitate de a anula un act pe nedrept si fără legătura cu realitatea.
Referitor la al doilea capăt de cerere, cu privire la caracterul simulat al prețului stipulat in contract a menționat că, atunci când se solicita sa se constate o simulație chiar si parțiala sub aspectul prețului trebuie menționat si actul care se solicita instanței a fi stabilit ca fiind cel real.
Astfel, dacă se solicită constatarea simulației prețului a solicitat să se pună reclamantei în vedere să menționeze, să precizeze care e prețul corect sau dacă solicita să se constate că e vorba de un alt act deoarece, în motivarea acțiunii cu privire la acest capăt de cerere aceasta făcând referiri la o donație deghizată.
Referitor la afirmația că prețul nu e serios, a precizat că prețul este sincer și serios iar părțile sunt libere să determine prețul.
Referitor la al treilea motiv de nulitate absolută și acesta trebuie respins deoarece prețul s-a plătit si a fost stabilit de comun acord, în așa fel, încât pârâții să mai dispună de bani și pentru tratamentele medicale, consultațiile lui G. P., locurile de veci, înmormântare, pomeni etc.
Reclamanta a mai depus declarația aut. sub nr. 5813/27.10.2010 privind acceptarea succesiunii autorului G. P..
Având în vedere acest înscris, în ședința publică din 13.01.2011, pârâții au renunțat la excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare.
Instanța a luat act că pârâții renunță la excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, respectiv ca instanța „să constate caracterul simulat al prețului inserat în contract”, pârâții au apreciat că nu este vorba despre o acțiune în declararea simulației prețului, ci o acțiune în declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pe motivul că prețul a fost simulat.
Instanța a apreciat că prezenta cauză are un singur capăt de cerere, respectiv constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, care ar fi afectat de mai multe cauze nulitate, astfel încât se datorează o singură taxă de timbru.
Cu privire la solicitarea formulată de reclamantă privind emiterea unei adrese către policlinica în care activează medicul care l-a tratat pentru autor instanța a apreciat că se impune emiterea acestei adrese către I.M.L. C. cu mențiunea de a preciza dacă autorul putea avea discernământ abolit ținând cont de afecțiunea cu care a fost diagnosticat, precum si tratamentul care i-a fost prescris, urmând a se anexa la adresă actele medicale depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.9966/2 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta R. V. în contradictoriu cu pârâții G. Nicușor și G. N., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
La data de 15 septembrie 2009 s-a încheiat între pârâtul G. Nicușor, căsătorit cu pârâta G. N., în calitate de cumpărător și tatăl său, postdecedat, în calitate de vânzător, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4065 de către B.N.P.Cernobai C. E., având ca obiect nuda proprietate a apartamentului situat în C., . C. nr.22, ., vânzătorul păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 23.000 lei, în act menționându-se că acesta a fost achitat în întregime până la data autentificării.
Referitor la motivul de nulitate relativă, determinat de lipsa discernământului, instanța a reținut următoarele:
Nulitatea este o sancțiune de drept civil care suprimă efectele actului juridic potrivit scopului urmărit de dispozițiile legale în vigoare referitoare la condițiile sale de validitate.
Condițiile de fond ale actului juridic civil sunt prevăzute de prevederile art.948 C.civ., respectiv consimțământul, obiectul, cauza.
O condiție de validitate pentru consimțământ este ca acesta să provină de la o persoană cu discernământ.
Cu toate că această cerință a consimțământului nu se confundă cu condiția capacității, între ele există o strânsă legătură.
Astfel, persoanele fizice cu capacitate deplină de exercițiu sunt prezumate că au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice civile. Această prezumție nu este una absolută, ci relativă, putând fi răsturnată prin dovada lipsei voinței conștiente în momentul întocmirii actului.
Pentru a se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare este însă necesar să se dovedească, în mod neechivoc, lipsa de discernământ a vânzătorului în momentul întocmirii actului, or, în speță, nu s-a probat, în mod cert, absența desăvârșită a discernământului.
Astfel, deși din actele medicale existente la dosarul cauzei a reieșit că, vânzătorul defunct a suferit de o depresie de involuție, raportul de expertiză medico-legală ( filele nr.81-82 dosar) nu a concluzionat dacă acesta a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat.
În consecință, neexistând probe dincolo de orice îndoială rezonabilă că vânzătorul a avut discernământul abolit la momentul contractării, instanța apreciază ca nefondat acest motiv de nulitate relativă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamantă, determinat de caracterul fictiv al prețului inserat în contractul de vânzare-cumpărare, instanța a reținut că nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prețul reprezintă obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut, în lipsa unui preț, vânzarea fiind lovită de nulitate absolută, deoarece obligația cumpărătorului devine lipsită de obiect, iar obligația vânzătorului lipsită de cauză.
Ca element esențial de validitate a vânzării, prețul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea ca prețul să fie sincer și serios.
Prețul sincer este un real al bunului vândut, pe care părțile nu l-au stabilit în mod fictiv, ci în scopul de a-l plăti în realitate,.
În cazul în care, prețul este fictiv ( simulat), contractul de vânzare-cumpărare este nul, căci îi lipsește prețul.
În speță, s-a constatat că părțile au convenit un preț al vânzării de 23.000 lei, preț care a fost stabilit în mod real, cu intenția de a fi efectiv achitat.
În acest sens, instanța a reținut declarația martorei W. S., conform căreia pârâții Gărăgărici Nicușor și soția sa au achitat tatălui său suma de_ lei cu titlu de preț al apartamentului ce a fost înstrăinat către pârâți, prin act notarial, în aceeași zi. Declarația acestei se coroborează și cu depoziția martorei H. L. M., care a relatat că a împrumutat pârâtului o sumă de_ lei, de care avea nevoie pentru a achita prețul apartamentului. De asemenea, aceste declarații se coroborează cu răspunsul la întrebarea nr.7 din interogatoriul luat pârâtului Gărăgărici Nicușor.
În ceea ce privește declarația martorei U. A., instanța a apreciat-o ca nefiind concludentă, deoarece chiar în situația în care s-ar reține ca fiind verosimilă relatarea acesteia cu privire la discuția purtată între pârât și tatăl său, această împrejurare nu este de natură să conducă automat la concluzia că părțile nu au intenționat să stabilească un preț al vânzării. O asemenea convenție între părți ar fi putut să intervină și ulterior acestui moment, o atare împrejurare fiind chiar confirmată prin celelalte probe administrate în cauză ( declarația martorei W. S.).
Instanța a înlăturat declarația martorei P. M. ca neconcludentă, aceasta relatând aspecte care nu sunt în măsură să conducă la rezolvarea pricinii.
Împrejurarea că pârâții nu aveau o situație materială care să le permită achiziționarea unui apartament, chiar la un preț mai redus, este lipsită de relevanță față de motivul de nulitate invocat, deoarece ceea ce instanța are de analizat este dacă intenția părților a fost de stabili, de comun acord, un preț care să fie real, datorat, și nu a de a face aprecieri asupra posibilităților financiare ale pârâților. O persoană se poate obliga valabil, chiar în situația în care este insolvabilă la momentul contractării, iar neexecutarea culpabilă a unei obligații contractuale atrage sancțiunea specifică a rezoluțiunii, nicidecum a nulității.
Nici argumentul reclamantei cu privire la incidența art. 845 C.civ. nu poate fi reținut, deoarece, cu toate că este adevărat că acest text de lege instituie o prezumție de donație deghizată în favoarea moștenitorilor rezervatari, în caz de înstrăinare cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă, cu rezerva uzufructului, această prezumție trebuie să se coroboreze și cu alte probe. Or, în speță, prezumția rămâne fără suport, atâta timp cât ansamblul probator administrat în cauză a reliefat intervenirea unui vânzări, și nu a unei donații.
Nici aserțiunea reclamantei cu privire la valoarea prețului nu poate fi reținută, deoarece, în sensul legii, prețul fiind o condiție de validitate a unei vânzări-cumpărări, trebuie să fie determinat în înscris printr-o cifră care nu se apreciază în funcție de factori extrinseci voinței părților contractante, cum ar fi cursul pieței, valoarea de circulație, etc., prețul fiind neserios numai în ipoteza în care el este astfel exprimat încât nu poate fi considerat ca existent
Prin urmare, prețul mai mic, care nu reprezintă echivalentul valoric al imobilului nu afectează validitatea convenției, acesta neputând fi considerat neserios, fiind practicabil în situații ca aceea din speță, când există raporturi apropiate între părți.
Nici cel de-al treilea motiv de nulitate absolută invocat de către reclamantă s-a reținut a fi neîntemeiat.
Lipsa cauzei datorată lipsei scopului imediat ( în cazul contractelor sinalagmatice, cum este cazul în speță, lipsei contraprestației), este asimilată lipsei unui element esențial al actului juridic civil, lipsa scopului imediat răsfrângându-se asupra scopului mediat, lăsându-l fără suport juridic, astfel încât sancțiunea aplicabilă este cea a nulității absolute.
În speță, însă nu se poate susține lipsa scopului imediat al consimțământului cumpărătorului constând în reprezentarea mentală a plății prețului, din probatoriul administrat în cauză reieșind că obligația asumată de cumpărători, contraprestația, a fost chiar executată la momentul încheierii actului.
Față de aceste considerente și în raport de dispozițiile legale menționate, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin D.C. nr. 123/25.01.2012 a Tribunalului D., recursul a fost admis, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele.
Prin actiunea dedusa judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, reclamanta a investit instanta de judecata cu cererea de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de Biroul Notarului Public Cernobai C. E. din C. și autentificat sub numărul 4065/2009, prin care tatăl reclamantei, G. P., a vândut paratilor nuda proprietate a apartamentului său situat în C., . C. nr. 22 (fost cart. Brazda ui N.), ., ., reclamanta invocand ca si motive de nulitate lipsa discernamantului autorului Gargarici P. la dat incheieirii contracutlui, caracterul csimultat al pretului – partile neavand intentia de a-l plati repsectiv d ea-l primi si lipsa cauzei – lipsa scopului imediatiar, în drept reclamanta a invocat disp. art. 948 si 969 din C. civil.
Se mai retine ca in aparare, paratii au invederat prin intampinare ca nu exista motive de nulitate a contractului mentionat, autorul Gargarici P. neavand afectuiuni psihice, pretul mentionat in contract fiind real si platit, stabilit prin acordul partilor contratante in asa fel incat paratii sa mai aiba bani pentru tratamentele medicale ale autorului, consultatiile, locurile de veci si inmormantare.
F. de sustinerile partilor, potrivit cererilor depuse de acestea la dosar, instanta a incuviintat la cererea acestora proba testimoniala si proba cu adresa catre IML C. pentru a se preciza daca autorul putea avea discernamantul abolit tinand cont de afectiunea cu care a fost diagnosticat si tratamentul care i-a fost prescris, respingand ca neconcludente si inutile probele solicitate de reclamanta prin nota scrisa depusa la 30.03.2011- respectiv proba cu inscrisuri si expertiza medicala la IML Bucuresti.
Se retine ca prin hotararea pronuntata la 02.06.2011, instanta de fond a respins actiunea, retinand ca reclamanta nu a facut dovada motivelor de nulitate invocate, prin probele administrate in cauza.
Se constata ca procedand in acest mod - respingand probele propuse de reclamanta prin nota de probatorii din 30.03.2011, ca fiind neconcludente si inutile, instanta de fond nu a dat posibilitatea reclamantei sa faca dovada sustinerilor sale din actiune, astfel incat solutia de respingere a actiunii cu motivatia ca reclamanta nu a facut dovada motivelor de nulitate invocate apare ca fiind nelegala.
Asemenea modalitate de solutionare a cauzei contravine dispoz. art. 129 C.pr.civ., potrivit carora judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul unei hotarari temeinice si legale si de asemenea au obligatia de a pune in discutie si a analiza toate toate aspectele de fapt si de drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor si a se pronunta asupra lor, stabilind imprejurarile de fapt ale cauzei pe baza probelor administrate la cererea partilor, hotararea trebuind a fi motivata cu suficienta claritate cu privire la starea de fapt retinuta, prin trimitere la probele din dosar .
Cu privire la acest aspect, tribunalul constata ca reclamanta a propus mai multe probe in dovedirea celor trei motive de nulitate invocate in actiune si ca a argumentat cererea de suplimentare a probatoriului depusa la 31,03,2011 prin trimitere la faptele a caror dovedire o urmareste si aspectele ce au rezultat din administrarea probei testimoniale si a expertizei efectuate la IML C., aspecte care urmau a fi lamurite tocmai prin probele propuse prin nota de probatorii scrisa, astfel incat este gresita solutia pronuntata de instanta de fond de respingere a cererii de probatorii din 31,03,2011 cu motivatia ca nu este concludenta si utila.
Tribunalul are in vedere ca una din conditiile generale de admisibilitate a unui mijloc de proba este ca proba sa fie concludenta, adica sa poarte asupra unor imprejurari care sunt de natura sa duca la rezolvarea cauzei respectiv, ceea ce inseamna ca pentru ca o proba sa fie respinsa ca neconcludenta si inutila trebuie ca ea sa aiba in vedere imprejurari care nu duc la rezolvarea cauzei, ori in speta, probele propuse de reclamanta prin nota depusa la dosar la 31,03,2011 nu pot fi considerate neconcludente atata timp cat reclamanta a mentionat pentru fiecare proba imprejurarile pe care intelege si urmareste sa le dovedeasca si care in mod evident erau de natura da confirme sau sa infirme anumite aspecte de fapt invocate de reclamanta in sprijinul motivelor de nulitate aratate in actiunea dedusa judecatii sau sa lamureasca aspectele de fapt percepute si declarate de martorii audiati ori de parti la interogatorii.
Din acest punct de vedere, tribunalul constata ca sunt intemeiate criticile formulate de reclamanta recurenta privind interpretarea eronata si trunchiata a probelor administrate in cauza, cu consecinta pronuntarii unei hotarari nelegale si netemeinice, atata timp cat instanta de fond a inlaturat cererea de suplimentare a probatoriului pentru a se lamuri aspectele deduse judecatii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis recursul promovat de recurenta reclamanta R. V. ,a casat sentința atacată, trimițând-o spre rejudecare la prima instanță.
Trimisă spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr._, din 13.03.2012.
Conform deciziei de casare, a fost reaudiată martora W. S., a fost audiată martora G. A. S., au fost întocmite adrese către . BCR SA și s-a dispus întocmirea unei expertize medico-legale de către IML București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
La data de 15 septembrie 2009, între pârâtul G. Nicușor, căsătorit cu pârâta G. N., în calitate de cumpărător și tatăl său, postdecedat, în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4065 de către B.N.P.Cernobai C. E., având ca obiect nuda proprietate a apartamentului situat în C., . C. nr.22, ., ., vânzătorul păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, pentru un preț de 23.000 lei, în act menționându-se că acesta a fost achitat în întregime până la data autentificării.
În speță, s-au invocat ca și motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, lipsa discernământului vânzătorului la data încheierii actului juridic, lipsa prețului și lipsa cauzei determinată de lipsa scopului imediat.
În ceea ce privește lipsa discernământului vânzătorului la data încheierii actului juridic, instanța constată că, între lipsa consimțământului si exprimarea lui nevalabilă datorată faptului ca nu provine de la o persoană cu discernământ exista o deosebire de structura si regim juridic aplicabil.
Astfel lipsa consimțământului exprimă absența voinței persoanei la încheierea actului si nu se identifică cu lipsa discernământului ,care reprezintă o condiție de valabilitate a consimțământului ce alterează doar exprimarea voinței părții la încheierea actului, lipsind-o de caracterul ei conștient.
Astfel, instanța va analiza în cauza de față lipsa discernământului la momentul încheierii contractului - condiție de valabilitate a consimțământului .
Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul ca defunctul la momentul încheierii contractului, avea discernământul abolit sau diminuat.
Astfel, deși din actele medicale existente la dosarul cauzei a reieșit că, vânzătorul defunct a suferit de o depresie de involuție, rapoartele de expertiză medico-legală nu au concluzionat dacă acesta a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat.
Din coroborarea declarațiilor martorilor, instanța constată că vânzătorul, la data încheierii actului juridic, avea reprezentarea actelor și faptelor sale, nefăcându-se dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă ,că vânzătorul a avut discernământul abolit sau diminuat la momentul contractării, astfel că instanța apreciază ca nefondat acest motiv de nulitate relativă.
În ceea ce privește motivul de nulitate constând în lipsa prețului, instanța constată că, potrivit art. 948 C. civ., una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este aceea de a avea un obiect determinat. În situația contractului de vânzare-cumpărare, contract sinalagmatic, care dă naștere la obligații reciproce, obiectul îl constituie, pe de o parte, lucrul vândut, iar, pe de altă parte, prețul, iar în lipsa acestor elemente sau dacă ele nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi considerat valabil încheiat. Articolul 1303 C. civ. stipulează condiția ca prețul vânzării să fie serios și determinat de părți, iar lipsa prețului sau fictivitatea acestuia este sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4065 de către B.N.P.Cernobai C. E., instanța constată că prețul de 23.000 lei a fost sincer și serios, în sensul că a fost plătit, deci nu a fost fictiv, iar cuantumul său nu a fost cu mult disproporționat în raport de valoarea bunului. Astfel, din declarația martorei W. S., rezultă că pârâții Gărăgărici Nicușor și soția sa au achitat defundtului vânzător suma de_ lei cu titlu de preț al apartamentului ce a fost înstrăinat către pârâți, prin act notarial, în aceeași zi. Declarația acestei se coroborează și cu depoziția martorei H. L. M., care a relatat că a împrumutat pârâtului o sumă de_ lei, de care avea nevoie pentru a achita prețul apartamentului. De asemenea, aceste declarații se coroborează cu răspunsul la întrebarea nr.7 din interogatoriul luat pârâtului Gărăgărici Nicușor.
În ceea ce privește declarația martorei U. A., instanța a apreciat-o ca nefiind concludentă, deoarece chiar în situația în care s-ar reține ca fiind verosimilă relatarea acesteia cu privire la discuția purtată între pârât și tatăl său, această împrejurare nu este de natură să conducă automat la concluzia că părțile nu au intenționat să stabilească un preț al vânzării. O asemenea convenție între părți ar fi putut să intervină și ulterior acestui moment, o atare împrejurare fiind chiar confirmată prin celelalte probe administrate în cauză ( declarația martorei W. S.).
Instanța reține declarațiile martorelor P. M. și G. A. S. ca neconcludente, acestea relatând aspecte care nu sunt în măsură să conducă la rezolvarea pricinii, iar despre preț și plata acestuia nu au cunoștiințe personale.
Împrejurarea că pârâții nu aveau o situație materială care să le permită achiziționarea unui apartament, chiar la un preț mai redus, este lipsită de relevanță față de motivul de nulitate invocat, deoarece ceea ce instanța are de analizat este dacă intenția părților a fost de stabili, de comun acord, un preț care să fie real, datorat, și nu a de a face aprecieri asupra posibilităților financiare ale pârâților. O persoană se poate obliga valabil, chiar în situația în care este insolvabilă la momentul contractării, iar neexecutarea culpabilă a unei obligații contractuale atrage sancțiunea specifică a rezoluțiunii, nicidecum a nulității.
Nici argumentul reclamantei cu privire la incidența art. 845 C.civ. nu poate fi reținut, deoarece, cu toate că este adevărat că acest text de lege instituie o prezumție de donație deghizată în favoarea moștenitorilor rezervatari, în caz de înstrăinare cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă, cu rezerva uzufructului, această prezumție trebuie să se coroboreze și cu alte probe. Or, în speță, prezumția rămâne fără suport, atâta timp cât ansamblul probator administrat în cauză a reliefat intervenirea unui vânzări, și nu a unei donații.
Nici susținerea reclamantei cu privire la valoarea prețului nu poate fi reținută, deoarece, în sensul legii, prețul fiind o condiție de validitate a unei vânzări-cumpărări, trebuie să fie determinat și nu se apreciază în funcție de factori extrinseci voinței părților contractante, cum ar fi cursul pieței, valoarea de circulație, etc., prețul fiind neserios numai în ipoteza în care el este astfel exprimat încât nu poate fi considerat ca existent.
Prin urmare, prețul mai mic, care nu reprezintă echivalentul valoric al imobilului nu afectează validitatea convenției, acesta neputând fi considerat neserios, fiind practicabil în situații ca aceea din speță, când există raporturi apropiate între părți.
Cu privire la lipsa cauzei determinată de lipsa scopului imediat, instanța reține că, potrivit art. 996 C.civ., obligația fără cauză sau fondată pe o cauză
falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, cauza fiind nelicită atunci când este contrară bunelor moravuri și ordini publice.
Cauza oricărui contract de vânzare cumpărare este dată de obiectivele urmărite de ambele părți: vânzătorul are ca obiectiv încasarea prețului iar cumpărătorul are ca obiectiv obținerea bunului în sens larg.
Lipsa cauzei datorată lipsei scopului imediat ( în cazul contractelor sinalagmatice, cum este cazul în speță, lipsei contraprestației), este asimilată lipsei unui element esențial al actului juridic civil, lipsa scopului imediat răsfrângându-se asupra scopului mediat, lăsându-l fără suport juridic, astfel încât sancțiunea aplicabilă este cea a nulității absolute.
În speță, însă nu se poate susține lipsa scopului imediat al consimțământului cumpărătorului constând în reprezentarea mentală a plății prețului, din probatoriul administrat în cauză reieșind că obligația asumată de cumpărători, contraprestația, a fost chiar executată la momentul încheierii actului.
Față de aceste considerente și în raport de dispozițiile legale menționate, instanța Va respinge acțiunea așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Urmează a lua act că nu se solicită de către pârâți cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanta R. V., domiciliată în C., .. 1, ., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții G. Nicușor și G. N., domiciliați în ., ., jud. D.
Ia act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Președinte, C.-M. R. | ||
Grefier, A. B. |
C.R. 01 Noiembrie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9031/2013. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria... → |
|---|
