Plângere contravenţională. Sentința nr. 7552/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7552/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 2159/304/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7552
Ședința publică de la 14.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S.-M. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. C., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Mihăiloiu B., pentru petent, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat Mihăiloiu B., pentru petent, învederează instanței că martorul încuviințat este prezent la termenul de astăzi.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martora T. I., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța a declarat, potrivit art. 150 C.p.c., închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat Mihăiloiu B., pentru petent, a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 26.09.2013 sub nr._ /2013, petentul T. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/12.09.2012.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât aceasta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, la data de 12.09.2012, în timp ce se deplasa pe ruta S. – C., a trecut pe unul din podurile aflate lucru, situat pe acest traseu, respectând indicațiile lucrătorului care asigura accesul pe pod, prin semnificația paletei de culoare verde.
Petentul a mai arătat că ambele semafoare situate la capetele podului erau pe roșu, însă nu dirijau circulația, fiind orientate în sens lateral, circulația fiind dirijată de un lucrător.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat.
Prin sentința civilă nr. 60/18.01.2013 Judecătoria S. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. și a dispus declinarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. C., împotriva procesului verbal de contravenție, ., nr._/12.09.2012, întocmit de I.P.J D. – B.D.N.E, spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.03.2013 sub nr._ .
La data de 29.03.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia intimatului, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră intimatul că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. fi) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar in materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai arătat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu un martor, probe apreciate de instanță ca fiind utile soluționării cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depuse la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție contestat, iar în cadrul probei testimoniale a fost audiată martora T. I., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.09.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 52, alin. 1 din R.O.U.G. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismului cu numărul de înmatriculare_ și a circulat pe DN 56 pe podul Jiului, pe culoarea roșie a semaforului care funcționa corect pe toate culorile, circulația desfășurându-se pe un singur sens, exercitându-se lucrări la partea carosabilă, prioritatea de trecere fiind reglementată prin semafoare electrice.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorei T. I. audiată, conform căreia la data incheierii actului sanctionator, circulatia la . era dirijata de lucratorii care efectuau lucrarile de reconstructie a podului, petentul pătrunzand pe pod în urma indicațiilor persoanelor care dirijau circulația, care i-au făcut semn să intre pe pod, semafoarele fiind orientate . care nu puteau fi observate de conducatorii auto, instanța reține că petentul a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul T. C., cu domiciliul ales în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 12.09.2012 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în suma de 280 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 05.06.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
