Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 17647/215/2013
- contestație la executare -
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 17 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator SNTFM CFR MARFĂ SA și pe intimații R. A., M. A. și B. M. LIONELA și terțul poprit B. POST SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 19.07.2013 a fost depus dosarul de executare, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Instanța din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. Lionela.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
La data de 27.05.2013 contestatoarea S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații R. A., M. A. și B. M. Lionela, solicitând anularea proceselor-verbale de cheltuieli de executare încheiate de B. M. Lionela în dosarele de executare nr. 401/E/2012 și nr. 494/E/2012, să fie anulate toate actele de executare efectuate în baza proceselor-verbal de executare, restabilirea situației anterioare executării, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar a solicitat reducerea cheltuielilor de executare, respectiv a onorariului executorului judecătoresc, onorariului avocatului și a onorariului de expert, raportat la volumul și complexitatea muncii efectiv depuse.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că titlurile executorii care fac obiectul dosarelor de executare menționate mai sus, sunt sentințele civile: s.c.nr. 2788/2012 a Tribunalului M. și s.c. nr. 3144/2012 a Tribunalului M..
Contestatoarea a invederat instanței că, așa cum se poate observa din titlul executoriu, SNTFM CFR MARFĂ SA are sediul în București, .. 38, sector 1, iar executorul judecătoresc în mod greșit s-a adresat Judecătoriei C. pentru încuviințarea executării silite.
Astfel, față de disp. Art. 373 al. 1 și 2 C.P.CIV., solicită instanței să constate că prezenta executare a fost încuviințată de o instanță necompetentă și, în temeiul disp. Art. 105 C.P.CIV., solicită anularea tuturor actelor de executare promovate de B. M. Lionela.
Potrivit proceselor-verbal încheiate de B. M. Lionela pentru punerea în executare a titlurilor executorii menționate mai sus, în vederea recuperării debitului din titlurile executorii, se stabilesc cheltuieli de executare silită printre care onorariu avocat în sumă de 300 lei pentru fiecare dosar de executare și onorariu expert în sumă de 500 lei/dosar de executare.
Contestatoarea a precizat că executorul judecătoresc nu a anexat proceselor-verbal încheiate chitanțele/înscrisurile cu care creditorul a făcut cheltuielile solicitate acesteia cu acest titlu și nici chitanța din care să rezulte onorariul de avocat și onorariul de expert.
A apreciat că în această procedură de executare silită nu se justifică angajarea unui avocat doar pentru a formula o simplă cerere de executare silită, având în vedere că toatele actele de executare au fost întocmite de executorul judecătoresc.
Consideră că aceste cheltuieli de executare reprezentând onorariu avocat sunt nejusitificat de mari în raport cu complexitatea speței și cu activitatea efectiv desfășurată de avocat în prezenta cauză.
Contestatoarea a mai arătat că executorul judecătoresc a perceput maximul onorariului permis de lege, perceperea și plata acestui onorariu de către creditor nefiind dovedită de înscrisuri în condițiile în care pentru același act de executare s-au modificat doar datele de identificare ale creditorilor.
Contestatoarea solicită în principal anularea proceselor-verbale de cheltuieli de executare încheiate la 30.04.2013 de B. M. Lionela, anularea tuturor actelor de executare efectuate în baza acestor procese-verbale de executare și restabilirea situației anterioare executării.
În drept, a invocat disp. Art. 399 și urm. C.P.CIV., art. 274 al. 3 C.P.CIV., art. 373, 404 C.P.CIV., OMJ nr. 2550/C/2006.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: somație, încheiere din 30.04.2013, sent.nr. 2788/04.10.2012 a Tribunalului M., modul de calcul al diferențelor salariale, încheierea nr. 78/10.01.2013 a Judecătoriei C., sent.nr. 3144/08.11.2012 a Tribunalului M., raport de expertiză contabilă extrajudiciară, copii acte din dosarele de executare silită nr. 401/E/2013 și nr. 494/E/2012 ale B. M. Lionela.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. Lionela, invocată din oficiu, instanța reține că cererea prin care se formulează contestația la executare este, in principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plângere” specifica acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Cu privire la subiectele contestației la executare, trebuie precizat ca ea poate fi exercitata, în primul rând de către părțile interesate direct în procedura de executare respectiv debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar in cadrul executării prin poprire și de către terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Astfel, se reține că părți în procedura executării silite sunt în principal creditorul și debitorul din titlul executoriu, nu si executorul judecătoresc.
Art. 53, alin. 2 si 3 din Legea nr. 188/2000 prevede ca in cazul refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, iar judecarea plângerii se face cu citarea părților, deci si a executorului judecătoresc.
Deci plângerea împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare este singurul caz in care executorul judecătoresc poate avea calitate procesuala pasiva.
Cum in cauza obiectul cererii de chemare in judecata, așa cum a fost precizata, este o contestație la executare prin care se solicita anularea actului de executare procesului-verbal de cheltuieli, instanța apreciază ca parte in aceasta acțiune, in calitate de intimat ar fi trebuit sa apară doar creditorul care a pornit executarea silita pentru a-si putea apăra interesele si nu executorul judecătoresc, astfel încât urmează sa admită excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc M. Lionela si sa respingă cererea ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, potrivit dispozitiilor art. 399 C.p.c., împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În lumina acestor dispoziții legale, instanța reține ca prin procedura contestației la executare nu se pot ataca decât actele de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura executării silite.
Contestația la executare este, in principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plangere” specifica acestei proceduri, prin care se poate obtine anularea sau indepartarea unor acte de executare intocmite cu nerespectarea dispozitiilor legale ori, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Susținerea contestatoarei potrivit căreia actele de executare sunt nelegale întrucât are sediul în București este neîntemeiată. Aceasta deoarece obligația a fost stabilită prin titlurile executorii atât în sarcina Sucursalei Banat Oltenia cu sediul în C., cât și în sarcina SNTFM "CFR Marfă SA" ce își are sediul în București, în solidar. Creditorii având dreptul de a alege să urmărească doar pe unul din codebitori, față de natura obligației solidare, au ales să execute debitorul ce își are sediul pe raza Curții de Apel C. în care își desfășoară activitatea executorul judecătoresc M. Lionela. Prin urmare, acesta are competența de a efectua executarea silită, încuviințarea instanței respectând normele de competență.
În ceea ce priveste actele de executare contestate, respectiv procesele verbal de stabilire a cheltuielilor, in lumina dispozițiilor legale prevazute de dispozitiile art. 399 C.p.c., instanța reține ca s-a dovedit ca aceasta a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura executării silite.
Conform art. 3717 din Codul de procedură civilă, ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.”
Contestatoarea susține că onorariul avocatului în faza executării silite, pe care ar trebui să-l achite, este mult prea mare față de munca depusă de avocat, respectiv formularea unei cereri de executare și față de complexitatea cauzei, astfel încât, potrivit art. 274 alin. 4 Cod procedură civilă, poate fi micșorat de instanță.
Instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită.
Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Mai apreciază instanța că, deși debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că, creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că susținerea contestatoarei este neîntemeiată, în condițiile în care onorariul avocațial achitat de creditor în această fază, respectiv 300 lei, nu depășește onorariul achitat avocatului în faza de judecată, respectiv 1000 lei, cum rezultă din titlul executoriu - sentința civilă nr. 2788/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, respectiv sentința civilă nr. 3144/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Întrucât în faza executării silite, munca avocatului nu este mai complexă decât cea depusă în faza de judecată, instanța apreciază că onorariul în cuantum de 300 lei este suficientă având în vedere criteriile mai sus menționate și nu va reduce cuantumul onorariului sub această sumă, așa cum solicită contestatoarea, întrucât nu trebuie prin aceasta să se ajungă la recuperarea unei sume infime, față de cheltuielile suportate de creditor, din culpa debitorului, care nu a executat de bună-voie obligația stabilită în titlul executoriu.
Aceleași sunt și considerentele pentru care instanța apreciază onorariul achitat expertului contabil în cuantum de 500 lei ca fiind corespunzător muncii efectiv prestate. Astfel, chiar dacă apreciază contestatoarea că expertul a făcut același fel de expertiză în mai multe cauze, aplicând aceeași metodă de calcul, nu trebuie minimizată munca acestuia care presupune studierea unor înscrisuri diferite pentru fiecare creditor căruia nu i s-au plătit drepturile salariale, raportat la situația personală a fiecăruia, ceea ce impune o muncă diferită.
În ce privește onorariul de expert, instanța apreciază că deși începerea executării silite nu este condiționată, conform legii speciale 188/2000, de plata onorariului de executare, înțelegerea creditorilor cuprinsă în contractul de executare silită încheiat cu executorul judecătoresc nu îndreptățește pe executorul judecătoresc să emită un act de executare în care să insereze cu titlu de cheltuială de executare și onorariul de executare neachitat.
În măsura în care onorariul nu a fost achitat, cum impune art. 371 ind. 7 alin. 1 C.p.c, executorul judecătoresc nu putea să îl includă în procesul verbal de cheltuieli ce constituie titlu executoriu, atestând ca real un fapt nereal. Mai trebuie precizat că ceea ce consideră instanța ca fiind nelegal este nu începerea executării silite fără plata onorariului de executare, ci emiterea unor acte de executare în cuprinsul cărora este menționată suma de 1362 lei și, respectiv 1239 lei, cu titlul de onorariu executor, acte ce ar urma să fie puse în executare silită împotriva debitoarei, deși acest onorariu nu a fost avansat de creditori, cum impune legea.
Numai după plata onorariului, se putea emite un proces verbal de cheltuieli de executare în care să fie menționată drept cheltuială și acest onorariu, aceasta și deoarece, conform alin. 3 teza finală a art. 371 ind. 7 C.p.c., emiterea procesului verbal de cheltuieli se face numai pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, iar în cauză o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Prin urmare, în privința onorariilor de executare în cuantum de 1362 lei și, respectiv 1239 lei, întrucât nu au fost încă achitate de creditori, procesele verbale de cheltuieli din 30.04.2013, emis în dosarul de executare nr. 401/E/2012 al B. M. Lionela și, respectiv cel din 30.04.2013, emis în dosarul de executare nr. 494/E/2012 al B. M. Lionela, sunt nelegal întocmite.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 404 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte contestația la executare precizată formulată de contestatoarea S.N.T.F.M ,,CFR Marfă" SA și va anula în parte procesul verbal de cheltuieli din 30.04.2013, emis în dosarul de executare nr. 401/E/2012 al B. M. Lionela, precum și toate actele de executare subsecvente emise în baza acestuia, pentru suma de 1362 lei reprezentând onorariu de executor, respectiv, va anula în parte procesul verbal de cheltuieli din 30.04.2013, emis în dosarul de executare nr. 494/E/2012 al B. M. Lionela, precum și toate actele de executare subsecvente emise în baza acestuia, pentru suma de 1239 lei reprezentând onorariu de executor.
Contestatoarea a solicitat și restabilirea situației anterioare, iar potrivit art. 4041 Cod procedură civilă, ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.(…)”.
Instanța reține că, în cauză, nu s-a făcut dovada executării de către debitoarea contestatoare a obligației stabilite în procesele verbale de cheltuieli ce urmează a fi anulate în parte, astfel că, în lipsa unei executări, nu se poate dispune restabilirea situației anterioare prin obligarea intimaților să restituie o sumă pe care nu au primit-o.
Prin urmare, va respinge cererea contestatoarei privind restabilirea situației anterioare, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.p.c., față de soluția de admitere în parte ce urmează a fi dată asupra cererii principale, va admite în parte cererea contestatoarei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și va obliga intimații să achite contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 49,25 lei fiecare, reprezentate de taxa de timbru (194 lei) și timbrul judiciar (3 lei), raportat la limita admiterii contestației precum și la natura juridică independentă a raportului juridic dintre intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. Lionela, invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea S.NT.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1, în contradictoriu cu intimatul B. M. Lionela cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 4, județul M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea formulată de contestatoarea S.NT.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A., în contradictoriu cu intimații R. A. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Văvligu I., ., nr. 14, ., județul M. și M. A. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Văvligu I., ., nr. 14, ., județul M..
Anulează în parte procesul verbal de cheltuieli din 30.04.2013, emis în dosarul de executare nr. 401/E/2012 al B. M. Lionela, precum și toate actele de executare subsecvente emise în baza acestuia, pentru suma de 1362 lei reprezentând onorariu de executor,.
Anulează în parte procesul verbal de cheltuieli din 30.04.2013, emis în dosarul de executare nr. 494/E/2012 al B. M. Lionela, precum și toate actele de executare subsecvente emise în baza acestuia, pentru suma de 1239 lei reprezentând onorariu de executor.
Respinge cererea formulată de contestatoare privind restabilirea situației anterioare, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimații să achite contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 49,25 lei fiecare, reprezentate de taxa de timbru și timbrul judiciar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
C.-M. B. S. A. G.
Red.jud. C.M.B
Tehnored. gref. S.A.G./
14.11.2013, 5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4816/2013.... | Accesiune. Sentința nr. 5091/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
