Fond funciar. Sentința nr. 2617/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2617/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 7927/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2617/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. N. și pe pârâții S. St. G., S. I., S. A. D., S. M., C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 D., C. L. Podari de Aplicare a Legii 18/1991 având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 18.02.2013, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.04.2012 sub nr._, reclamantul D. N. a chemat în judecată pe pârâții S. St. G., S. I., S. A. D. și S. M. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.1116-_, anexa 2b/11 omisiuni din 14.09.1993, eliberată de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate D., cu consecința anulării actelor subsecvente, respectiv a contractului de întreținere autentificat sub nr.3342/2007 la BNP T..
În subsidiar a arătat că formulează acțiune în revendicare în contradictoriu cu toți pârâții urmând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1400 m.p., situat în C., ., cartier Popoveni.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat referitor la primul capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.1116-_ anexa 2b/11 omisiuni din 14.09.1993 eliberat de C. Județeană Pentru stabilirea Dreptului de Proprietate D. că înțelege să se judece cu toți pârâții deoarece în baza acestui titlu de proprietate numitul S. St. G. și soția sa au vândut cu clauză de întreținere terenul și casa de pe ., C. fiului respectiv nurorii.
A susținut că terenul din C., . menționat în titlul de proprietate a cărui nulitate o solicită este de fapt proprietatea părinților reclamantului și a fratelui său S. St. G., conform contractului de vânzare-cumpărare din 10 martie 1959 încheiat de notariatul de Stat. Casa de pe acest teren este tot proprietatea părinților lor, astfel că pârâtul S. St. G. profitând de vârsta înaintată a părinților lor și profitând și de faptul că era plecat în Germania și celălalt frate în America, și-a făcut acest titlu de proprietate pentru acest teren, deși nu avea dreptul să i se facă titlul de proprietate, deoarece părinții aveau act de vânzare cumpărare pentru acest teren.
A arătat că s-a judecat cu pârâtul S. St. G. pentru un alt motiv de nulitate a tilului de proprietate ocazie cu care în cadrul plângerii penale înregistrată cu nr.8364 /P/2010 la P. de pe lângă Judecătoria C. a aflat în data de 03.11.2011 că fratele său nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate a cărui nulitate o solicită, chiar el recunoscând acest aspect, respectiv faptul că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din ..
Acest motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate, respectiv frauda la lege, nu l-a invocat în primul proces deoarece nu și-a imaginat că se poate merge cu frauda la lege din partea instituțiilor statului de a elibera așa un titlu de proprietate unei persoane care nu a făcut cerere.
A arătat în continuare că motivul de nulitate absolută este acela că pârâtul S. St. G. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din ., C., motiv pentru care în lipsa cererii de reconstituire nu se poate elibera titlul de proprietate.
A solicitat ca, în cazul în care instanța va dispune anularea titlului de proprietate să anuleze și actele subsecvente efectuate de pârât și soția sa asupra terenului și casei de pe acest teren.
În subsidiar, referitor la capătul de cerere privind acțiunea în revendicare a învederat că terenul din . a fost cumpărat de tatăl lor S. S. și S. I. în anul 1959 printr-un act de vânzare cumpărare încheiat la Notariatul de Stat.
Pe acest teren părinții lor au ridicat o casă, la momentul ridicării construcției pârâtul S. St. G. era plecat în armată, iar soția lui pârâta S. I. avea vârsta de 12 ani și evident nemăritată cu fratele său, astfel încât numai din lecturarea certificatului de căsătorie a celor 2 pârâți se poate observa că nu erau căsătoriți la momentul ridicării casei de pe terenul din C., ..
În anul 1967, când s-au căsătorit cei doi pârâți, părinții i-au lăsat să locuiască în casa din C., . fără să le facă vreun act de vânzare-cumpărare fiind doar niște simpli tolerați în acel imobil, iar reclamantul și ceilalți doi frați și cu părinții au locuit în imobilul din ..
Locuind fără acte în acest imobil, pe care împreună cu cel din . părinții și-au dorit ca după moartea lor să le împartă frățește, pârâtul profitând de simplul fapt al posesiei, pe ascuns, fără acordul părinților care erau în viață a fabricat aceste acte, fără ca măcar să îndeplinească cerințele legale de a obține un titlu de proprietate conform Legii nr.18/ 1991, respectiv existența unei cereri de reconstituire.
A menționat în continuare că în situația în care se va aprecia că se găsesc în situația în care reclamantul și pârâtul au titlul de proprietate pe același teren, deși actul de vânzare cumpărare din 1959 este de 1400 m.p. și nu 1000 m.p. cât are pârâtul în titlu solicită să se stabilească ca actul său de proprietate asupra terenului este mai bine caracterizat decât al pârâților, deoarece este primul act încheiat și primul în timp mai puternic în drept, pârâtul nu are cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, are o posesie viciată și a obținut actul de proprietate de la un neproprietar, deoarece Primăria nu putea să–i reconstituie pe un teren aflat în proprietatea privată a altor persoane, respectiv a părinților S. S. și S. I., peste 400 m.p., pârâtul nici nu are titlul de proprietate, astfel încât acest teren chiar trebuie să i-l lase în deplină proprietate, cu atât mai mult cu cât în titlul de proprietate sunt 100 m.p., iar în titlul de proprietate al părinților sunt 1400 m.p.
Încercând să sustragă bunul de la masa bunurilor de împărțit în cazul unei anulări a titlului de proprietate pârâții S. G. și S. I. au vândut terenul din . și casa către fiul și nora lor, astfel încât aceștia sunt cumpărători de rea-credință și actul încheiat între aceștia trebuie anulat deoarece anularea actului inițial duce la anularea actului subsecvent.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.18/1991 și art.480 și următoarele Cod civil.
În sprijinul și dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare din data de 10.03.1959, declarația pârâtului S. St. G., titlul de proprietate nr.1116-_ anexa 2b/11 omisiuni, eliberat la data de 14.09.1993.
La termenul de judecată din data de 28.05.2012, instanța în temeiul art. 163 alin 3 C.pr. civilă a admis excepția de litispendență și a dispus atașarea dosarului_ la dosarul nr._ .
La data de 25.04.2012, pârâții au depus în dosarul nr._ întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, învederând că prin sentința civilă nr.9754/31.05.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.188/31.01.2011 a Tribunalului D. a fost respinsă acțiunea reclamantului prin care a solicitat nulitatea absolută a titlului de proprietate.
Au menționat pârâții că reclamantul invocă aceleași motive de nulitate, respectiv că pârâtul S. G. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în tdpși că ar fi constatat acest fapt în urma soluționării plângerii penale nr.8364/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 28.05.2012, instanța potrivit dispozițiilor art.246 C.pr.civ a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capetelor de cerere având ca obiect anularea contractului de întreținere nr. 3342/2007 precum și la capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 1400 mp.
La termenul de judecată din data de 28.05.2012, reclamantul a depus la dosar completare la cererea de chemare în judecată în sensul că înțelege să cheme în judecată pe lângă pârâții menționați în cererea introductivă și pe C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 D. și C. L. Podari de Aplicare a Legii 18/1991, iar motivul de nulitate absolută este frauda la lege, respectiv nerespectarea art.8 din Legea nr.18/1991 care arată faptul că reconstituirea dreptului de proprietate sau constituire se face în baza unei cereri.
Prin încheierea de la același termen instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată și a dispus citarea în calitate de pârâți a C. Județene de Aplicare a Legii 18/1991 D. și C. Locale Podari de Aplicare a Legii 18/1991.
La termenul de judecată din data de 18.06.2012 pârâții S. I., S. A. D., S. M. au depus la dosar note de ședință în cuprinsul cărora au invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Din oficiu instanța a dispus atașarea dosarului nr._/215/2009, iar la termenul din data de 14.01.2013 având în vedere adresa emisă de Tribunalul D. la data de 06.12.2012 în dosarul nr._/63/2012 a dispus restituirea către Tribunalul D. a următoarelor dosare: dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C., dosarul nr._/215/2009 al Tribunalului D. dosarul nr._ al Tribunalului D., dosarul nr._/63/2011 al Tribunalului D., dosarul nr._ al Tribunalului D., dosarul nr._ al Tribunalului D., dosarul nr._ al Tribunalului D. și efectuarea de copii din dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C., astfel: filele 2-5, f 21-22, f 26-30, f 33-41, f 47-49, 94-96,113-114 iar din dosarul nr._/215/2009 al Tribunalului D. decizia civilă aflată la fil. 68-69.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. de Fond Funciar Podari pentru a înainta toate înscrisurile care au stat la baza emiterii TDP nr. 1116-_ din 14.09.1993 inclusiv cererile de reconstituire formulate
Prin adresa nr.3554/28.08.2012, C. L. de Fond Funciar Podari a comunicat înscrisurile solicitate, respectiv tabel nominal cu omisiuni-Popoveni, poziția nr.11, validat prin HCJ nr.1367/17.05.1993. S-a menționat în aceeași adresă că cetățenii care nu dețin teren în proprietate în extravilan, nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. de Fond Funciar Podari pentru a preciza dacă reclamantul și pârâtul S. St. G. au formulat cereri de reconstituire a terenului în litigiu menționat în titlul de proprietate nr.1116-_/14.09.1993, relațiile fiind comunicate prin adresele nr.3910/18.09.2012 și nr.4687/06.11.2012.
În adresa nr.4687/06.11.2012, C. L. a menționat faptul că la nivelul comunei Podari nici un cetățean care nu a deținut teren în extravilan, nu a formulat cerere pentru terenul din curte, iar comisia locală a întocmit tabele de omisiuni la nivelul întregii comune cu toți cetățenii aflați în această situație.
S-a arătat că S. G. aici locuiește împreună cu familia sa, aici și-a construit casa, pe el l-a găsit comisia ca proprietar în acest imobil și lui i s-a întocmit titlu de proprietate. Tatăl acestuia S. S. deținea un alt imobil într-o altă locație, la o altă adresă.
Prin încheierea din data de 14.12.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților S. I., S. A. D. și S. M. și a respins excepția autorității de lucru judecat.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri în temeiul art.167, alin.1 Cod procedură Civilă și a respins proba cu interogatoriul pârâtului solicitată de către reclamant.
La data de 18.02.2013 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 14.12.2012 a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților S. I., S. A. D. și S. M., instanța va respinge acțiunea precizată, formulată de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin titlul de proprietate nr.1116-_ anexa 2b/11 omisiuni emis la data de 14.09.1993, pârâtului S. St. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1000 mp, teren intravilan pe raza comunei Podari, . amplasat în T 121.
Din adresele nr.3554/28.08.2012 și nr.4687/06.11.2012, emise de C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Podari rezultă că la baza emiterii titlului de proprietate menționat a stat tabelul nominal cu omisiuni-Popoveni, poziția nr.11, validat prin HCJ nr.1367/17.05.1993, fără a exista o cerere de reconstituire motivat de faptul că la nivelul comunei Podari nici un cetățean care nu a deținut teren în extravilan, nu a formulat cerere pentru terenul din curte, iar comisia locală a întocmit tabele de omisiuni la nivelul întregii comune cu toți cetățenii aflați în această situație.
S-a mai arătat că pârâtul S. G. acolo locuiește împreună cu familia sa, acolo și-a construit casa, pe el l-a găsit comisia ca proprietar în acest imobil și lui i s-a întocmit titlu de proprietate, tatăl acestuia S. S. deținând un alt imobil într-o altă locație, la o altă adresă.
Potrivit Tabelului nominal cu omisiuni anexa 2b, reclamantul figurează la poziția 11 în intravilan cu suprafața totală de 1000 mp.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._/215/26.10.2009, petentul D. N. a chemat în judecată pe paratul S. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 1116-_/14.09.1996 emis de C. Județeană D. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor
În motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat că titlul de proprietate sus menționat a fost emis cu încălcarea legii, întrucât proprietari ai terenului ce a făcut obiectul reconstituirii sunt părinții reclamantului și ai pârâtului S. G., respectiv S. S. și S. I., așa cum reiese din actul original de proprietate autentificat sub nr.387/93 din 10 martie 1959.
Prin sentința civilă nr.9754/31.05.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2009 instanța a respins acțiunea formulată de către reclamant.
În considerentele sentinței s-a reținut că în perioada 1947-1990, prin diverse acte normative adoptate succesiv, s-a instituit un control administrative prealabil al înstrăinărilor tuturor categoriilor de terenuri și s-a impus condiția formei autentice a actului de înstrăinare.
Ulterior, în anul 1974, au fost adoptate legea nr.58 privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și rurale, precum si Legea nr.59 privitoare la fondul funciar, prin care practic terenurile au fost scoase din circuitul civil general, singura modalitate de dobândire recunoscuta fiind moștenirea legală.
Instanța a constatat că autorii reclamantului S. S. si S. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1400 mp, situat în vatra ., așa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 387/93 din 10 martie 1959. Insă, așa cum reiese din Registrul Agricol din anii 1959-1963 (pag.38), terenul in suprafata de 1000 mp( situat in vatra satului) a fost preluat de către fosta cooperativă agricolă de producție, astfel încât la momentul apariției legii nr.18/1991 se află în patrimoniul acesteia.
Ca atare, terenul din litigiu, a format obiectul dreptului la reconstituire în favoarea moștenitorilor autorului S. S., respectiv în favoarea reclamantului și a pârâtului S. G..
Dar pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991, este necesară formularea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu.
Prin adresa nr.2143/21.04.2010, C. L. Podari a comunicat în xerocopie certificată registrul de intrări-ieșiri al cererilor formulate în baza legii 18/1991, în acesta figurând numai pârâtul S. G., astfel încât instanța a apreciat că titlul de proprietate emis în favoarea sa pentru suprafața de 1000 mp, situat în intravilanul com. Podari, . cu respectarea dispozițiilor legii nr.18/1991, având calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul D. N., iar Tribunalul D. prin decizia nr.188/31.01.2011 a respins recursul formulat de petent.
În considerentele deciziei s-a reținut că înscrisul de care se prevalează recurentul reclamant, contractul de vânzare-cumpărare din 10 martie 1959 face dovada dobândirii de către autorul S. S. a unei suprafețe de teren loc de casă de 1400 mp; terenul a fost, așadar, liber de construcții, în act fiind menționate vecinătățile acestuia.
În al doilea rând, nu s-a făcut dovada existenței unei construcții care să aibă regimul juridic de bun succesoral, care să fi aparținut autorilor părților, iar în aceste condiții nu se poate reține situația juridică a terenului în litigiu de teren aferent unei asemenea construcții.
În al treilea rând, terenul înscris în titlul de proprietate contestat are o suprafață de 1000 mp, fiind o suprafață de teren intravilan situată în tarlaua 121 (fără număr de parcelă); acest teren are regimul de teren aferent unei construcții cu o suprafață construită de 131, 60 mp, imobilul în ansamblul său făcând obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr.3342/2007, încheiat între S. G. și S. I. pe de o parte, și S. A.-D. și S. M., pe de altă parte. Or, în speță nu s-a dovedit o altă situație juridică a imobilului respectiv, astfel încât se prezumă că aceasta este valabilă și că întreținuții au înstrăinat un imobil ce le-a aparținut, construcția fiind edificată de ei în timpul căsătoriei.
În acest context, nu are relevanță faptul că autorii S. S. și S. I. erau în viață la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, dat fiind că regimul juridic al terenului aferent construcției era cel prevăzut de art.23 din Legea nr.18/1991 republicată (art.22 din varianta inițială a legii), iar recurentul nu ar fi avut calitatea de persoană îndreptățită să obțină reconstituirea.
Reține instanța că, în conformitate cu prevederile art.23, alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată (art. 22 în forma inițială a legii), sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr. 18/1991, republicată, nu operează o reconstituire a dreptului de proprietate, fiind vorba de o dobândire a proprietății ope legis, prin efectul Decretului-Lege nr.42/1990, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv și constatator, ca modalitatea concretă în care se realizează atribuirea în proprietate. Nu se poate pune, astfel, problema existenței sau inexistenței vreunui termen limită pentru depunerea unei cereri în acest sens, textul de lege menționat derogând de la norma generală.
Așadar, dreptul de proprietate izvorăște direct din lege potrivit art.23 din Legea nr. 18/1991, republicată, fiind recunoscut de iure, aspect ce rezultă din folosirea sintagmei „sunt și rămân în proprietatea privată".
În procesul de reconstituire și de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalență deținătorilor caselor de locuit și a anexelor gospodărești, așa încât terenul aferent acestora, precum și curtea și grădina din jurul lor, intră, prin voința legii, în proprietatea privată a deținătorilor construcțiilor. Legea, fie din considerente de echitate, fie din rațiuni de stabilitate a raporturilor juridice, i-a preferat pe aceștia chiar și în conflictul de drepturi cu foștii proprietari ai terenurilor preluate pe timpul colectivizării, pe care cei dintâi au realizate ulterior construcțiile.
Dispozițiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 și cele ale art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, înlăturând astfel situația nefirească în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosință asupra terenului. În aceste condiții textele de lege sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 263/2004.
Instanța constată că, în considerentele deciziei nr.188/31.01.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2009, s-a reținut că terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1116-_/1996 are o suprafață de 1000 mp, fiind o suprafață de teren intravilan situată în tarlaua 121, acest teren având regimul de teren aferent unei construcții cu o suprafață construită de 131,60 mp, imobilul în ansamblul său făcând obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr. 3342/2007, încheiat între S. G. și S. I., pe de o parte, și S. A. D. și S. M., pe de altă parte. S-a menționat în continuare că nu s-a dovedit o altă situație juridică a imobilului respectiv, astfel încât se prezumă că aceasta este valabilă și că întreținuții au înstrăinat un imobil ce le-a aparținut, construcția fiind edificată de ei în timpul căsătoriei.
În acest context, a arătat Tribunalul D., nu are relevanță faptul că autorii S. S. și S. I. erau în viață la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, dat fiind că regimul juridic al terenului aferent construcției era cel prevăzut de art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată (art. 22 din varianta inițială a legii), iar recurentul D. N. nu ar fi avut calitatea de persoană îndreptățită să obțină reconstituirea.
Izvorul dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp este legea, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, care prin termenii folosiți "sunt și rămân în proprietatea", denotă o împroprietărire de drept, fără a mai fi necesară, ca în celelalte situații de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, formularea cererii și parcurgerea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, așa cum susține petentul.
În acest sens, sunt și mențiunile comisiei locale Podari, care a arătat faptul că la nivelul comunei Podari, nici un cetățean care nu a deținut teren extravilan nu a formulat cerere pentru terenul din curte, iar comisia locală a întocmit tabele de omisiuni la nivelul întregii comune cu toți cetățenii aflați în această situație.
Astfel, deși în cauză instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză, dezlegarea dată de Tribunalul D. prin decizia nr. 188/31.01.2011, aspectelor vizând incidența dispozițiilor art.23 din Legea nr.18/1991, republicată, și calității de persoane îndreptățite la atribuirea terenului, nu mai poate fi pusă în discuție.
Ca hotărâre irevocabilă, decizia nr.188/31.01.2011, se bucură de putere de lucru judecat, așa încât dezlegarea dată, prin această decizie, problemelor de drept menționate, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar.
Instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevazut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă acțiunea precizată formulată de reclamantul D. N., în contradictoriu cu pârâții S. St. G., C. Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 D. și C. locală Podari de Aplicare a Legii nr.18/1991, ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța urmează să constate că prin încheierea de ședință din data de 28.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capetelor de cerere având ca obiect anularea contractului de întreținere nr.3342/2007 precum și la capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 1400 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că prin încheierea de ședință din data de 28.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capetelor de cerere având ca obiect anularea contractului de întreținere nr.3342/2007 precum și la capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 1400 mp.
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul D. N., cu domiciliul în București, ., ., ., județ D., în contradictoriu cu pârâții S. I., S. A. D. și S. M., toți cu domiciliul în C., cart. Popoveni, ., județ D., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul D. N., cu domiciliul în București, ., ., ., județ D., în contradictoriu cu pârâții S. St. G., cu domiciliul în C., C., cart. Popoveni, ., județ D., C. Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 D., cu sediul în C., județul D. și C. L. Podari de Aplicare a Legii nr.18/1991, cu sediul în ..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
9ex/19.03.2013
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 2613/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 3014/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
