Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 25127/215/2013
Dosar nr._
- contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la data de 19 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., intimatul . și terțul poprit ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 19.11.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.07.2013 A. pentru Administrarea Activelor Statului- AAAS a formulat în contradictoriu cu intimatul . și terțul poprit . contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. N. D. constând în:
- poprirea efectuată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București- Secția VI Comercială și prin care se solicită plata sumei de 9.671,328 USD echivalent în lei la data plății în funcție de cursul oficial leu- dolar stabilit de BNR;
- procesul verbal din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului în lei, cu un procent de 3, 18 % față de luna septembrie 2010;
- procesul verbal din data de 03.04.2010 de cheltuieli de executare privind plata sumei totale de 5.203 lei diferența între aceste 2 procese constând în reducerea cuantumului debitului în lei, de la suma de 564.669,63 lei până la suma de 5203, 68 lei (suma de 559.465,95 lei fiind achitată de AAAS )
Actele de executare, poprirea au fost comunicate către AAAS prin adresa nr._/04.07.2013 și solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare menționate mai sus și întoarcerea executării în situația admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare contestate.
În motivarea contestației la executare a arătat că solicită suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare având în vedere că executarea silită începută este nelegală și va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil AAAS, societăților comerciale arătate mai sus și implicit Statului Român.
Învederează instanței că în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D. a fost anulată definitiv și irevocabil executarea însăși, a fost constatată încetată executarea silită și au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate prin mai multe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, menționate mai jos de la pct. 3 privind al doilea motiv de nelegalitate.
AAAS (fosta A.) în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare are obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, conform art.9 alin. 1 din O.U.G. nr.88/1997/R, care dispune ca, "Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende se varsă la bugetul de stat...".
Învederează instantei ca, sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea executării silite, pana la soluționarea prezentei contestații la executare, masura care duce la evitarea pronunțării unor hotarari contradictorii si care ar produce un prejudiciu foarte mare AAAS, societăților comerciale si Statului R..
Pe fond, a arătat că mai multe motive de nelegalitate a actelor de executare contestate, astfel
In ceea ce privește primul motiv de nelegalitate, învederează instantei ca, inceperea executării silite prin poprire acțiuni este nelegala, deoarece au fost incalcate dispozițiile art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.proc. civ. raportat la dispozițiile "art. 388 C.proc. civ. si solicita anularea actelor de executare.
Prin actul de executare - poprire nu au fost indicate sediul si codul de identificare fiscala a societăților comerciale care au calitate de terți popriți în cauză.
In ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate, învederează instantei ca, începerea executării silite împotriva AAAS este nelegala, deoarece:
Au fost incalcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 371 indice 6
C.proc. civ. si art. 371 indice 5 iit.d C. proc civ.. nu este posibilă reluarea executării silite în cazul în care aceasta a încetat de drept, urmare a anulării titlului executoriu.
Se poate constata ca, la data emiterii popririi, era anulata definitiv si irevocabil executarea silita insasi, a fost constatata incetata executarea silita, au fost constatate desfiintate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.
La data emiterii actului de executare - poprirea au fost admise contestațiile la executare formulate de către AAAS in dosarul de executare nr. 10/2001 al B. N. D. si s-a stabilit prin hotararile judecătorești cu autoritate de lucru judecat ca. A fost anulata definitiv si irevocabil executarea silita insasi, a fost constatata incetata executarea silita, au fost constatate desfiintate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite.
Arată ca nu este legala reluarea executării silite prin poprirea recomunicata in dosarul de executare nr.10/2011 în vederea reluării executării silite, deoarece sunt incalcate dispozițiile art. 371 indice 6 C.proc. civ. care prevăd imperativ si restrictiv-ca, executarea silita poate fi reluata numai in condițiile art. 371 indice 5 lit.b. C. proc. civ.
Executarea silita a încetat in temeiul art. 371 indice 5 C procedură civilă a fost desființat titlul executoriu, nefiind incidentă situatia si condițiile prevăzute de art.371 indice 5 lit.b. C.proc. civ.
În ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate, învederează instantei ca, începerea executării silite împotriva A.A.A.S. este nelegala, deoarece actul de executare - poprirea efectuat in acest dosar incalcă dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special si derogatoriu de la normele generale.
Arată că termenul de 6 luni, termen de grație acordat de legiuitor, curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Având in vedere, data comunicării actelor de executare, se poate constata că, aceste acte de executare încalcă termenul de 6 luni, așadar, dispozițiile imperative ale O.G. 22/2002.
In susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederează instantei ca, institutiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului si care face parte din bugetul de stat.
A.A.A.S. in calitate de ordonator principal de credite este singura institutie care poate dispune efectuarea de plați către debitori, Biroul Executorului Judecătoresc nu poate, in aceasta faza procesuala, sa infaptuiasca nici un act de executare silita.
Învederează instantei ca, art. 3 al O.G. nr. 22/2002 prevede ca, in cazul In care institutiile publice nu își indeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si /sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Consideră că patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silita, fiind instituita, doar o procedura speciala de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora.
D. in masura in care, institutiile publice debitoare nu își indeplinesc obligația de plată in termenul de 6 luni, creditorul va putea trece, conform art. 3 din O.G nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, la executarea silita potrivit Codului de procedură civilă și /sau altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Procedura executării silite reglementată în dreptul comun, are un caracter subsidiar, putandu-se apela la aceasta, numai in ipoteza neexecutarii de bunăvoie a obligației, in termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somației de plata.
Întocmirea actelor de executare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale mentionate anterior, creditoarea trecând direct la executarea silita.
In ceea ce privește al patrulea motiv de nelegalitate, învederează instantei că inceperea executării silite împotriva A.A.A.S. este nelegala deoarece titlurile executorii pe care terții le obțin fata de AAAS nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale, deoarece este contrară dispozițiilor art. 452 ( 1) C.pr.civ și următoarele, Legii nr. 137/2002 (art. 5), OUG nr. 23/2004, OUG nr. 88/1997 R.
Învederează instantei ca, potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, AAAS nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societăților comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa, numai Statul Român are calitatea de acționar/ proprietar, așadar acestea nu pot face obiectul executării silite prin poprire în temeiul art. 452 și următoarele C.pr.civ.
In același sens, conform art. 21 lit, d si e din OUG nr. 23/2004 se prevede ca, in vederea îndeplinirii rolului sau A.A.A.S. (fosta A.) are urmatoarele atributii principale… preluarea fara plata a unor actiuni/parti sociale deținute de stat exercitarea tuturor drepturilor si indeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de actionar/asociat al statului.
Așadar, învederează instantei ca, poprirea efectuata In baza art. 452 (1) si urm. C.Pr. Civ., art. 454, art. 456 C. Pr. Civ, asupra acțiunilor administrate de A.A.A.S. la societatile comerciale mentionate, este nelegala, deoarece A.A.A.S. nu este proprietarul acțiunilor detinute in capitalul social al societătilor comerciale, acțiunile fiind doar in administrarea sa si numai Statul R. are calitatea de actionar/proprietar al acestor acțiuni, conform Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr.88/1997/R.
Astfel, AAAS nu are decât calitatea de administrator al acțiunilor statului si nu pot fi valorificate acțiunile detinute de AAAS în capitalul- social al societatilor comerciale, intrucat aceasta autoritate nu este proprietara acțiunilor, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului, nu si cele aflate in administrarea acestuia.
In același sens, tertii popriți societatile comerciale nu au fata de AAAS nici o obligație legala, așadar, executarea silita este nelegala si nu poate fi instituita, potrivit art.452 si urm. C.proc. civ.
În dovedirea aspectului ca, Statul R. este proprietarul exclusiv al acțiunilor societăților comerciale si nu A.A.A.S., învederează instantei ca, in conformitate cu dispozițiile OUG nr. 88/1997/R si Legea nr.137/2002 privind privatizarea, in exercitarea acestui drept real, atribuții legale de privatizare au fost date si in competenta altor ministere.
In aceeași ordine de idei, prin poprirea efectuata in baza art. 452 si urm. C.Pr. Civ., asupra acțiunilor pe care A.A.A.S. le administreaza la societatile comerciale menționate mai sus (terti popriți), duce la blocarea procesului de privatizare si se încalcă dispozițiile imperative ale OUG nr. 88/1997/R si Legea nr.137/2002 care reglementează privatizarea societăților comerciale.
În susținerea celor aratate mai sus, invocă si prevederile art.452 alin.2 lit.a C.Pr. Civ. potrivit carora, nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.
Aadministrarea acțiunilor statului roman, in temeiul art. 5 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 23/2004 se realizează in temeiul unui mandat legal, primit de Autoritate si nu pot fi executate pentru obligațiile A.A.A.S. pentru ca acțiunile nu aparțin A.A.A.S., ci sunt in proprietatea privata a Statului roman.
Conform prevederilor actelor normative in vigoare, A.A.A.S. in calitate de institutie publica implicata, deține aceste acțiuni in numele statului ( fara a fi proprietarul lor), având atribuții numai in administrarea si vanzarea acestor acțiuni ale statului.
Calitatea de proprietar al statului asupra acțiunilor societatilor comerciale aflate in portofoliul AAAS este consfintita de intrega legislație din domeniul privatizării, prin sintagme de genul « statul e acționar », « capital de stat », « calitatea de acționar al statului la societatile comerciale»,«acțiuni detinute de stat»,« diminuarea participatiei statului la societatile comerciale ».( a se vedea in acest sens: ) art. 4 indice 3, art.9, art.13 alin.(5), art.16, art.24, art.38, art.39 din O.U.G. 88/1997 ; art. 2, art.3, art.16, art.22, art.24, art.31, art.47 indice 2, art.50, precum si intreg cap.2 intitulat « Diminuarea participatiilor statului» din Legea 137/2002; art. 14 din Legea nr. 57/2002 ;H.G. 2193/2004, etc.).
În același sens, invederează instantei ca veniturile obținute de AAAS din privatizarea (vanzarea acțiunilor) societatilor comerciale din portofoliu sau se varsă la bugetul statului intrucat acțiunile sunt bunuri aflate in proprietatea statului așa cum reiese si din art. 9 din OUG 88/1997.
Invocă si prevederile art. 452 alin.2 lit.a C.Pr. Civ. potrivit carora, nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.
În ceea ce privește al cincilea motiv de nelegalitate, invederează instanței ca, inceperea executării silite prin poprire conform art. 452 si urm. C. proc. civ. împotriva A.A.A.S. este nelegala, deoarece se incalca dispozițiile art. 66 alin.1 din Legea nr.31/1990/R, iar infiintarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societatile comerciale este inadmisibila.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990/R, terțul poprit din cauza este o societate pe acțiuni la care A.A.A.S. ca institutie publica implicata in privatizare a fost mandatată sa administreze/vanda pachetul de acțiuni detinut de stat aferenta cotei de participare la capitalul social.
În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pe durata societatii creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar dupa dizolvarea societatii asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
Așadar, pe durata societatii. creditorii acționarului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficii cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar dupa dizolvarea societății asupra părții ce s-ar cuveni după lichidare.
În consecinta, dispozițiile art. 66 din Legea nr. 31/1990/R nu lasă loc de interpretare, fiind clare în legătură cu obiectul popririi, așadar poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare și nu asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin în societate, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.
Având in vedere cele aratate, se poate constata ca, înființarea popririi asupra acțiunilor societatilor este inadmisibila si solicită anularea/desființarea popririi deoarece este nelegala.
In ceea ce privește al șaselea motiv de nelegalitate, invederează instanței că, A.A.A.S. solicita anularea proceselor verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 deoarece sunt nelegale.
Învederează instantei ca, este nelegal procesul verbal din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului, in lei, cu un procent de 3.18%, fata de luna septembrie 2010, deoarece încalcă dispozițiile art. 457 alin. 4 C.pr.civ care dispun că sumele în valută s e convertesc în lei la cursul BNR de la data plății. F. de efectele hotararilor judecătorești definitive si irevocabile mentionate si intrate in autoritatea de lucru judecat, in acest dosar de executare silita nr. 10/2001,toate actele executare sunt desfiintate de drept, așadar, si procesele verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011. In susținerea acestui motiv de nelegalitate, invederează instantei ca, executorul a stabilit nelegal suma de 564.669,63 lei, reprezentând cheltuieli de executare, fără să se prezinte un mod de calcul detaliat al acestei sume solicitate și temeiul legal al acesteia.
De asemenea retine in mod nelegal ca, onorariul executorului judecătoresc în raport de contractul de executare nr.10/2011, cheltuieli de executare sunt in suma de 300.000, lei. conform O.P.nr.4 in valoare de 100.000 lei si OP. nr.5 in valoare de 200.000 lei, dar fara sa fie depuse in cauza, aceste inscrisuri si modul detaliat cum s-a calculat aceste sume.
Motivatia pentru care solicită anularea acestui act de executare nelegal, este aceea ca, in cauza dedusa judecații, desi executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare conținând somația de plata, a considerat ca somația de plata face parte din dosarul de executare existent, a solicitat ca suma cuvenita creditorului sa fie plătită către el si nu a calculat onorariul de executor la prețul unei notificări.
Debitorul are dreptul sa plateasca de bunăvoie, in termenul de 6 luni, dar executorul calculeaza si pretinde onorarii fără a îndeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedură civilă.
Cheltuielile de executare de executare ar fi trebuit calculate pentru categoria “notificare alte acte de procedura" adica un onorariu situat intre onorariul minimal -20 de lei si onorariu maximal– 40 de lei, așa cum sunt stabilite onorariile executorilor judecătorești prin Anexa 1 de la ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
F. de aceste prevederi legale, se poate constata ca. s-au stabilit în sarcina AAAS sume de plată foarte cu titlu de cheltuieli de executare, fără a lua în considerare faptul că în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile speciale, plata debitului poate fi făcută de bună voie.
De asemenea, intelege sa solicite anularea acestui act de executare, ca fiind nelegal, deoarece incalca si dispozitiile Legii nr. 188 din 1 octombrie 2000, astfel cum a fost modificata și completată, potrivit căreia la art. 37 alin. 1 lit b, care reglementeaza onorariile minimale si maximalele pot fi percepute de executorii judecătorești, potrivit caruia pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
In cazul de fata, raportat la cheltuielile de executare calculate ilegal de executor, acestea nu sunt mai mici-de 6300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 din titlul executoriu aferenta creditorului din dosarul de executare, motiv pentru care se impune anularea actelor de executare contestate.
Așa cum s-a învederat si in practica judecătoreasca, dispoziția legala privitoare la onorariu trebuie interpretata restrictiv in sensul ca plafonul nu trebuie depășit sub nici o forma, deci nici prin adaugarea TVA-ului. In caz contrar s-ar ajunge la consecințe inacceptabile, in sensul ca finalmente debitorul ar suporta un onorariu mai mare decât plafonul legal fara a avea posibilitatea deducerii sumei plătite cu titlu de TVA.
Referitor la acest aspect ca atunci cand a intentionat ca la onorariu maximal să se adauge si contravaloarea taxei pe valoare adaugata, legiuitorul a stipulat-o expres in/ cuprinsul actului normativ (a se vedea in acest sens Ordinul MJLC nr. 772/C/5 martie 2009 art. 1 alin. 2).
Precizează că în lege nu se specifica ca onorariul poate fi pana la 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite ”cu TVA sau fara TVA” si deci potrivit principiului “ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” nu se poate solicita un onorariu mai mare de acesta, pe considerentul ca diferența ar reprezenta TVA, deoarece debitorul in fapt plătește o suma mult mai mare, ceea ce contravine legii.
Trebuie respectat si principiul de drept “in dubio pro debitori” respectiv nu se poate interpreta actul normative menționat decât in favoarea debitorului respectiv ca suma datorata drept cheltuieli de executare cu tot cu TVA este de maxim 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
In același sens, invederează instantei ca, AAAS urmeaza dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 22/2002 modificata si completata prin Legea 110/25.04.2007 si nu dispozițiile dreptului comun, in ceea ce privește executarea obligațiilor de plata ale institutiei contestatoare, obligații stabilite prin titluri executorii.
Invocă si solicită instantei sa se dispună intoarcerea executării in conformitate cu art. 404 si urm. C. proc civ. in dosarul de executare nr. 10/2011.
Conform art. 404 indice 2 alin.1 se dispune ca, „In cazul cand instanta judecătoreasca...sau actele de executare... si asupra restabilirii situatiei anterioare executării”.
In drept, invocă dispozițiile art. 399 si urm., art. 403 alin.(1) si urm. C. proc.civ., art. 379 indice 1 C.proc.civ., art. 371 indice 5 lit.b, d, C.proc. civ., art. 404 si urm . C.pr.civ., Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002/R, O.U.G. nr. 51/1998/R, O.U.G. nr. 88/1997/R, Legea nr.137/2002 si toate celelalte dispoziții legale mentionate in textul contestatiei la executare.
In probatiune, solicită proba cu înscrisuri si anexează prezentei actele de executare comunicate către AAAS in acest dosar de executare silita.
Precizează ca in conformitate cu prevederile art. 86 din OUG 51/1998 si Legea nr. 92/2011, AAAS este scutita de plata taxelor de timbru, a timbrului judiciar si a altor taxe.
Solicită judecarea cauzei si in lipsă, in temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.
La data de 31.07.2013 contestatoarea AAAS (fosta A.) a depus completare la acțiune în sensul că AAAS contestă și actul de executare efectuat de B. N. D. în dosarul de executare nr. 10/2011 reprezentat de procesul verbal din data de 17.07.2013 de instituire a sechestrului definitiv asupra unui număr de_ acțiuni administrate de . A. C. SA, actul de executare a fost comunicat către AAAS prin adresa nr._/22.07.2013.
In susținerea contestatiei la executare, invederează instantei ca, inceperea executării silite împotriva AAAS efectuata in baza art. 387 si art. 497 alin.1. C. Proc. civ., este nelegala, fiind incălcate dispozițiile art. 373 indice 1 si urm., art. 374 (1) indice 1 și urm. C.Pr.Civ. deoarece nu exista încuviințarea titlului executoriu - Sentinta Comerciala nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, Secția comerciala de catre instanta de executare competenta - Judecatoria C., conform art. 373 indice 1, art. 374 (1) indice 1, art. 373 indice 3 C. proc. civ.
Așadar, inceperea executării silite impotriva AAAS trebuia sa fie supusa încuviințării silite, de catre instanța de executare, conform art. 3731, art. 374 (1) 1 si urm. C. proc. civ., care fata de sediul ., C., ..22, jud. D., este Judecatoria C..
Astfel, nu exista încheierea de încuviintarea executării silite de la Judecătoria C., pentru titlul invocat, Sentința comerciala nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, Secția comerciala ca, instanță de executare.
Învederează instantei ca, actul de executare silita efectuat, respectiv procesul verbal din data de 17.07.2013 de instituire a sechestrului definitiv asupra unui număr de_ acțiuni administrate de catre AAAS la . este nelegal, deoarece incalca dispozițiile art. 411 (3) C. proc. civ., art. 452 C. proc. civ., art. 387 C. proc. civ.
Conform art. 371 (1) C. proc. civ. “Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executării silite daca, potrivit legii, sunt urmăribile si numai in măsura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor".
Conform art. 411 si urm. C.proc.civ. se prevede ca, “Daca in termen executorul judecătoresc de pe langa instanta de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmaribile ale debitorului… "
De asemenea, procesul verbal din data de 17.07.2013 incalca dispozițiile art.416 pct.5 C.Pr. Civ. deoarece nu cuprinde”descrierea bunurilor sechestrate si indicarea valorii fiecaruia...”.
Având in vedere aceste dispoziții legale, se poate constata ca, procesul verbal nu indeplinește condițiile legale deoarece nu se identifica bunurile supuse executării, nu se dovedește ca acestea sunt in proprietatea AAAS(fosta A.) si nu exista evaluarea legala a acestora.
Așadar, se poate constata ca executarea silita inceputa este lipsita de obiect si nelegală deoarece nu exista bunuri ale debitorului AAAS ce pot fi supuse încuviințării silite urmăribile”.
Învederează instantei ca, potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, AAAS nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societatilor comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa. numai Statul R. are calitatea de acționar /proprietar așadar, acestea nu pot face obiectul executării silite prin POPRIRE in temeiul art. 452 si urm. C. proc. civ.
In același sens, conform art. 21 lit. d si e din OUG nr. 23/2004 se prevede ca, in vederea indeplinirii rolului sau AAAS (fosta A.) are urmatoarele atributii principale...preluarea fara plata a unor actiuni/parti sociale detinute de stat, exercitarea tutoror drepturilor si indeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de actionar/asociat al statului.
A.A.A.S. nu are decât calitatea de administrator al acțiunilor statului si nu pot fi valorificate acțiunile detinute de A.A.A.S. in capitalul social al societatilor comerciale, intrucat aceasta autoritate nu este proprietara acțiunilor, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului, nu si cele aflate in administrarea acestuia.
In același sens, tertii popriți societatile comerciale nu au fata de AAAS nici o obligație legala, așadar, executarea silita este nelegala si nu poate fi instituita, potrivit art.452 si urm. C.proc. civ.
In consecința, poprirea acțiunilor societatii comerciale aratate este vădit nelegala si abuziva, intrucat aceste acțiuni nu se afla in proprietatea debitorului AAAS, ci in proprietate Statului R. iar potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, pot fi executate numai bunurile din proprietatea debitorului.
În consecință, solicită anularea actului de executare, respectiv procesul verbal din data de 17.07.2013 de instituire a sechestrului definitiv asupra unui număr de_ acțiuni administrate de AAAS la . deoarece este nelegal.
La data de 11.09.2013, intimata . a depus întâmpinare prin care solicită în principal anularea contestației la executare ca informă, pe fond respingerea cererii de suspendare ca lipsită de interes și în subsidiar ca neîntemeiată și să se respingă contestația la executare ca lipsită de interes și în subsidiar ca neîntemeiată.
Apreciază că acțiunea formulată de A.A.A.S. este informă și, deci, nulă întrucât potrivit art. 402 alin. (1) teza finală C.pr.civ., procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță se aplică în mod corespunzător""". Or. potrivit art. 112 C.pr.civ., „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) 6. semnătura"", iar conform art. 133 alin. (1) C.pr.civ. „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nula".
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2004. ..Președintele A.A.A.S. are următoarele atribuții principale: a) reprezintă A.A.A.S. în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu organele de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții, cu persoanele juridice și fizice române și străine, precum și în fata instanțelor judecătorești și arbitrate", iar conform art. 10 alin. (2) din același act normativ, ,În cazul în care președintele, din diferite motive, nu își poate exercita atribuțiile curente, îl deleagă prin ordin pe unul dintre vicepreședinți să exercite aceste atribuții, înștiințându-l pe primul-ministru despre aceasta"".
Din analiza contestației la executare formulată de A.A.A.S., rezultă că aceasta a fost semnată de dna M. O., în calitate de director. Prin urmare, întrucât, potrivit textelor legale citate, singurul care poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanței judecătorești este președintele acesteia, care poate delega această atribuție cel mult unuia dintre vicepreședinți, și pentru că semnatara contestației la executare nu este nici președinte, șinici vicepreședinte A.A.A.S., rezultă că potrivit prevederilor legale citate mai sus, dna M. O. nu poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanțelor judecătorești neputând semna, în mod valabil, nici cererea introductivă de instanță, astfel încât contestației la executare îi lipsește un element obligatoriu de formă pentru a putea fi valabilă, respectiv semnătura, iar în lumina prevederilor art. 133 alin. (1) C.pr.civ., acest viciu al cererii introductive de instanță atrage nulitatea cererii.
Arată că în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, astfel cum a fost motivată, aceasta este, în principal, lipsită de interes, iar, în subsidiar, neîntemeiată.
Astfel, una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii civile se referă la necesitatea existenței unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Întrucât din cuprinsul cererii de suspendare și al contestației la executare promovată de A.A.A.S., rezultă că unul dintre motivele invocate de aceasta este faptul că A.A.A.S. nu este proprietarul acțiunilor urmărite, ci statul, nu justifică vreun interes legitim mai ales, personal, în promovarea unei cereri de suspendare a executării silite prin poprirea unor acțiuni aflate în proprietatea unui terț.
În ceea ce privește netemeinicia cererii de suspendare a executării silite, arată că AAAS nu a adus nici un argument concret în susținerea cererii de suspendare și care să fie susținut de înscrisuri doveditoare în acest sens, cu atât mai mult cu cât contestatoarea are la dispoziție posibilitatea solicitării întoarcerii executării, posibilitate pe care o și valorifică prin prezenta contestație.
În ceea ce privește susținerea A.A.A.S. referitoare la anularea definitivă și irevocabilă a executării silite însăși, constatarea încetării executării silite și desființării de drept a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., arată că aceasta nu poate constitui motiv de suspendare și/sau anulare a executării silite care face
obiectul prezentei cauze, pentru că, pe de o parte, hotărârile judecătorești despre care vorbește contestatoarea nu privesc actul de executare contestat în cauză fiind anterioare acestuia, iar pe de altă parte motivul care a dus la constatarea încetării executării silite și la desființarea titlului executoriu Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București prin Decizia civilă nr. 1948/05.04.2012 a Înaltei Curți de Casatie și Justiție - nu mai subzistă la data prezentei, întrucât prin Decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 a aceleiași Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a anulat Decizia civilă nr. 1948/05.04.2012, astfel încât titlul executoriu este perfect valabil și produce în continuare efecte juridice.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei referitoare la „obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, astfel cum prevede art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 88/1997 R", arătă că nici această critică nu poate duce la suspendarea executării silite.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare " Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuielile aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului, indiferent de izvorul acestora".
Pe fondul contestației, arată că aceasta este în principal lipsită de interes și în subsidiar neîntmeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes în formularea contestației la executare, susținerile de la pct. 1.1 din prezenta întâmpinare sunt pe deplin valabile și în ceea ce privește contestația la executare. Astfel, dacă instanța de judecată va reține apărarea AAAS potrivit căreia executarea ar fi nelegală pentru că poartă asupra unor bunuri care nu aparțin debitorului, deopotrivă ar trebui să rețină și că, în situația dată, AAAS, în calitate de debitoare, nu ar justifica vreun interes legitim și, mai ales personal în contestarea unei executări silite ce nu o prejudiciază în nici un fel.
Prin urmare, este mai mult decât evidentă lipsa de interes a AAAS în formularea contestației la executare, astfel încât se impune respingerea acesteia din urmă ca lipsită de interes.
Referitor la primul motiv de nelegalitate, arată că nu este prevăzută nicăieri obligația executorului judecătoresc de a indica denumirea și sediul terțului poprit persoană juridică și codul de identificare fiscală al acestuia, cum în mod greșit afirmă contestatoarea.
Pe de altă parte, obligația executorului judecătoresc de a indica denumirea și sediul debitorului persoană juridică și codul de identificare fiscală există doar în ceea ce privește adresa de înființare a popririi comunicată celei de-a treia persoane, nu și în înștiințarea debitorului despre măsura luată.
În ceea ce privește susținerea A.A.A.S. potrivit căreia" au fost încălcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 371 indice 6 C.proc.civ. și art. 371 indice 5 lit. d C.proc. civ., deoarece nu este posibilă reluarea executării silite în cazul în care aceasta a încetat de drept, urmare a anulării titlului executoriu", arătă că nici aceasta nu poate fi reținută de instanța de
executare.
Așa fiind, anulându-se hotărârea care a desființat titlul executoriu din dosarul nr. 10/2011, respectiv Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, acesta este perfect valid și produce efecte juridice, iar executarea silită poate fi reluată din momentul reconfirmării titlului.
Nu se poate vorbi despre o încălcare a prevederilor art. 371 indice 6 și art. 371 indice 5 C.pr.civ.. câtă vreme s-a solicitat reluarea executării silite în temeiul unui titlu executoriu valabil. Faptul că legiuitorul nu reglementează în mod expres posibilitatea reluării executării silite în cazul în care se anulează hotărârea care desființează titlul executoriu nu înseamnă că această posibilitate nu există. Dimpotrivă, această posibilitate rezultă din coroborarea prevederilor art. 371 indice 1 alin. (3) cu prevederile art. 371 indice 5 C.pr.civ.
În ce privește autoritatea de lucru judecat, arată că celelalte contestații soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au obiecte diferite de cel dedus judecății prin contestația la executare din prezenta cauză, neexistând astfel o identitate de obiect.
În ce privește încălcarea dispozițiilor OG 22/2002, menționează că aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că nu se poate înființa măsura popririi asupra acțiunilor unui debitor-instituție publică -. În situația în care nu ar exista un buget alocat pentru plata datoriei.
Potrivit art. 3 din OG 22/2002, dacă instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul poate solicita efectuarea executării silite potrivit C.p.c. Instituția creditoare este obligată să facă demersurile pentru a-și îndeplini obligația de plată în termenul de 6 luni.
Arată că somația de plată se comunică debitorului în vederea executării voluntare a obligației de plată, iar dacă autoritatea publică debitoare, deși cunoaște existența datoriei sale, nu face niciun demers, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din OG 22/2002.
În speță, cauza neachitării benevole nu o constituie lipsa de fonduri, ci atitudinea debitoarei față de titlul executoriu. AAAS nu a întreprins niciun demers în vederea achitări de bunăvoie a datoriei, deși are calitatea de ordonator principal de credite bugetare și avea obligația să depună, conform art. 4 din OG 22/2002, toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare.
De altfel, arată că la data de 14.06.2011 a somat AAAS să execute obligația prevăzută în titlul executoriu.
Referitor la motivul de nelegalitate constând în lipsa calității de proprietar al acțiunilor, arată că din certificatul constatator emis de ONRC rezultă că AAAS este acționar la terțul poprit, iar publicitatea efectuată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă inclusiv statului.
Prin urmare, AAAS este acționar la terțul poprit A. C. sa, iar executarea silită prin poprirea acțiunilor acesteia deținute la terțul poprit este una legală, fiind reglementată de art. 452 și urm. C.p.c.
Chiar și în ipoteza în care statul român ar fi proprietarul acțiunilor, executarea silită prin poprirea acțiunilor este legală întrucât creanța rezultă din răspunderea Băncii Române de Comerț Exterior-Bancorex, răspundere preluată de BCR SA, iar potrivit art. 14 alin. 1 din OUG 18/2004, sunt, rămân și vor fi garantate de stat toate angajamentele Bancorex SA, toate răspunderile, inclusiv daunele directe și indirecte rezultate din sau în legătură cu litigiile izvorâte din activitatea Bancorex Sa pentru care banca este răspunzătoare.
Mai mult, potrivit art. 15 alin, 1, AAAS se subrogă în drepturile și obligațiile BCR SA și reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi învestite instanțele judecătorești.
Nu în ultimul rând, a arătat că executarea silită prin poprirea acțiunilor deținute de statul român la terții popriți este legală și în lumina prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea 116/_ în care se precizează că executarea obligațiilor de plată ale AAAS se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului, indiferent de izvorul acestora.
Cu privire la motivul de nelegalitatea raportat la prevederile art. 66 alin. 1 din Legea 31/1990, acesta este neîntemeiat întrucât, deși pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare, conform alin. 2 al art. 66, creditorii prevăzuți la alin. 1 pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
În privința contestării proceselor verbale de cheltuieli, arată că acestea sunt legal emise întrucât actualizarea sumei în lei s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 371 in. 2 alin. 3 C.p.c., în funcție de rata inflației calculată de la data de 29.09.2010 când hotărârea judecătorească a devenit executori și până la data de 31.01.2011, data cererii de executare silită.
Adresa nr._/04.07.2013 nu este o simplă notificare, ci actul începător de executare prin poprire.
Arată că art. 37 alin. 1 lit. d din Legea 188/2000 nu a fost încălcat, dintru-n calcul aritmetic rezultând că onorariul de_ lei este sub plafonul maximal prevăzut.
În ce privește întoarcerea executării, arată că aceasta este inadmisibilă, aceasta putând fi dispusă doar atunci când se desființează titlul executoriu sau executarea silită însăși, iar în speță se solicită anularea unui act de executare.
În susținerea întâmpinării, a depus în cadrul probei cu înscrisuri, hotărâri judecătorești (f. 68-92), certificat ONRC (f.93-94).
La data de 13.09.2013, terțul poprit . a depus întâmpinareprin care a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite, admiterea contestației la executare cu consecința anulării actelor de executare.
Asupra cererii de suspendare a arătat că efectele asupra patrimoniului terțului poprit pot fi extrem de însemnate în măsura în care acțiunile vor intra în patrimoniul unui terț ce ar putea dispune discreționar asupra bunurilor societății.
Pe fond, a arătat că executarea silită vizează bunuri proprietatea unui terț, respectiv Statul Român. Acest aspect rezultă din art. 5 din OUG 23/2004, art. 12 alin. 1 din OUG 51/1998 și alte dispoziții legale din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că acțiunile executate sunt ale Statului Român și nu ale AAAS, care este un simplu mandatar.
Această calitate a AAAS este confirmată și de faptul că veniturile obținute din valorificarea acțiunilor deținute de statul român în cadrul diverselor societăți comerciale sunt transferate în bugetul de stat, conform art. 9 alin. 1 din OUG 88/1997.
A invocat, la fel ca și contestatoarea, încălcarea art. 66 alin. 1 din Legea 31/1990 arătând că poprirea acțiunilor nu este permisă de lege.
Terțul poprit a mai susținut încălcarea OG 22/2002, pentru nerespectarea procedurii reglementată și a termenului de 6 luni în care nu se pot face acte de executare împotriva debitorilor instituții publice..
Asupra cererii de întoarcere a executării silite, a precizat că terțul ce va achiziționa acțiunile statului român nu poate fi considerat decât de rea-credință, astfel că întoarcerea executării trebuie să fie făcută prin restituirea acțiunilor.
La data de 04.10.2013 (f. 176-182), contestatoarea AAAS a depus precizare semnată de președintele A. C. V. și ștampilată, însoțită de înscrisuri prin care a arătat că . și-a schimbat sediul fiind reînmatriculată în București. A mai solicitat respingerea ca neîntemeiată a susținerii privind lipsa semnăturii acțiunii întrucât dna M. O. a fost împuternicită prin Ordinele 242/24.04.2013 și 814/20.09.2013 să semneze corespondența privind activitatea direcției.
În ce privește lipsa de interes, a învederat că justifică un interes legitim, personal și direct, născut și actual.
În dovedirea susținerilor, a depus o . hotărâri judecătorești ca practică judiciară (f.217-262) precum și ordinele invocate.
La data de 07.10.2013 s-a comunicat de către B. N. D., dosarul de executare, în copie certificată pentru conformitate.
La termenul de judecată de la 08.10.2013, părțile au depus în cadru probei cu înscrisuri, hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare, titlul executoriu.
La același termen, intimata a depus și completare la întâmpinare solicitând respingerea completării la contestația la executare, ca neîntemeiată.
A arătat că, în ce privește primul motiv de nelegalitate, prin încheierea nr. 7454/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013 s-a admis cererea formulată de B. N. D. și a fost încuviințată executarea silită.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate, a arătat că executorul judecătoresc s-a deplasat la sediul terțului poprit și a întocmit procesul verbal din 17.07.2013 de instituire a sechestrului asupra unui număr de_ acțiuni deținute de AAAS la terțul poprit. Asa fiind, bunurile sechestrate au fost identificate ca fiind aceste acțiuni, iar în ceea ce privește evaluarea, nu s-a putut obține un acord al părților asupra valorii, astfel încât, în temeiul tezei finale a art. 411 alin. 3 C.p.c., B. N. D. a solicitat efectuarea unei expertize.
Referitor la presupusa încălcare a art. 387 C.p.c., arată că la data de 04.07.2013 s-a comunicat contestatoarei somați ade plată a sumei datorate, iar întrucât debitoarea nu a înțeles să achite, executorul judecătoresc a trecut la sechestrarea bunurilor acesteia.
În ce privește descrierea bunurilor sechestrate, arată că nu mai era necesară o descriere a acestora, fiind suficiente pentru o identificare exactă referirile din cuprinsul procesului verbal de sechestru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor invocate și, cu prioritate, conform art. 137 C.p.c., excepțiile invocate în cauză, instanța reține următoarele.
Asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a contestatoarei, invocată de intimată, instanța reține că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Cererea de chemare in judecata a fost formulata de A. P. Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fosta A.) si semnata de director M. O., care in temeiul ordinului nr. 242/24.04.2013 a fost împuternicită de președintele A.A.A.S. sa semneze actele si documentele care sunt rezultatul activității direcției, inclusiv contestațiile la executare, întâmpinările, căile de atac si alte acte procedurale formulate in dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Și prin ordinul nr. 814/20.09.2013 emis de președintele AAAS a fost împuternicită aceeași persoană să semneze contestațiile la executare și alte acte de procedură în dosarele aflate de rolul instanțelor de judecată.
În plus la data de 04.10.2013 (f. 176-182), contestatoarea AAAS a depus precizare semnată chiar de președintele A. C. V. și ștampilată, ceea ce reprezintă încă odată o confirmare a mandatului dat pentru formularea și susținerea prezentei contestații la executare, d-nei M. O..
Totodată, prin ordinul 840/30.09.2013 emis de președintele AAAS, în perioada 01.10._13, atribuțiile domnului A. C. V., președinte AAAS, au fost asigurate prin semnătura domnului S. P., vicepreședintele AAAS.
Prin urmare, există dovada mandatului special dat de reprezentantul legal al AAAS pentru formularea prezentei contestații la executare.
Asupra excepției lipsei de interes a contestatoarei, invocată de intimată, instanța apreciază că în speță contestatoarea are interes în promovarea unei contestații la executare împotriva actelor de executare pe care le apreciază ca nelegale și, respectiv a unei cereri de suspendare a executării silite.
Astfel, contestatoarea are calitatea de debitoare în procedura executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 10/2011 al B. N. D., iar actele de executare o privesc nemijlocit.
Faptul că pentru unele din motivele de nelegalitate invocate de către aceasta, nu ar avea interes, așa cum susține intimata, să conteste actele de executare, nu înlătură interesul acesteia pentru anularea popririi, a procesului verbal de sechestru și a celor două procese verbal de cheltuieli de executare, pentru toate celelalte motive invocate.
Nu se poate aprecia că interesul în speță este dat doar de calitatea de proprietar sau administrator asupra acțiunilor ce formează obiectul popririi și al sechestrului, fără a ține cont de interesul general în anularea acestor acte de executare pentru celelalte motive de nelegalitate invocate. De altfel, reține instanța că în calitatea sa de administrator al acțiunilor supuse valorificării, contestatoarea are interes să conteste poprirea și procesul verbal de sechestru, tocmai pentru faptul că prin poprirea/sechestrul acestora s-ar încălca atribuțiile legale stabilite în sarcina sa și modalitatea de valorificare prevăzută de lege.
Prin urmare, contestatoarea are interes în formularea prezentei contestații la executare prin care solicită anularea mai multor acte de executare, pentru o . motive de nelegalitate, motiv pentru care va respinge excepția, ca neîntemeiată.
Asupra cererii privind suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit art. 403 C.proc civ. suspendarea executării se dispune până la soluționarea contestației la executare. Deși textul nu prevede expres, momentul până la care produce efecte suspendarea este soluționarea definitivă a contestației la executare, după acest moment producând efecte hotărârea pronunțată în fond asupra contestației la executare, având în vedere că aceasta este o hotărâre executorie la data pronunțării. Acest aspect rezultă din coroborarea art. 402 alin. 2 cu art. 377 alin. 1 pct. 2 și 376 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată asupra contestației la executare este supusă recursului, deci definitivă, și poate fi pusă în executare conform art. 376 alin. 1 C.proc.civ.
Având în vedere că în prezenta cauză, instanța urmează a analiza odată cu cererea de suspendare și fondul contestației la executare, rezultă că cererea de suspendare a executării silite este rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
Asupra excepției tardivității contestației la executare formulate împotriva proceselor verbale emise la data de 04.04.2011 și respectiv 03.04.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., invocată de instanță din oficiu, instanța urmează a o admite, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 401 alin. 1 lit. a C.p.c, termenul în care se poate formula contestație la executare este de 15 zile și curge de la data comunicării actului de executare contestat.
În speță, contestatoarea a primit procesul verbal de cheltuieli din 04.04.2011 de la data la care i-a fost comunicată și adresa de poprire de la aceeași dată, respectiv din data de 07.04.2011 (f. 24 verso, vol. I din dosarul de executare).
În ce privește procesul verbal de cheltuieli din 03.04.2013, acesta i-a fost comunicat debitoarei AAAS la data de 09.04.2013 împreună cu o adresă de poprire care face trimitere la acest proces verbal (f. 667 verso, vol. II, dosar executare).
Tot o adresă de comunicare a popririi în care se face vorbire de aceleași procese verbale i-a fost comunicata debitoarei și la data de 14.05.2013 (f. 922, vol. II, dosar executare).
Prin urmare, la aceste date a luat cunoștință contestatoarea de cele două procese verbale de cheltuieli, iar de la data comunicării se constată că au trecut mai mult de 15 zile până la data introducerii prezentei contestații la executare, respectiv 16.07.2013.
De altfel, procesul verbal de cheltuieli 04.04.2011 a format obiectul și altor contestații la executare, astfel că nu se poate susține că debitoarea nu a avut cunoștință de acesta. Nu se poate aprecia că debitoarea beneficiază de fiecare dată de un nou termen pentru contestarea proceselor verbale de cheltuieli ce-i sunt anexate adresei de înștiințare privind poprirea, în situația în care popririle înființate vizează terți popriți diferiți cărora li se pune în vedere atât valoarea debitului cât și cea a cheltuielilor de executare rezultate din cele două procese verbale. Aceasta deoarece, procesele sunt aceleași, fiind emise o singură dată, fiind doar recomunicate cu unicul scop de a se cunoaște exact valoarea pentru care se înființează poprirea.
Din aceste motive, constatând că împotriva proceselor verbale emise la data de 04.04.2011 și respectiv 03.04.2013 contestatoarea a formulat contestația la executare cu depășirea termenului de 15 zile, instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va respinge contestația la executare formulată împotriva actelor de executare reprezentate de procesele verbale emise la data de 04.04.2011 și respectiv 03.04.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., ca tardiv formulată.
Pe fondul contestației la executare, instanța reține că au fost invocate mai multe motive de nelegalitate a adresei de înființare a popririi emisă la data de 27.06.2013 și a procesului verbal de instituire a sechestrului emis la data de 17.07.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D..
Ca situație de fapt, reține instanța că prin decizia nr. 1948/05.04.2012 pronunțată de ÎCCJ – Secția a II- Civilă, a fost admis recursul împotriva deciziei comerciale nr. 201/14.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI a Comercială pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Comercială, și a respins acțiunea formulată de reclamanta ..
Prin decizia nr. 1011/12.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către ÎCCJ – Secția a II a Civilă a fost încuviințată cererea de revizuire formulată de . București împotriva deciziei nr. 1948/05.04.2012 a ÎCCJ – Secția a II- Civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C.p.c. și a anulată irevocabil această decizie.
Primul motiv de nelegalitate care vizează nerespectarea art. 454 alin. 21 C.p.c. este neîntemeiat având în vedere că mențiunile obligatorii instituite de dispozițiile legale enunțate vizează adresa de înființare poprire ce se comunică terțului poprit, iar nu înștiințarea debitorului privind înființarea popririi.
Totodată aceleași dispoziții legale invocate de contestatoare se referă la datele de identificare ale debitorului, iar nu ale terțului poprit, cum greșit susține aceasta.
Cel de-al doilea motiv de nelegalitate constând în încălcarea art. 3715 lit. d și art. 3716 C.p.c. este de asemenea neîntemeiat.
Chiar dacă executarea silită încetează în situația prevăzuta la art. 3715 lit. d, respectiv al desființării titlului executoriu, cum a fost în cazul de față, instanța constată că nu există o reglementare a situației în care ulterior desființării, intervine un incident procedural prin care se anulează tocmai actul prin care titlul executoriu a fost desființat. În această situație, titlul executoriu care în speță este o hotărâre judecătorească își reia puterea executorie astfel că, în mod legal, executarea silită începută în temeiul acestui titlu poate continua ulterior.
E adevărat că legiuitorul a prevăzut la art. 3716 C.p.c că executarea silită inițial încetată se poate relua în cazul prevăzut art. 3715 lit. b C.p.c., respectiv în situația în care încetează imposibilitatea de executare datorată lipsei bunurilor urmăribile sau imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, dar în același timp nu trebuie nesocotite celelalte dispoziții reglementate de art. 3711 alin. 2, art. 371 2 , art. 372 și urm. C.p.c care prevăd posibilitatea pentru creditorul beneficiar al unui titlu executoriu de a obține executarea obligației pe calea executării silite în cazul în care debitorul nu și-o execută de bunăvoie.
Or, sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Comercială, în dosarul nr._, constituie titlu executoriu, iar contestatoarea debitoarea nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin acesta, astfel că, în mod corect s-a solicitat de către creditoarea intimată . continuarea executării silite.
De altfel, pentru punerea în executare a titlului executoriu, ulterior anulării deciziei prin care fusese desființat, s-a emis la data de 18.03.2013 o nouă somație (f.447, vol II) prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de_ USD echivalentul în lei, reprezentând debit conform titlului executoriu și suma de_,63 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată, se constată că în cauză a existat și o nouă încuviințare a executării silite, astfel cum rezultă din încheierea nr. 7454/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013 prin care s-a admis cererea formulată de B. N. D. și a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D. ce urmează a se efectua în circumscripția teritorială a Judecătoriei C., împotriva debitorului A. P. Valorificarea Activelor Statului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București- Secția VI Comercială în dosarul nr._, la solicitarea creditorului ..
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile executării silite în temeiul titlului executoriu amintit, atâta timp cât în cauză s-a încuviințate executarea silită ulterior anulării actului de desființare a titlului executoriu și s-a emis o nouă somație.
Din aceste motive, instanța constată că este neîntemeiat și motivul invocat de contestatoarea prin cererea de completare a contestației la executare și privitor la lipsa încuviințării executării silite.
Nu este deci, vorba de o recomunicare a popririi în vederea reluării executării silite, ci de o nouă poprire ulterioară emiterii unei noi somații.
În ce privește motivul al treilea de nelegalitate care vizează încălcarea dispozițiilor OG 22/2002, instanța apreciază că este neîntemeiat întrucât somația de plata la care face trimitere art. 2 din OG nr. 22/2002 este una si aceeași cu somația reglementata de codul de procedura civila de vreme ce singurul organ competent în emiterea somației de plata este executorul judecătoresc, iar o atare emitere nu poate fi efectuata decât in cadrul si după declanșarea executării silite.
Astfel, instanța reține ca în cauză a fost emisă somația în condițiile prevăzute de art. 387 C.p.c și art. 2 din OG nr. 22/2002, dreptul special fiind completat de dispozițiile dreptului comun.
Termenul de 6 luni are efectul amânării plății, nu al amânării declanșării executării silite însăși si asigura astfel posibilitatea debitorilor instituții publice de a evita, prin plata în natura efectuata înăuntrul acestuia, executarea in modalitățile de plata prin echivalent statuate de procedura . unui termen de plata este prevăzută de art. 387 Cod procedura civila insa in cazul debitorului instituție publica durata termenului este determinata prin lege, respectiv prin art. 2 din OG nr. 22/2002.
Însă, instanța constată că instituția debitoare nu a făcut vreo dovadă a imposibilității începerii executării din cauza lipsei de fonduri, condiție impusă chiar de art. 2 din OUG 22/2002, precum și faptul că de la data emiterii somației și până la data emiterii popririi și a procesului verbal de sechestru aceasta nu a făcut niciun demers în vederea executării voluntare a obligației.
Or, termenul de 6 luni are ca efect doar amânarea începerii executării silite în procedura comună, timp în care nu se pot efectua acte de executare silită concrete.
Cu toate acestea, având în vedere că, potrivit art. 25 alin. 3 din OUG 51/1998, astfel cum a fost modificată prin art. 13 din OUG 23/2004, conturile bancare ale A. sunt supuse prevederilor OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, rezultă că măsura popririi nu putea viza, în condițiile în care debitoarea nu ar fi făcut dovada lipsei de fonduri, decât conturile acesteia, iar nu și acțiunile deținute de Statul Român, acțiuni care nu îi aparțin, pentru considerentele ce urmează.
În ce privește cel de-al patrulea motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate constând în împrejurarea că acțiunile ce fac obiectul popririi și al sechestrului sunt proprietatea Statului Român, iar nu ale debitoarei AAAS și, din acest motiv lipsa unui raport juridic între terțul poprit . și debitoare, instanța îl apreciază întemeiat.
Astfel, din dispozițiile art. 2 lit. a din OUG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale rezultă că parte din acțiunile societăților comerciale din categoria cărora face parte și terțul poprit ., aparțin statului și au fost supuse vânzării prin intermediul instituției publice desemnate să realizeze întregul proces de privatizare. Această instituție, denumită în prezent AAAS are ca atribuții conform art. 4 ind. 3 alin. 2 lit. A să exercite toate drepturile ce decurg din calitatea de acționar a statului, precum și conform lit. B, să ia toate măsurile necesare pentru realizarea procesului de privatizare a societăților comerciale. Dispozițiile art. 13 alin. 1 din OUG 88/1997 sunt în același sens. La fel și dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, care prevăd că instituția publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, având în vedere pe lângă preț și celelalte elemente care compun oferta de cumpărare.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG 23/2004, AAAS este instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei.
Atribuțiile AAAS sunt stabilite prin art. 5, printre acestea fiind și cea de administrare a participațiilor statului în calitate de acționar/asociat la societățile comerciale aflate în patrimoniul său și cea de vânzare a acțiunilor/părților sociale deținute de stat la aceste societăți comerciale. Și prin art. 12 din OUG 51/1998, astfel cum a fost modificată prin art. 13 din OUG 23/2004, au fost stabilite atribuțiile A. (în prezent AAAS).
Din toate aceste dispoziții legale, instanța reține că debitoarea AAAS nu este proprietara acțiunilor poprite, ci instituția împuternicită cu administrarea și valorificarea acestora.
Astfel, nu pot face obiectul popririi sau al sechestrului acțiunile deținute de Statul Român la terțul poprit ., neexistând un raport juridic între AAAS și terțul poprit.
Însă, instanța reține că pentru executarea obligației de plată a sumelor prevăzute prin titluri executorii, precum și a altor sume, a fost stabilită modalitatea de plată a acestora, după cum urmează.
Finanțarea cheltuielilor de personal, a celor aferente funcționării A. și a celor pentru reprezentarea României, de către A., în fața Curții de Arbitraj Internațional a Centrului Internațional pentru Reglementarea diferendelor relative la Investiții se asigură integral de la bugetul de stat, iar bugetul de venituri și cheltuieli aferent activității de privatizare și de valorificare a activelor statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, astfel cum prevede art. 3 alin. 1 și 2 din OUG 23/2004. În ceea ce privește veniturile realizate din activitatea de administrare și privatizare, acestea urmează regimul stabilit prin OUG 113/2006, conform alin. 3 al art. 3, iar veniturile realizate din activitatea de valorificare a creanțelor preluate vor asigura executarea obligațiilor de plată a sumelor prevăzute prin titluri executorii având ca obiect creanțe deținute împotriva AAAS, altele decât cele privind drepturi salariale, în limitele sumelor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli, conform alin. 3 ind. 1.
Totodată, potrivit art. 9 OUG 51/1998, astfel cum a fost modificată prin art. 13 din OUG 23/2004, finanțarea A. este asigurată din … a) sume rezultate din valorificarea activelor statului menționate la art. 2 alin. 1.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea A. și a CNVM, executarea obligațiilor de plată ale A. se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului, indiferente de izvorul acestora.
Prin urmare, obiectul executării silite îl pot forma doar veniturile prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului, buget ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului,iar nu alte sume de bani sau acțiunile pe care le deține statul la terțul poprit ..
Aceste dispoziții legale anterior enunțate instituie o normă specială de procedură în materia executării silite a obligațiilor stabilite în sarcina AAAS prin titluri executorii, în sensul că stabilește sursa din care urmează a se plăti sumele de bani la care contestatoarea debitoare a fost obligată, și anume bugetul de venituri și cheltuieli al AAAS. Rezultă, astfel, că singurul mod de recuperare a creanțelor este poprirea asupra acestor venituri, astfel că poprirea altor bunuri este nelegală.
Măsura popririi și a sechestrului acțiunilor în mâinile terțului poprit este contrară dispozițiilor legale enunțate având în vedere că aceste acțiuni sunt doar în administrarea contestatoarei, iar terțul poprit nu are față de AAAS vreo obligație care să aibă ca obiect titluri de valoare.
Din aceste motive, instanța reține că măsura popririi și a sechestrului acțiunilor deținute de Statul Român la . este nelegală, singura modalitate de valorificare a creanței intimatei . fiind din bugetul de venituri și cheltuieli al AAAS, motiv pentru care va anula actele de executare reprezentate de adresa de înființare a popririi emisă la data de 27.06.2013 și procesul verbal de instituire a sechestrului emis la data de 17.07.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D..
Motivul invocat de contestatoare privind încălcarea art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 în sensul că nu pot face obiectul popririi acțiunile unei societăți comerciale este parțial neîntemeiat, având în vedere dispozițiile alin. 2 al art. 66, care dau dreptul creditorilor de a sechestra și vinde acțiunile debitorului lor. Rezultă că acestea nu pot însă forma obiectul poprii, din acest motiv fiind întemeiată critica formulată de contestatoare.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate a procesului verbal de sechestru relativ la lipsa descrierii bunurilor sechestrate și a evaluării acestora, instanța îl apreciază ca neîntemeiat.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal se precizează numărul acțiunilor supuse sechestrului, societatea căreia îi aparțin, acestea fiind elemente suficiente pentru identificarea acțiunilor.
Evaluarea acțiunilor nefiind posibil a fi făcută de executorul judecătoresc, în mod corect s-a procedat la evaluarea acestora de către un expert contabil, astfel cum impun dispozițiile art. 411 alin. 3 C.p.c.
Instanța mai reține că în cuprinsul acțiunii și al întâmpinării depuse de intimata . s-a făcut trimitere la o . hotărâri judecătorești, invocându-se autoritatea de lucru judecat, însă din motivare se constată că aceasta vizează puterea de lucru judecat, având în vedere că nu există identitate de părți, obiect și cauză raportat la prezentul dosar. Astfel, instanța reține că prin mai multe sentințe civile au fost anulate alte acte de executare decât cele contestate în prezenta cauză, acte care vizează aceleași părți și titlu executoriu. Or, niciuna din părți nu a contestat în prezentul proces realitatea stabilită prin hotărârile judecătorești anterioare.
Contestatoarea a făcut trimitere la decizia civilă nr. 1634R/13.06.2012 a Tribunalului București, la sentința civilă nr. 3870/02.05.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, sentința civilă nr. 4877/08.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, sentința civilă nr. 6048/10.07.2012 a Judecătoriei Sector 5 București, sentința civilă nr._/31.07.2012 a Judecătoriei Sector 1 București și decizia civilă nr. R/1472/23.05.2012 a Tribunalului București Secția a IV a, pentru a dovedi faptul anulării actelor de executare ca urmare a desființării titlului executoriu și, deci, în susținerea argumentului privind nelegala continuare a executării silite ulterior anulării, iar nu pentru a susține vreo încălcare a unei autorități de lucru judecat, autoritate înțeleasă ca imposibilitatea promovării unei noi acțiuni între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză.
Instanța a avut în vedere aceste susțineri cu ocazia analizării motivului doi al contestației la executare.
Asupra capătului de cerere privind întoarcerea executării, instanța urmează a-l respinge ca neîntemeiat având în vedere că, în speță, nu s-a făcut dovada vânzării acțiunilor ce formează obiectul actelor de executare contestate, pentru a se dispune restabilirea situației anterioare în sensul restituirii în patrimoniul terțului poprit a acțiunilor, fiind emisă doar publicația de vânzare.
Potrivit dispozițiilor art. 4041 Cpciv, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
Or, premisa întoarcerii executării o reprezintă tocmai efectuarea unui act de executare concret, material, iar nu simpla emitere a unei somații, ori a unei adrese de poprire/sechestru, desființarea acestora prin admiterea contestației la executare fiind suficientă pentru a împiedica continuarea executării silite prin scoaterea acțiunilor la vânzare silită.
În temeiul art. 274 C.p.c., va lua act că intimata și terțul poprit își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a contestatoarei, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes a contestatoarei, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Admite în parte contestația la executare astfel cum a fost completată, formulată de contestatoarea A.A.A.S, cu sediul în București, sector 1, ..Serbănescu, nr. 50, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, sector 1, .. 2-4, și terțul poprit ., cu sediul în București, ., ., sector 1.
Admite excepția tardivității contestației la executare formulate împotriva proceselor verbale emise la data de 04.04.2011 și respectiv 03.04.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., invocată de instanță din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată împotriva actelor de executare reprezentate de procesele verbale emise la data de 04.04.2011 și respectiv 03.04.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., ca tardiv formulată.
Anulează actele de executare reprezentate de adresa de înființare a popririi emisă la data de 27.06.2013 și procesul verbal de instituire a sechestrului emis la data de 17.07.2013, în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D..
Respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării, ca neîntemeiat.
Ia act că intimata și terțul poprit își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
19.12.2013, 5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7607/2013. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria... → |
|---|
