Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 31501/215/2012
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. A., reclamant C. E., reclamant C. V., reclamant C. R. C., intervenient în nume propriu P. M., intervenient în nume propriu I. A. și pe pârât S. D., pârât M. C. PRIN PRIMAR, pârât U. C., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 09.12.2013 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.11.2012 sub nr._ reclamantele C. A., C. E., C. V. și C. R. C. au chemat în judecată pe pârâții S. D., M. C. PRIN PRIMAR și U. C., solicitând, în principal, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a suprafeței de 186 mp, suprafață indiviză care face parte din suprafața totală de 373 mp, situată în C., ., având ca vecini la N – Usru C., la S – ., la E – . B., la V – . B., iar în subsidiar, să se constate dobândirea prin uzucapiunea de lungă durată a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 186 mp.
In motivarea acțiunii, reclamantele au arătat ca în anul 1998 reclamanta C. A. și soțul său, C. C. (decedat în anul 1999, având ca moștenitori pe reclamantele C. A., în calitate de soție, C. Elna, fiică, și C. E., fiu, decedat în anul 2010, având ca moștenitori pe reclamantele C. V., soție, și C. R. C., fiică), au cumpărat de la pârâta S. D., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2866/12.06.1998, o casă și terenul aferent situate în C., ., nr. 40A (actual nr. 42).
Au precizat că terenul, având aceste vecinătăți, avea în realitate de 373 mp, în actul autentic s-a menționat că terenul are o suprafață de numai 187 mp, deoarece dintr-o eroare de măsurători atât era menționat și în actele de proprietate ale vânzătoarei.
Au menționat că înțelegerea dintre reclamantă și vânzătoare era de a cumpăra, respectiv de a vinde, întreaga suprafață pe care aceasta a deținut-o conform vecinătăților și nu suprafeței trecute greșit în contractul de vânzare cumpărare.
Au invocat joncțiunea posesiilor, deoarece atât reclamantele, cât și pârâta S. D. și predecesorii pârâtei au stăpânit întreaga suprafață de 373 mp, mai mult de 30 de ani, dobândind astfel dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 373 mp, și nu asupra suprafeței de 187 mp, atât cât se menționează în acte.
În drept a invocat dispozițiile art. 111 C., art. 5 alin. 2, Titlul X din Legea nr. 247/2005 și art. 1860 C.civ. anterior și 1890 C.civ.
În scop probator a depus: contract de vânzare cumpărare nr. 2866/12.06.1998, certificat de nomenclatură stradală, certificat de moștenitor nr. 157/15.08.2003, certificat de moștenitor suplimentar nr. 134/28.08.2012, schiță, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 411 lei, certificat de sarcini, certificat de atestare fiscală.
În ședința publică din data de 28.01.2013 reclamantele, prin apărător, au solicitat, și instanța a încuviințat, proba testimoniala cu doi martori si proba cu expertiza tehnica topografica, avand ca obiective identificarea imobilului în litigiu prin suprafața, dimensiuni si vecinătăți, întocmirea schiței aferente si evaluarea acestuia.
În ședința publică din data de 04.03.2013 instanța a procedat la audierea martorului B. C., iar în ședința publică din data de 08.04.2013, la audierea martorului B. A..
La data de 20.03.2013 numitul P. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea cererii de intervenție, constatarea dreptului său asupra unei suprafețe de 30 mp și obligarea reclamantelor să lase în liberă și deplină proprietate suprafața de teren menționată.
În motivarea în fapt a cererii, intervenientul a arătat că suprafața de teren de 186 mp nu apraține reclamantelor, nu a fost posedată de acestea pe o perioadă de 30 de ani, ci în urmă cu câțiva ani au inclus abuziv în curtea acestora calea de acces pentru imobilele din spate care nu au acces la drumul public, situație în care sin suprafața de teren a intervenientului, lipsesc 30 mp, fiind folosiți abuziv de reclamante.
A precizat că nu sunt îndeplinite în cauză nici unul din elementele unei acțiuni în valabilitate convenție, având în vedere că vânzătorul nu are calitatea de proprietar pentru a putea înstrăina acest imobil și nu sunt îndeplinite nici elementele unei acțiuni privind prescripția achizitivă, avându-se în vedere că posesia abuzivă a terenului a fost preluată în 1998 .
La data de 26.03.2013 s-a depus la dosarul cauzei, de către numita I. A., cerere de intervenție în interes propriu prin care a arătat că reclamantele au îngrădit suprafața de 373 mp fără a deține acte de proprietate.
A precizat că este proprietara unei suprafețe de teren de 71 mp din totalul de 168 mp care reiese din contractul de vânzare cumpărare.
În scop probator a depus contractul de vânzare cumpărare nr. 2863/10.12.2007, contractul de vânzare cumpărare nr. 2866/12.06.1998, copie CI, încheierea nr._/2007 emisă de OCPI D., adeverințe de venit, certificat de nomenclatură stradală.
La data de 01.04.2013 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică, în specialitatea topografie.
În ședința publică din data de 08.04.2013 instanța, în ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză de numiții P. M. si I. A., a constatat ca în cauza sunt incidente disp.art. 49 al.1 C., astfel ca în conf. cu disp.a rt. 52 al. 1 C., a admis cererile de interventie formulate.
Referitor la probele solicitate de intervenientul P. M. prin avocat, considerandu-le legale, utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, le-a încuviințat, în temeiul disp. art. 167 C., pentru egalitate de probatorii, astfel cum au fost formulate, si anume:
- proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantilor, proba testimoniala cu doi martori, precum si a proba constand în completarea raportului de expertiza tehnica efectuat în cauza, avand ca obiective: sa stabileasca expertul daca terenul care excede proprietatii reclamantilor, conform raportului de expertiza efectuat, lipseste din terenul proprietatea intervenientilor, potrivit actelor de proprietate ale acestora si daca aceasta suprafata este ocupata de reclamanti; sa indice expertul vechimea împrejmuirii dintre proprietatile partilor; sa stabileasca daca între proprietatile reclamantilor si intervenientilor exista alee de acces, care se afla în evidentele primariei si daca aceasta este inclusa în proprietatea reclamantilor; sa stabileasca expertul daca reclamantii au schimbat aliniamentul gardului.
La data de 28.05.2013 s-a depus la dosarul cauzei completarea la raportul de expertiză.
În ședința publică din data de 10.06.2013 instanța, a încuviințat obiecțiunile formulate de intervenientul P. M. la raportul de expertiză și a dispus revenirea cu adresă către expert pentru a răspunde la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
A dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului C., cu copie a raportului de expertiză și a completării raportului de expertiză, pentru a indica natura juridică a terenului, răspunsul fiind depus la data de 17.07.2013
A încuviințat pentru intervenienta I. A., proba cu 1 martor, pentru egalitate de probatorii și a pus în vedere părților să depună la dosarul cauzei documentația cu privire la construcțiile edificate pe terenuri.
La data de 27.06.2013 s-a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
În ședința publică din data de 01.07.2013 instanța a procedat la audierea martorului A. C. și a încuviințat pentru intervenienta I. A., în baza art. 167 C.pr.civ., proba cu interogatoriul reclamanților și a pârâților, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În data de 09.09.2013 instanța a procedat la interogarea reclamantelor C. V. și Sinoghiorgos ( fostă C.) E., pe baza întrebărilor formulate de intervenienta I. A., consemnând și atașând la dosarul cauzei răspunsurile acestora și a încuviințat obiecțiunile formulate de intervenientul P. M. la raportul de expertiză și a dispus ca expertul să efectueze din nou măsurătorile terenului aflat în litigiu, să-l identifice și să-l măsoare având în vedere coordonatele din adresa Primăriei Municipiului C., atașată la dosarul cauzei.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar la data de 03.10.2013.
În ședința publică din data de 04.11.2013 instanța a respins obiecțiunile formulate de intervenientul P. M. la suplimentul raportului de expertiză, întrucât expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de părți la raportul de expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În anul 1998 reclamanta C. A. împreună cu soțul său, C. C. (decedat în anul 1999, având ca moștenitori pe reclamantele C. A., în calitate de soție, C. Elna, fiică, și C. E., fiu, decedat în anul 2010, având ca moștenitori pe reclamantele C. V., soție, și C. R. C., fiică), au cumpărat de la pârâta S. D., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2866/12.06.1998, o casă și terenul aferent situat în C., ., nr. 40A (actual nr. 42).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2866/12.06.1998 de BNP G. I., reclamantele au cumpărat un teren loc de casă în suprafață de 187 mp și construcția aferentă, de la vânzătoarea pârâtă S. D., care la rândul său dobândise imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 224/18.02.1996 de BNP G. I..
Reclamantele apreciază că terenul cumpărat în baza actului autentic are o suprafață de 373 mp și solicită să se constate dreptul lor de proprietate pentru suprafața de 186 mp, ca efect al uzucapiunii de lungă durată invocând joncțiunea posesiilor.
În adresa nr._/05.07.2013 a primăriei municipiului C. se arată că în evidențele cu domeniul public al municipiului C., conform HG nr. 965/2002 la poziția 117 figurează înregistrată . B., având lățimea de 5 m și lungimea de 68 m și suprafața de 340 mp, teren ce nu se mai regăsește în schița anexă la rapoartele de expertiză întocmite în cauză și comunicare de instanță.
Raportul de expertiză refăcut, relevă că în urma analizei pe planul primit de la primăria C., terenul deținut de către reclamante are la est . vest de acest teren este . proprietăți și tot din acest plan rezultă că există corespondență între configurația actuală a terenului și configurația din plan. S-a stabilit că suprafața excedentară față de cea înscrisă în actul de proprietate al reclamantelor, este în partea de sud, este determinată de conturul punctelor 10-6-39-8-9-10 pe planul de situație anexă și are suprafața de 184 mp cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N-C. A., C. E., C. V. și C. R. C. pe distanța de 10,26 m, E-. B. pe distanța de 17,86 m, S- . pe distanța de 10,27 m, V- . B. pe distanța de 17,8 m.
Privind modul cum a fost stabilită lățimea de 5 m a Aleii 2 A. cel B. înscrisă în Monitorul Oficial, din analiza efectuată a rezultat că este posibil să se fi avut în vedere lățimea cea mai mare și să se fi aproximat în plus sau s-a avut în vedere planul din 1980 unde se constată că la . spațiul dintre clădirea de pe terenul intervenientului P. și limita proprietății vecine la est era de 4,6 m.
Din declarațiile martorilor instanța reține următoarele:
Declarația martorului B. C. este apreciată ca eronată, întrucât acesta a arătat că pârâta S. D. avea în proprietate imobilul de vreo 38-40 de ani, iar reclamantele nu au avut conflicte cu vecinii referitor la terenul în litigiu, lucru inexact având în vedere că pârâta a dobândit imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 224/18.02.1996 de BNP G. I. și l-a înstrăinat doi ani mai târziu către reclamante prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2866/12.06.1998 și au existat conflicte cu vecinii.
Și în declarația martorei B. A. se observă unele inadvertențe, în sensul că aceasta deși cunoaște că terenul deținut de reclamante are o suprafață de 300 și ceva mp și că acesta este împrejmuit cu gardul pe care reclamantele l-au renovat fără să modifice amplasamentul, aceasta spune că nu știe din ce a fost construit gardul înainte de vânzare și nici după vânzare.
Martorul B. N., vecin cu părțile, a declarat că la cumpărare imobilul cumpărat de reclamante era împrejmuit cu gard pe toate laturile, iar în urmă cu aproximativ cu 10-12 ani reclamanții C. și-au mai ridicat niște construcții și atunci au modificat amplasamentul gardului pe laterale, ocupând o jumătate de metru atât într-o parte cât și în cealaltă și tot atunci au modificat și gardul din spatele construcției, fără să însă cunoască dacă au modificat amplasamentul, ori numai materialul din care este construit.
Spune martorul că pe ambele laterale ale proprietății reclamantelor sunt alei publice, iar acestea au ocupat din aceste alei.
Martorul A. C., a declarat că reclamantele aveau un gard de lemn care delimita proprietatea lor de ., iar în prezent a observat că această alee este mai mică, fără a cunoaște dacă reclamantele au modificat aliniamentul gardului.
În ceea ce privește gardul împrejmuitor și aliniamentul pe care este amplasat, instanța are în vedere atât declarațiile martorilor, dar și cele consemnate de expert în raportul de expertiză, unde arată că actele părților nu fac mențiuni referitoare la împrejmuiri, drept pentru care nu poate aprecia vechimea gardului la est . B..
Coroborând declarațiile martorilor audiați cu cele stabilite de raportul de expertiză, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a dobândi dreptul de proprietate ca efect al posesiei de 30 de ani.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății se poate invoca fie pe calea acțiunii principale fie pe cale de excepție, când se opune celui care reclamă un drept asupra bunului uzucapat.
Din conținutul art. 1890 C.CIV., rezultă că pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani, trebuie îndeplinite 2 condiții și anume să existe o posesie de 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică neviciată.
În art. 1847 C.CIV., sunt prevăzute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a conduce la uzucapiune, adică să fie utilă.
Conform acestui text, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Lipsei calităților posesiei utile îi corespund tot atâtea vicii a căror existență împiedică posesia să aibă efecte juridice.
Astfel, lipsei calității posesiei de a se exercita sub nume de proprietar îi corespunde viciul precarității.
Precaritatea denumește caracterul pe care îl are ținerea unui lucru, lipsită de animus dominus, adică de elementul intențional al posesiei care înseamnă voința acelui ce deține lucrul de a se considera proprietarul lui ,titularul dreptului real.
De asemenea, posesia trebuie să fie publică, iar publicitatea acesteia este dată pe lângă posesia asupra terenului în intervalul de 30 de ani fixat de lege sub nume de proprietar, și de declararea la organele fiscale a pretinsului drept pentru impunere fiscală.
În speță, reclamantele nu au făcut dovada publicității posesiei în sensul că nu au înregistrat la organele fiscale și nu au achitat impozitele aferente pentru terenul în litigiu, nici reclamanta cu soțul său, iar ulterior reclamantele și nici autorii lor astfel că în speță nu operează prescripția achizitivă, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Acest aspect rezultă din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice, fila 14 dosar, unde reclamantele figurează în evidențele fiscale cu teren intravilan având categoria terenuri cu construcții, cu suprafața de 187,00 mp total, pentru care au achitat impozitele aferente.
De asemenea, nici cu proba testimonială administrată în cauză reclamantele nu au făcut dovada posesiei asupra terenului în litigiu nici a vânzătorilor succesivi pe durata de 30 de ani pentru a opera joncțiunea posesiilor.
Mai mult, în cazul unui act translativ de proprietate, încheiat conform legii în formă autentică, dobânditorul nu poate uzucapa bunul, acesta fiind dobândit ca efect al convenției.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererile de intervenție formulate de intervenienții P. M. și I. A., instanța reține următoarele:
Astfel, intervenientul P. M. a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra unei suprafețe de 30 mp și obligarea reclamantelor să lase în liberă și deplină proprietate această suprafață de teren.
Intervenienta I. A., a arătat că reclamantele au îngrădit suprafața de 373 mp fără a deține acte de proprietate și susține rămânerea Aleii 2 A. cel B. cu o lățime mai mare față de cea existentă, prin extindere pe terenul ce se solicită a se constata de către reclamante.
Din declarațiile martorilor dar și din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că între terenul reclamantelor și terenul intervenientului P. este . B., alee ce este înscrisă în nomenclatorul străzilor municipiului C. și face parte din domeniul public, astfel că reclamantele nu ocupă din terenul proprietatea intervenientului P..
Mai mult la măsurătorile efectuate de către expert a reieșit că prin întocmirea lucrării de cadastru și edificarea construcției, intervenientul P., care a dobândit terenul în anul 1993, ocupă o porțiune din alee introdusă în cadastru și prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a dobândi dreptul de proprietate ca efect al posesiei de 30 de ani.
Terenul intervenientei I. și cel al reclamantelor se învecinează în mod direct în spatele locuințelor care sunt poziționate spate în spate, iar reclamantele nu au ocupat din terenul acesteia având în vedere poziționarea celor două terenuri unul față de celălalt.
Față de cele reținute, instanța va respinge ca nefondate cererile de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantele C. A., C. E., C. V. și C. R. C., domiciliate în C., ., nr. 42, jud. D., în contradictoriu cu pârâții S. D., domiciliată în C., .. 26, ., jud. D., M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., și U. C., cu domiciliul în C., . cel B., jud. D..
Respinge cererile de intervenție formulate de intervenientul P. M., cu domiciliul în C., . cel B., nr. 4, jud. D., și intervenienta I. A., CNP_, cu domiciliul în C., . cel B., nr. 4, jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte,Grefier,
L. CanacheA. M.
Red L.C.
Tehnored./A.M.
4 ex./06.01.2014.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2763/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2013.... → |
|---|
