Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 9417/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 01.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta .., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/21.02.2013 întocmit de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I. Teritorial nr. 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că prin plângerea contravențională și respectiv întâmpinarea formulată în cauză părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, pct. 3 Noul cod de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, coroborate cu prevederile art. 32, alin. 2 din O.G. 15/2002, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Conform art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată de către părți, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o încuviințează.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile de la dosar de către părți.
În temeiul art. 244, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.03.2013 sub nr._, petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I. Teritorial nr. 6, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/21.02.2013 ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petenta a arătat că, în fapt, anvelopa stângă a axei I a semiremorcii cu numărul de înmatriculare_ era în stare corespunzătoare traficului pe drumurile publice.
Mai mult, în cuprinsul procesului-verbal agentul constatator nu a menționat modalitatea și mijloacele prin care a determinat că anvelopa respectivă ar avea tăieturi pe flancuri astfel încât să fie catalogate periculoase.
Petenta a mai arătat că dispozițiile legale invocate în cuprinsul procesului-verbal nu dădeau dreptul intimatului la reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare pentru semiremorca, întrucât această măsură se referă la o altă categorie de contravenții.
De asemenea, petenta a arătat că, față de natura așa zisei contravenții agentul constatator a aplicat sancțiunea în mod eronat societății petente.
Astfel, în conformitate cu prevederile fișei postului, conducătorii auto din cadrul societății au obligația ca, la plecarea în cursă, să verifice sistemul de direcție, sistemul de frânare, sistemul de semnalizare, starea anvelopelor, starea generală de curățenie exterioară și interioară.
Așadar, chiar în cazul în care s-ar fi constatat că anvelopa stângă a axei I ar fi avut tăieturi pe flancuri (ceea ce în realitate nu este adevărat), organul de control era obligat să sancționeze conducătorul auto, care concura la conducerea în siguranță pe drumurile publice.
Petenta a mai arătat că organul constatator a aplicat greșit un act normativ.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile Anexei 1 din OMTI nr. 995/2011, cod defect 5.2.3, lit. d), așa zisa contravenție constatată de agentul constatator s-ar încadra (dacă ar fi săvârșit contravenția respectivă) în categoria defectelor majore, nu în categoria defectelor periculoase prevăzute de art. 3, pct. 21 din H.G. nr. 69/2012, așa cum a încadrat-o agentul constatator.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001, modificată și completată prin Legea nr. 180/2002.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar, în procedura de regularizare a cererii, originalul procesului verbal de contravenție contestat și copie a actului constitutiv al societății comerciale R. S.R.L., carte de identitate pentru semiremorca cu numărul de înmatriculare_ .
La data de 10.06.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, din eroare, agentul constatator a menționat pct. 12 al art. 3, în loc de pct. 21 al aceluiași articol al H.G. 69/2012, însă, din descrierea faptei rezultă clar abaterea săvârșită ași anume că în urma verificării tehnice s-a constatat că anvelopele axei motoare a autotractorului prezintă deteriorări importante pe banda de rulare.
Intimatul a mai arătat că s-a întocmit raport de control tehnic în trafic . nr._/12.02.2013 în care s-a menționat corect încadrarea juridică a neconformităților constatate.
Nulitatea relativă, virtuală, nu poate opera decât în cazul producerii unei vătămări demonstrate din partea petentei, sens în care intimatul solicită instanței să aibă în vedere regimul nulităților din materia proceduri civile, potrivit căreia nulitățile pot fi relative sau absolute, exprese sau virtuale.
Intimatul apreciază că instanța de judecată este singura în măsură de a stabili în mod legal care este încadrarea juridică a faptei contravenționale, fiind un atribut al instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că fapta petentei reprezintă o încălcare foarte gravă a prevederile Regulamentului nr. 1071/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier.
Atâta vreme cât legiuitorul prevede în mod expres că anumite defecțiuni tehnice se pot constatat doar prin inspecția vizuală, fără a fi necesar un instrument tehnic omologat, o astfel de procedură este suficientă pentru a se putea reține în sarcina petentei faptele contravenționale prevăzute la codurile mai sus menționate.
Mai mult, din planșele foto efectuate în momentul controlului, rezultă fără urmă de tăgadă că anvelopele erau uzate, în unele locuri uzura fiind atât de pronunțată încât abia se mai observa că exista profil principal în zona centrală, pe alocuri acesta fiind realmente inexistent.
De altfel, temeinicia actului sancționator este susținută chiar de declarația conducătorului auto Ș. I. N., existentă la dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 și 205-208 C.p.civ., O.G. nr. 2/2001, art. 3, pct. 21 coroborat cu art. 6, alin. 1 din H.G. 69/2012, O.G. nr. 27/2011, OMTI nr. 980/2011, Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al parlamentului European și al Consiliului din 21.10.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.02.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 3, pct.21 din H.G. 69/2012, constând în aceea că, în momentul controlului, semiremorca cu numărul de înmatriculare_ transporta materiale de construcții (BCA – 16 paleți) prezenta defecțiuni tehnice periculoase privind roțile, stabilite potrivit legislației în vigoare, respectiv roata stânga a anexei I a semiremorcii, anvelopa acesteia prezenta tăieturi profunde pe flancuri, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 14.000 lei și cu măsura de suspendare a dreptului de utilizare și anularea I.T.P.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța retine ca plângerea contravențională a fost formulată de către petenta în termenul prevăzut de lege.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește excepția nulității absolute invocata de petent ca urmare a nerespectării prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, instanța arată că aceasta a fost calificata ca fiind o apărare de fond.
Referitor la aceasta apărare, instanța arată că incadrarea gresita a faptelor retinute in cuprinsul procesului-verbal de contraventie, in textul de lege, nu este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului sanctionator, in contextul in care descrierea faptelor retinute permite instantei sa faca incadrarea corecta a acestora in textul de lege.
Pe de alta parte, nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției -sancțiune aplicabilă în condițiile art. 105, alin. 2 din codul de procedură civilă - intervine numai dacă celui care o invocă i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În raport cu argumentele expuse anterior, având în vedere faptul că petentul nu a facut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat, instanța constată că procesul verbal este valabil din punct de vedere al formei în care a fost încheiat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Potrivit dispozitiilor art. 3 pct 21 din HG.69/2012 următoarea fapta reprezintă o încălcăre foarte grava a prevederilor Regulamentului (CE) nr.1 071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșita în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune: “efectuarea transportului rutier cu vehicule rutiere care prezintă defecțiuni tehnice periculoase privind sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roți, anvelope și suspensie, șasiu, cabină și elemente atașate șasiului. tahograful și/sau limitatorul de viteză, stabilite potrivit legislației în vigoare”.
Potrivit dispozitiilor art. 6 (1) “Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei.
(2) Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 1-9, 11, 14 și 18-32”.
Instanta retinand ca petenta desi petenta a aratat in plangerea formulata ca anvelopa stângă a axei I a semiremorcii cu numărul de înmatriculare_ era în stare corespunzătoare traficului pe drumurile publice nu a facut aceasta dovada.
Instanta analizând descrierea făcută faptei în procesul-verbal și planșele foto înaintate la dosar de către intimată, constata că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauza.
Mai mult, instanta retine ca din moment ce legiuitorul prevede în mod expres că anumite defecțiuni tehnice se pot constatat doar prin inspecția vizuală, fără a fi necesar un instrument tehnic omologat, o astfel de procedură este suficientă pentru a se putea reține în sarcina petentei contraventia de a fi pus in circulatie, pe drumurile publice un autovehicul a carei remorca prezenta defecțiuni tehnice periculoase privind roțile, art. 17 alin.3 si 5 din HG 69/2012 prevazand ca, in acest caz se dispune retinerea certificatului de inmatriculare si a placutelor de inmatriculare.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
În plus, instanța în temeiul art. 5 din OG nr. 2/2001, constată că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece prin punerea in circulatie a unui autovehicul cu defecțiuni tehnice periculoase privind roțile există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului V. sub nr. J_, C. RO_, cu sediul procesual ales în Râmnicu V., ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I. Teritorial nr. 6, cu sediul în C., .. 7, jud. D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 30.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6858/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4093/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
