Plângere contravenţională. Sentința nr. 9126/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9126/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 21254/280/2012
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9126
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 11.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2013 în cauza civilă privind pe petenta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, având ca obiect plângere contravențională, dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea petentei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.06.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 25.10.2012 sub nr._ petenta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul Rutier ISCTR a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/22.10.2012, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 8.000 lei și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată iar în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că la data de 22.10.2012 pe drumul național dintre C. și Strehaia a fost oprit auto cu nr. de înmatriculare_, iar agentul care a efectuat verificarea nu a luat în seamă și tabelul nominal cu angajații transportați cu respectivul microbuz, copia de pe contractul individual de muncă și ordinul de deplasare pe care șoferul le avea asupra sa și pe care le-a prezentat la control.
În drept, plângerea contravențională se întemeiază pe disp. O.G. nr. 2/2001.
A anexat plângerii contravenționale copia procesului-verbal contestat (fila 4), alte înscrisuri (filele 5-10).
La data de 03.12.2012 intimatul a depus întâmpinare (filele 15-19) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Prin sentința civilă nr. 3068/29.03.2013 Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.04.2013 sub nr._ .
În dovedirea plângerii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor, probe apreciate de instanță ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În ceea ce privește proba testimonială, având în vedere că petenta a fost citată cu mențiunea de a preciza numele și adresa martorului în vederea îndeplinirii procedurii de citare sau de a-l prezenta în vederea audierii, iar petenta nu s-a conformat, instanța a dispus decăderea petentei din proba testimonială încuviințată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.10.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 4, pct. 77 din H.G. 69/2012, constând în aceea că petenta nu a asigurat existența la bordul vehiculelor cu care se efectuează transport rutier în cont propriu a uneia sau mai multor documente dintre următoarele: legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al întreprinderii, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001), cuprinzand toate elementele obligatorii prevazute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, petenta nefacand in niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, astfel incat instanța constată așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatoarei asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de H.G.69/2012.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientei), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune), dar și împrejurarea ca petenta a depus la dosar dovada că a eliberat legitimație de serviciu pentru conducătorul N. V. Gil.
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că justificând înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, a avut în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. S.A., cu sediul în Pitești, .. 44, corp clădire B, . 1-7, 16-21, jud. Argeș, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.10.2012, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 11.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2150/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6858/2013. Judecătoria... → |
|---|
