Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 19061/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 03.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul P. A. C., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/28.05.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal și martora C. I. M., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martora C. I. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, petentul arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că petentul este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.06.2013 sub nr._, petentul P. A. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/28.05.2013, anularea punctelor de amendă, anularea amenzii de 450 lei, suspendarea executării amenzii și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, actele autoturismului fuseseră mutate în portbagaj de către proprietarul autoturismului, respectiv tatăl petentului, acesta fiind motivul pentru care nu le-a putut prezenta imediat agentului constatator.
Petentul a mai arătat că agentul constatator, deși era însoțit de un alt agent, a refuzat să-l menționeze în procesual verbal iar la rubrica martor asistent nu a menționat numele, prenumele și C.N.P.-ul nici unei alte persoane, deși au fost prezenți la eveniment mai mulți cetățeni.
De asemenea, petentul a arătat că, în mod eronat se menționează "contravenientul nu poate să semneze procesul verbal", acesta fiind semnat.
Petentul a mai invocat faptul că procesul verbal este nelegal întrucât nu menționează articolul din noul cod rutier care stabilește fapta pe care a săvârșit-o și contravenția stabilită pentru această faptă. Noul cod rutier valabil din 19 ianuarie 2013 nu prevede la art. 147 fapta de care este învinuit.
De asemenea, petentul a arătat că, în mod greșit, agentul îi indică ca instanță competentă Judecătoria C., față de prevederile art. 118, alin. 1 din noul cod rutier.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat.
La data de 05.07.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiată martora C. I.-M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.01.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 147, pct. 1 din R.O.U.G. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare 8925 BJM pe ., fără a avea asupra sa documentele autoturismului, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 450 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001), motivele de nulitate invocate de petent fiind nefondate .
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, declarația martorei audiate la propunerea petentului nereușind să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal.
Astfel, martora C. I. M. audiata la propunerea petentului a declarat că, într-adevăr, la solicitarea agentului constatator, petentul nu a fost în măsură să prezinte documentele autoturismului, abia dupa incheierea procesului verbal petentul afland locul in care se aflau actele autoturismului..
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. A. C., cu domiciliul în C., .. 14, jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat de I.P.J. D. la data de 28.05.2013, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 08.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5692/2013.... → |
|---|
