Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 21352/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent V. S. și pe intimat I. D.-Biroul Rutier C., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul personal și martorii Grosan A. R. și Z. G. G., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.321 NCPC instanța procedează la audierea martorilor Grosan A. R. și Z. G. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art.394, alin.1 N.C. proc. civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere reținut și exonerarea de la plata amenzii.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.06.2013, sub nr._, petentul V. S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.- Biorul Rutier anularea procesului verbal ., nr._ din data de 13.06.2013, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că a fost obligat să treacă pe linia de tramvai pentru a nu încurca circulația întrucât în fața sa se defectase o mașină și toate mașinile care circulau în direcția Piața M. circulau pe linia de tramvai pentru a nu încurca circulația.
A mai arătat că stația de tramvai nici nu există în locul respectiv, întrucât tramvaiul nu mai circulă.
A susținut faptul că și la rubrica alte mențiuni a făcut mențiunea că nu este de acord, iar procesul verbal nu conține martor asistent așa cum prevede legea, motiv pentru care consideră că procesul-verbal este nul.
Mai arată faptul că a fost obligat să semneze procesul-verbal, întrucât aceștia l-au amenințat că nu îi restituie actele, aceștia au intrat peste petent în mașină deși era cu clienți și l-au amenințat spunându-i să oprească motorul, după care aceștia i-au luat cheile de la mașină.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242, alin. 2 C.pr.civ.
În drept își întemeiază plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În sprijinul acțiunii s-au depus: proces-verbal contestat în original, copie CI a petentului, copia dovezii de reținere a permisului de conducere.
La data de 25.07.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A solicitat ca instanța să constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
La data de 09.09.2013, intimatul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori Dorsan A. R. și Z. G. G..
În cadrul probei testimoniale, în ședința publică din data de 02.12.2013 instanța a dispus audierea martorilor Dorsan A. R. și Z. G. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._/13.06.2013, încheiat de I. D.-Biroul Rutier C., petentul V. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 300 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.109 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 375 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.88 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.f din OUG nr.195/2002, republicată și cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 din OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.100, alin.1, pct.13 din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 13.06.2013 a condus auto Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare_, pe . direcția Hotel Jiul către Piața Centrală pe linia de tramvai fără a respecta semnificația indicatorului ,,ocolire,, instalat la refugiul stației de tramvai de la intersecția semaforizată cu Bulevardul C. I și nu a respectat semnalul regulamentar de oprire efectuat din autoutilitară MAI de polițistul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu fiind necesară urmărirea pe strada B., ., C. I până la intersecția cu . asemenea, nu a avut în auto dotarea obligatorie respectiv două triunghiuri reflectorizante.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent în sensul că procesul-verbal nu a fost semnat de către un martor asistent, instanța nu îl poate reține având în vedere dispozițiile art.19 din O.G 2/2001, potrivit cărora în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, și faptul că în cauză procesul-verbal a fost semnat de către contravenient, situație în care potrivit textului de lege indicat nu este necesară semnarea acestuia de către un martor.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului prevăzută de art.109 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, instanța arată că petentul nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, invocând însă faptul că a fost obligat să treacă pe linia de tramvai pentru a nu încurca circulația întrucât în fața sa se defectase o mașină.
Fiind audiate martorele Grosan A. R. și Z. G. G. au declarat că în vara anului 2013 deplasându-se cu mașina condusă de petent de la Hypermarketul Real către universitate, la coborârea de pe pasaj întrucât o mașină era staționată pe avarie petentul a ocolit-o deplasându-se pe linia de tramvai. Au mai declarat aceleași martore că, având în vedere că staționarea acelui autoturism a declanșat o aglomerare în zonă a autoturismelor aflate în trafic, mai multe autoturisme au efectuat ocolirea autoturismului staționat și deplasarea pe linia de tramvai.
În cauză, instanța constată că, deși prin plângerea formulată petentul a susținut faptul că nu a avut intenția să comită o contravenție, nerespectarea semnificația indicatorului ,,ocolire,, fiind determinată de necesitatea de a nu bloca circulația în condițiile în care în fața sa se defectase un autoturism, petentul nu a făcut dovada unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei în sensul art.11 din O.G. nr.2/2001.
Astfel potrivit art.11 din O.G. nr.2/2001, republicată, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită
Ori, în cauză nu se pot reține ca fiind întrunite condițiile stării de necesitate sau cazului fortuit ca și cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Astfel, chiar real, aspectul că în fața autoturismului condus de petent se defectase un alt autoturism, acesta nu îi conferea petentului dreptul de a se deplasa pe linia de tramvai prin nerespectarea semnificației indicatorului,,ocolire,,.
În raport de cele menționate mai sus, instanța apreciază că, în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea obligațiilor prevăzute de art.109 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionarea sa în temeiul art.100, alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată.
În ceea ce privește celelalte două fapte reținute în sarcina petentului, referitoare la faptul că acesta nu a respectat semnalul regulamentar de oprire efectuat din autoutilitara MAI de polițistul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu fiind necesară urmărirea acestuia, precum și la faptul că nu a avut în auto dotarea obligatorie respectiv două triunghiuri reflectorizante, instanța reține că acestea nu au fost contestate de către petent prin plângerea contravențională formulată.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. S., cu domiciliul în Podari, ., județ D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. -Biroul Rutier C., cu sediul în C., ..50, județ D. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/13.06.2013, încheiat de I. D.-Biroul Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/29.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013.... → |
|---|
