Plângere contravenţională. Sentința nr. 3473/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3473/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 29200/215/2012
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3473
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 05.03.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul Z. B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.10.2012 întocmit de I.P.J. D. – Post Poliție Ghindeni.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal și asistat de avocat S. N. și martorul V. C., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a audiat, sub prestare de jurământ, martorul V. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța a declarat, potrivit art. 150 C.p.c., închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat S. N., pentru petent a solicitat, în principal, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment. Apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi aplicată o amendă judiciar în baza Legii 61/1991, având în vedere că se aflau în afara satului.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.11.2012 sub nr._, petentul Z. B. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Post Poliție Ghindeni, în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/06.10.2012 și exonerarea de plata amenzii contravenționale iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, la data de 06.10.2012, în jurul orelor 14,00, s-a deplasat împreună cu soția sa, Z. I. A., spre grădina proprietatea acestora, de la marginea satului Ghindeni. Ajungând acolo petentul a observat că numitul C. F. C. proceda la deversarea de resturi menajere (comină) pe terenul proprietatea petentului. Petentul i-a reproșat acest fapt, însă numitul C. a aruncat cu comina încinsă spre petent și soția acestuia, vătămându-i grav, soția prezentând arsuri de gradul II-III, ce necesită pentru îngrijire 25-30 de zile de îngrijiri medicale. În urma apelului la 112 pe care l-a efectuat a venit agentul din comună, însă nu a luat nicio măsură.
Petentul a mai menționat că la fața locului nu s-a încheiat nici un proces verbal, a aflat de existența acestuia în momentul comunicării. Astfel, nu este adevărat faptul că a refuzat să-l semneze. Totodată nu corespunde ora săvârșirii presupusei fapte de natură contravențională, întrucât totul s-a întâmplat în jurul orelor 14,00 iar nu 11,00. Mai mult, grădina se afla la marginea comunei, într-o zonă necirculată, astfel că nu putea provoca scandal public, în temeiul Legii 61/1991.
De observat este faptul că la art. 3, pct. 24 din Legea 61/1991 este prevăzută o faptă sancționată cu amendă cuprinsă între 200 și 1.000 lei (art. 4, alin. 1, lit. b), nicidecum o amendă între 400 și 2.000 lei.
De asemenea, petentul a arătat că a formulat plângere penală împotriva numitului C. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 181 C.penal (vătămare corporală).
În drept, au fost invocate prevederile Legii 61/1991 republicată și actualizată și art. 31 și urm. din O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat, dovada nr._/29.10.2012 eliberată de I.P.J. D. – Poliția Municipiului C. – Secția 4 Poliție și certificat medico-legal nr. 2135/A2 din 08.10.2012.
La data de 20.11.2012 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar copii de pe declarațiile numiților Z. B., C. F. C., Gulaș A.-C. și procesul-verbal încheiat la data de 09.10.2012.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul V. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.10.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991, constând în aceea că petentul, pe fondul unui conflict verbal cu numitul C. F. privind deversarea unor resturi menajere (comină) a adresat injurii și cuvinte jignitoare acestuia din urmă, provocând astfel și participând la scandal în loc public, respectiv . dus la indignarea cetățenilor aflați în zonă, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză de petent.
Instanta apreciaza declaratia martorului V. C. ca fiind nesincera si o va inlatura de la apreciere avand in vedere ca martorul a precizat ca la fata locului nu se mai aflau alte persoane in afara de petent, sotia acestuia si o persoana de sex masculin pe care nu o cunostea, in timp ce din declaratiile date de petent, de numitul Chilaf F. si de Gulus A. Cristna la politie rezulta ca la fata locului se aflau mai multe persoane si o cu totul alta stare de fapt decat cea prezentata de martor si care ce concorda cu cea retinuta de agentul constatator in cuprinsul actului sanctionator.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ si pentru contraventia prevazuta de dispozitiile art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991 retinuta in actul sanctionator, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă nefiind intrunite conditiile pentru a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertisment .
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Z. B., domiciliat în ., în contradictoriu cu I.P.J. D. – Post Poliție Ghindeni, impotriva procesului verbal de contravenție . nr._/06.10.2012 ca neantemeiata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 2/13.03. .2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 3904/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
