Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 13069/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 08.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta .., împotriva procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._/09.04.2013 întocmit de Direcția G. a Finanțelor Publice D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. A., pentru petentă, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la data de 08.10.2013 intimata a depus la dosar concluzii scrise.
Avocat C. A., pentru petentă, depune la dosar concluzii scrise.
Instanța acordă cuvântul asupra excepței inadmisibilității plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal nr. 348/09.04.2013 emis de D.G.F.P. D., excepție invocată de intimată prin întâmpinare, precum și în dezbateri asupra fondului cauzei, în temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocat C. A., pentru petentă, solicită respingerea excepției, având în vedere că procesul-verbal nr. 348/09.04.2013 emis de D.G.F.P. D. este un act subsecvent procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.04.2013 iar actele subsecvente sunt influențate de soluția care va fi pronunțată asupra plângerii contravenționale. Pe fond, într-o primă teză, solicită admiterea plângerii contravenționale, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 4.000 lei și a înlăturării sancțiunii privind interzicerea vânzării cu amănuntul, precum și anularea procesului-verbal nr. 348/09.04.2013 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat. Arată că procesul-verbal nu cuprinde elementele prevăzute de dispozițiile art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator neindicând textul de lege care sancționează contravenția. Astfel, în procesul-verbal se arată doar că s-a încălcat pct. 22 din O.G. nr. 99/2000, deși în motivele de fapt înscrise în actul sancționator se reține că petenta desfășoară numai comerț cu ridicata. Prin urmare, temeiul de drept indicat în procesul-verbal nu corespunde stării de fapt reținute. Într-o teză subsidiară, solicită anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 4.000 lei și a înlăturării sancțiunii privind interzicerea vânzării cu amănuntul, precum și anularea procesului-verbal nr. 348/09.04.2013 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.04.2013 sub nr._, petenta .., în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice D., a solicitat, într-o primă teză constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.04.2013, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 4.000 lei și a înlăturării sancțiunii privind interzicerea vânzării cu amănuntul și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată iar într-o a doua teză anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 4.000 lei și a înlăturării sancțiunii privind interzicerea vânzării cu amănuntul și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Într-o primă teză a plângerii contravenționale, petenta a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este nul absolut pentru neindicarea actului normativ care sancționează contravenția, raportat la dispozițiile art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, pentru motivarea contradictorie în fapt și în drept a contravenției săvârșite de .., precum și modul cum a fost individualizată și aplicată amenda.
Petenta arată că în actul sancționator agentul constatator nu a indicat textul de lege care prevede interdicția agentului economic de a exercita și comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul.
În cauză, agentul constatator a indicat pct. 22 din O.G. nr. 99/2000, deși în motivele de fapt înscrise în actul sancționator se reține că petenta desfășoară numai comerț cu ridicata.
Petenta a mai arătat că starea de fapt reținută în cuprinsul actului sancționat este contradictorie, deoarece, pe de o parte se arată că petenta desfășoară la punctul de lucru al societății comerț cu amănuntul, iar pe de altă parte se arată că desfășoară numai comerț cu ridicata, fiind aplicabile dispozițiile art. 73, pct. 22 din O.G. nr. 99/2000.
De asemenea, petenta a arătat că agentul constatator a individualizat greșit amenda, în raport de dispozițiile art. 73, pct. 22 din O.G. nr. 99/2000.
Astfel, în cuprinsul actului sancționator se indică aplicarea unei sancțiuni a amenzii în cuantum de 4.000 lei, iar în continuare se arată că amenda aplicată agentului economic este de 40.000 lei, aspecte ce sunt total contradictorii.
Într-o a doua teză a plângerii, petenta apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.04.2013 este netemeinic și nelegal.
Ca și motive de netemeinicie, petenta arată că agentul constatator a reținut ornat că petenta ar desfășura în aceeași structură/suprafață de vânzare activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul, interpretând greșit probele administrate în cauză.
Astfel, petenta desfășoară activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în suprafețe de vânzare diferite, separate, cu intrare distinctă.
De altfel, agenții constatatori din cadrul D.G.F.P. D. au mai sancționat contravenționale petenta cu interzicerea vânzării cu amănuntul, reluarea acesteia fiind dispusă cu acordul D.G.F.P. D..
Ca și motive de nelegalitate, petenta arată că agenții constatatori au aplicat greșit dispozițiile art. 73, pct. 22 din O.G. nr. 99/2000, în condițiile în care petenta nu desfășoară activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar, în procedura de regularizare a cererii, originalul procesului verbal de contravenție contestat și copii de pe procesul-verbal nr. 348/09.04.2013, avize de însoțire a mărfii, bonuri fiscale.
La data de 30.04.2013 petenta a depus la dosar precizare la plângerea contravențională, în sensul că înțelege să conteste și procesul-verbal înregistrat sub nr. 348/09.04.2013 la D.G.F.P. D., ca și act subsecvent procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.04.2013.
În motivarea precizării petenta a arătat că, ulterior încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.04.2013, a fost întocmit și procesul-verbal înregistrat sub nr. 348/09.04.2013 la D.G.F.P. D., pe care înțelege să-l conteste pentru aceleași motive pentru care a contestat și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.04.2013
În plus, în mod netemeinic și nereal se susține de către agenții constatatori că descărcarea fizică de gestiune pentru marfa înscrisă în bonurile fiscale s-a făcut tot din gestiunea cu ridicata și nu gestiunea cu amănuntul.
De asemenea, în mod neîntemeiat se susține că ar fi aplicabile în cauză dispozițiile Ordinului nr. 111/2008 sau că ar exista situații în care ora livrării înscrisă pe avizul de însoțire a mărfii ar fi ulterioară celei înscris în bonurile fiscale emise pentru comercializarea cu amănuntul a bunurilor înscris e în avizul de însoțire a mărfii.
La data de 30.05.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în perioada 01 februarie – 04 martie 2013 s-a efectuat un control inopinat la .., ocazie cu care s-a constatat că există o discrepanță majoră între cantitățile înscrise în bonurile fiscale emise de casa de marcat fiscală și faptul că aceste bonuri sunt emise pentru comercializarea cu amănuntul, conform O.G. 28/1999.
Cantitățile înscris în aceste bonuri fiscale sunt de multe ori egale sau chiar mai ari decât cele înscrise în facturile fiscale emise pentru bunurile comercializate în sistem en-gros.
Analizând avizele de însoțire a mărfii, sistemul de comercializare practicat, s-a constatat faptul că transferul de marfă din gestiunea cu ridicata în gestiunea cu amănuntul este ulterior emiterii bonurilor fiscale, rezultând astfel că în fapt bunurile pentru care s-au emis bonuri fiscale au fost livrate tot din gestiunea cu ridicata.
Intimata a mai arătat că nu contestă existența în fapt a spațiilor separate, cu intrări distincte și nici organizarea a două gestiuni, sancțiunea aplicată fiind pentru emiterea de bonuri fiscale emise de casa de marcat fiscală pentru cantități foarte mari, de ordinul sutelor de kg, bonuri emise pentru comercializarea cu amănuntul.
Motivele invocate cu privire la nulitatea absolută a procesului verbal raportat la dispozițiile art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 nu pot fi reținute întrucât nulitatea absolută intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la anularea procesului-verbal de control nr. 348/09.04.2013, intimata invocă inadmisibilitatea, întrucât este un act pregătitor care nu produce efecte juridice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ./2009 nr._/09.04.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 73, pct. 22 din O.G. 99/2000 R, constând în aceea că, în data de 09.04.2013, organele de inspecție fiscală s-au deplasat la punctul de lucru din C., .. 546, jud. D., unde s-a constatat din documentele prezentate că, cantitățile înscris e în bonurile fiscale sunt cel puțin egale cu cantitățile înscrise în facturile emise în sistem en gross; mai mult, comparându-se data și ora emiterii pe de o parte a bonurilor fiscale iar pe de altă parte înscrise pe avizele de însoțire a mărfii cu data și ora transferurilor de bonuri ieșire gestiune (de la en gross către en detail) rezultă că bunurile au fost livrate anterior transferului între gestiuni, adică au fost livrate fizic din gestiunea cu ridicata, din cele arătate rezultând că societatea desfășoară numai comerț cu ridicata, fiind aplicabile în acest sens prevederile O.G. 99/2000, art. 73, pct. 22.
Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei și cu sancțiunea complementară a interzicerii de vânzare cu amănuntul.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește excepția nulității absolute invocata de petenta ca urmare a nerespectării prevederilor art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța arată că aceasta a fost calificata ca fiind o apărare de fond.
Referitor la aceasta apărare, instanța arată că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției”, deci o sancțiune aplicabilă în condițiile art. 175, alin. 1 din codul de procedură civilă care intervine numai dacă celui care o invocă i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât eventualele vătămări suferite de petenta pot fi înlăturate prin formularea ulterioară a plângerii contravenționale, așa cum este cazul în speța de față.
Nici incadrarea gresita a faptelor retinute in cuprinsul procesului-verbal de contraventie, in textul de lege sau neindicarea corecta in litere a sanctiunii aplicate, in conditiile in care a fost indicata in cifre nu este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului sanctionator, in contextul in care descrierea faptelor retinute permite instantei sa faca incadrarea corecta a acestora in textul de lege.
În raport cu argumentele expuse anterior, având în vedere faptul că petenta nu a facut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat, instanța constată că procesul verbal este valabil din punct de vedere al formei în care a fost încheiat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Instanta retinand ca petenta nu a facut dovada ca nu efectua activitati de comert cu ridicata si comert cu amanuntul in aceeasi structura de vanzare, respectiv ca descarcarea fizica de gestiune pentru marfa inscrisa in bonurile fiscale s-a facut din gestiunea cu amanuntul in conditiile in care bonurile emise pentru comercializarea cu amanuntul erau pentru cantitati foarte mari de produse de ordinul sutelor de kg., egale sau chiar mai mari decat cele inscrise in facturile fiscale emise in sistem en-gross.
Mai mult, instanta retine ca intimata nu a contestat in niciun moment existenta in fapt a unor spatii separate, cu intrari distincte, destinate efectuarii celor doua operatiuni de comert cu ridicata si comert cu amanuntul si nici organizarea a doua gestiuni corespunzatoare celor doua operatiuni, insa fapta pentru care a fost sanctionata petenta are la baza constatarile efectuate cu ocazia controlului efectuat in ceea ce priveste faptul ca, comparându-se data și ora emiterii pe de o parte a bonurilor fiscale, iar pe de altă parte înscrise pe avizele de însoțire a mărfii cu data și ora transferurilor de bonuri ieșire gestiune (de la en gross către en detail) a rezultat că bunurile au fost livrate anterior transferului între gestiuni, adică au fost livrate fizic din gestiunea cu ridicata, rezultând astfel că societatea desfășoară numai comerț cu ridicata.
In aceste conditii instanta retine că procesul-verbal de contraventie se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, inscrisurile depuse de petenta nereușind să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Cu privire la cererea petentei de anulare a procesului-verbal nr. 348/09.04.2013 emis de D.G.F.P. D., instanța constată că această solicitare este inadmisibila având în vedere că obiectul plângerii contravenționale, potrivit art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, îl reprezintă doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neputând fi atacate prin folosirea procedurii rezervate plângerii contravenționale alte înscrisuri întocmite anterior sau ulterior procesului-verbal.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal nr. 348/09.04.2013 emis de D.G.F.P. D., excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .., având J_, Cod fiscal RO_, cont nr. RO88OTPV_RO01 deschis la OTP Bank – Sucursala C., cu sediul în C., .. 54 D, jud. D., în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice D., cod fiscal_, cont RO09TREZ2915005XXX000140 deschis la Trezoreria Municipiului C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., împotriva procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._/09.04.2013, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 12.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6019/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2460/2013.... → |
|---|
