Plângere contravenţională. Sentința nr. 2460/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2460/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 26382/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2460/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. M. S. și pe intimații I P J D., . A.-I. și T. L., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal și asistat de av. M. Coge și intimata T. L., lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu art. 159 ind. alin 4 coroborat cu art. 21, 126, Constituție, art. 1 pct. 1, art. 32 alin 2 din OG 2/2001, din oficiu instanța a verificat și a stabilit că este competentă cu soluționarea cauzei, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probatorii.
Av. M. Coge, pentru petent, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar precum și cu dovada constatării amiabile a accidentului, depunând acest înscris în xerocopie și în dublu exemplar.
Se comunică intimatei o copie de pe dovada constatării amiabile a accidentului.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de petent, prin reprezentant convențional, este pertinentă, concludentă și utilă cauzei întrucât poate să ducă la dezlegarea în fond a pricinii, potrivit dispozițiilor art. 167 alin 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 34 din O.G. 2/2001, o va încuviința.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. M. Coge, pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție contestat, exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
Intimata, personal, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la plângerea contravențională formulată.
In conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2012 sub nr._ la Judecătoria C., petentul G. M. S. a formulat, în contradictoriu cu intimatul IPJ D., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.10.2012, solicitând anularea acestui proces-verbal.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, prin procesul-verbal contestat, a fost sancționat contravențional pentru faptul că a condus autoturismul proprietate personală și, la efectuarea manevrei de mers cu spatele a atins un alt autovehicul și nu s-a prezentat la poliție.
Petentul a arătat că, la data de 15.09.2012, ora 11,30, după producerea accidentului, între petent și celălalt conducător auto s-a încheiat o constatare amiabilă de accident în condițiile legii astfel că, potrivit art. 79 alin. 2 din OG nr. 195/2002 actualizată, nu mai era necesară obligația de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001 și art. 79 alin.2 din OG nr. 195/2002 actualizată.
A depus în susținere procesul-verbal contestat în original și copie dovadă.
Legal citat, la data de 24.10.2012 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil, iar măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii și că, deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cf. art. 242 alin.2 C.pr.civ. și a anexat, în xerocopie, declarațiile părților implicate în evenimentul rutier care au stat la baza întocmirii actului sancționator.
În drept, a invocat prev. C.pr.civ. și ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Prin încheierea de ședință din data de 13.12.2012 instanța, având în vedere dispoz. art. 33 alin.2 din OG 2/2001, precum și dispoz. art. 119 din OG 195/2002 a dispus introducerea în cauză, conceptarea și citarea, în calitate de intimați, a Soc. de Asig. . A.-I. și a celuilalt conducător auto implicat în evenimentul rutier, respectiv numita T. L..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar constatarea amiabilă a accidentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 05 10 2012 încheiat de I.P.J. D.- SPR C., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și avertisment pentru săvârșirea contravenției constând în aceea că la data de 15.09.2012 a condus auto cu nr._, iar la efectuarea manevrei de mers cu spatele a lovit auto_ și nu s-a prezentat la poliție.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută, precum și pe cele sancționate cu nulitatea relativă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține pe de o parte că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța apreciază că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Petentul a semnat procesul verbal menționând „ am obiecțiuni pe care le voi formula în instanță ”.
Prin plângere, petentul a susținut că a încheiat cu celălalt conducător auto o constatare amiabilă, pe care a depus-o în xerocopie la dosar.
Potrivit disp art 79 din OUG 195/2002 Rep: " Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a)să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b)să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2)Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):
a)conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;
b)conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul."
Din cuprinsul procesului verbal, instanța constată că accidentul a avut loc în data de 15 09 2012, iar procesul verbal a fost încheiat la data de 05 10 2012, după ce ambilor conducători auto le-a fost luată declarație la poliție. Din cuprinsul declarațiilor depuse în xerocopie la dosar, instanța reține că petentul, circulând pe . cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a efectuat o manevră de mers cu spatele și a lovit auto marca Dacia cu nr de înmatriculare_ care se afla în parcarea din fața blocului in care locuia proprietarul.
Totodată, instanța reține că, la data când petentului i s-a luat declarație la sediul poliției, acesta nu a arătat că ar fi încheiat o înțelegere cu celălalt conducător auto. Mai mult, din cuprinsul declarației date de celălalt conducător auto la poliție, instanța reține că între petent și acest conducător auto nu numai că nu a încheiat o înțelegere amiabilă ci acesta a arătat că petentul a fugit de la locul accidentului.
În concluzie, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic, petentul făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementata de OUG 195/2002 R.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și art. 21 alin 3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Instanța are în vedere împrejurările săvârșirii faptei care rezultă din cuprinsul procesului verbal, respectiv faptul că avariile nu au fost importante, că, până la urmă, părțile au ajuns la o înțelegere, faptul că petentul a predat asigurarea sa celuilalt conducător auto, precum și lipsa de urmări a gestului petentului în ceea ce-l privește pe celălalt conducător auto.
În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. M. S. în contradictoriu cu intimații IPJ D., . A. I. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/ 05 10 2012 și va dispune modificarea procesului verbal . nr. nr._/ 05 10 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. M. S., domiciliat în C., ., nr. 3, ., ., în contradictoriu cu intimații IPJ D.,. A. I., cu sediul în A. I., . și T. L., domiciliată în C., ., nr. 12A, ..1, ., împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/ 05 10 2012.
Dispune modificarea procesului verbal . nr. nr._/ 05 10 2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 02 2013.
Președinte, V. F. | ||
Grefier, C. R. |
Red. V.F./Tehnored. V.F./C.R.
6 ex./ 11 03 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013.... | Validare poprire. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
