Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 8291/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 20 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: J. L. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. F., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., având ca obiect „plângere contravenționala”.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns petentul prin avocat Tițoiu E. și martorii C. D. și P. Ș., lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Apărătorul petentului depune la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție în original și înscrisuri.
În conformitate cu art. 318 și urm. NCPC., instanța procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor C. D. și P. Ș., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul petentului solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, deoarece a intervenit prescripția dreptului de a constata și sancționa fapta contravențională. Arată că, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, construcția a fost finalizată în august-septembrie 2009.. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale dedusă judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.02.2013, sub nr._, petentul M. F., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 2213 din data de 14.02.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 15.02.2013 i-a fost comunicat direct prin semnătură de primire procesul-verbal menționat, prin care a fost sancționat cu amendă de 5.000 lei, întrucât a executat o construcție cu regim de înălțime P+2, fără a deține autorizație de construire.
A precizat petentul faptul că potrivit art. 13 alin.2 din OG 2/2001, natura contravenției ce a fost constatată prin procesul-verbal în litigiu este continuă, care se consideră săvârșită fie odată cu ultimul act material al făptuitorului, fie odată cu descoperirea contravenției de către organele de control. În cauză, construcția situată în C., ., cu regim de înălțime P+2 s-a finalizat în septembrie. Față de împrejurarea că s-a constatat fapta și s-a aplicat amenda la aproape 3 ani și jumătate, petentul a invocat prescripția dreptului de a constatata fapta.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 2213 din data de 14.02.2013, contract de închiriere.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr.146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 15.04.2013, intimata Poliția L. a Municipiului C., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că la data de 14.02.2013 împotriva petentului s-a luat măsura sancționării contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991, întrucât acesta a executat pe ., o construcție cu regimul de înălțime P+2, fără a deține autorizație de construire, dispunându-se totodată întocmirea documentației tehnice și obținerea autorizației de construire, în caz contrar desființarea părții de construcție aflată pe domeniul privat al Municipiului C..
S-a mai arătat că petentul avea obligația de a obține autorizația de construire înainte de începerea executării lucrărilor, astfel cum impun prevederile art. 1 și art. 2 din actul normativ menționat anterior, iar în ce privește susținerea petentului în sensul că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda s-a prescris, o apreciază ca fiind neîntemeiată, deoarece construcția se consideră finalizată dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrării.
A menționat intimata că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și dispozițiile Legii nr. 50/1991.
În susținere, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: notă de constatare nr. 2213/14.02.2013, planșe foto efectuate la fața locului.
La data de 13.05.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că noțiunea de finalizare a construcției semnifică săvârșirea ultimului act material, noțiunea de finalizare a construcției la care face trimitere art. 37 din Legea 50/1991 având un alt înțeles, subsumându-se noțiunii de recepție a lucrării.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii C. D. și P. Ș., ale căror declarații se află consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 2213 din data de 14.02.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991, întrucât a executat o construcție cu regimul de înălțime P+2, fără a deține autorizație de construire, stadiul fizic al lucrării fiind executat 100%, la parter spații comerciale, iar la etaj camere de locuit.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Sub aspectul prescripției dreptului de a constata și sancționa contravenția, invocată de către petent drept motiv de anulare a procesului verbal de contravenție, instanța reține că fapta sancționată ca fiind contravenție, în temeiul art. 26 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, constă în executarea totală sau parțială fără autorizație a lucrărilor prevăzute la pct. 3, printre care lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art.11.
Contravenția constatată are caracter continuu, astfel cum prevede art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materia contravențiilor, potrivit căruia ”contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp”, iar în cazul acestor contravenții este prevăzut de același act normativ și momentul de începere a curgerii termenului de prescripție de 6 luni, și anume de la data constatării faptei.
Instanța constată, însă, că în cauza dedusă judecății, sunt incidente dispozițiile speciale, cuprinse în art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, care preced că: „Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.”
Prin urmare, fapta săvârșită de petent poate fi sancționată într-un termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei
Potrivit deciziei nr. 7/2000 a Înaltei Curți de Casație ți Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, in cazul construcțiilor finalizate, fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
În cauza de față, lucrările de executare a construcției erau finalizate de petent la data efectuării controlului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție și nota de constatare depuse la dosar.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, petentul a terminat construcția cu regim de inălțime P+2 în luna august 2009, în luna septembrie 2009 la parter deschizându-se o covrigărie. De asemenea, potrivit certificatului constatator depus la dosar, la parterul construcției din litigiu funcționa o societate comercială din data de 20.08.2009. Prin urmare, lucrările de realizare a construcției efectuate fără autorizație au fost terminate până în luna august 2009.
Totodată, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 14.02.2013, deci cu depășirea termenului de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991, calculat de la data finalizării construcției, astfel că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția și de aplica amenda.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
De asemenea, instanța va lua act nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. F., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 2213 din data de 14.02.2013 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. J. L. A.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 21.10.2013
2 ex. .>
| ← Fond funciar. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria CRAIOVA | Accesiune. Sentința nr. 6668/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
