Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 12193/288/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA Nr._/2013

Ședința publică de la 09 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M.-D. M.

Grefier L.-C. A.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. Ș.

și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN D., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns și martorul asistent M. N., lipsind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 C.Pr.Civ., după care,

Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul M. N., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise faza probatorie și dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu V. sub numărul de dosar_, petentul C. Ș. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/28.09.2012, întocmit de Postul de Poliție Mischii, solicitând anularea acestuia ca fiind netemeinic și nelegal.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție contestat a fost sancționat pe motiv că ar fi efectuat o depășire în curbă, încălcând linia continuă.

A susținut că cele reținute în sarcina sa nu sunt reale, acesta conducând autoturismul într-o coloană de mașini care nu au fost oprite.

A mai arătat că procesul-verbal de contravenție nu probează prezumtiva faptă, astfel că prezumția de nevinovăție nu este înlăturată.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.118 din OUG nr.195/2002.

A fost anexat procesul-verbal de contravenție contestat, în original.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Râmnicu V. în soluționarea cauzei, cu motivarea că fapta a fost săvârșită pe raza localității Pielești, județul D..

Prin Sentința Civilă nr._ pronunțată la data de 06.12.2012 de Judecătoria Râmnicu V. s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul C. Ș. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN D., în favoarea Judecătoriei C..

Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C. la data de 19.12.2012.

Instanța a dispus citarea în cauză a martorului asistent, numitul M. N., care a fost audiat în ședința publică din data de 09.10.2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ., nr._/28.09.2012, întocmit de I.P.J. D.- Postul de Poliție Mischii, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că pe data de 28.09.2012 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 65 C – localitatea Mischii, județul D., a efectuat manevra neregulamentară de depășire a unui alt autovehicul.

Verificând legalitatea procesului verbal, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:

Potrivit art. 120 lit h din HG 1391/2006 este interzisă depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".

Martorul asistent audiat în cauză a declarat că nu recunoaște semnătura sa de pe procesul-verbal însă își aduce aminte că a fost solicitat de către organele de poliție să semneze un proces-verbal de contravenție.

A precizat că a fost depășit de un autobuz și de o altă mașină însă nu în zona de acțiune a indicatorului " depășire interzisă".

Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.

Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.

Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.

Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.

Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.

Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.

Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, cauza A. c. Romaniei, hot din 04.10.2007).

Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.

Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.

Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.

Petentul a fost sancționat contravențional fără a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare.

Întrucât din declarația martorului asistent audiat în cauză petentul a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea, va anula procesul-verbal de contravenție, va exonera petentul de plata amenzii, va anula punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petentul C. Ș., domiciliat în Râmnicu V., . B 14, ., județul V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..

Anulează procesul-verbal de contravenție ., nr._/28.09.2012 întocmit de Postul de Poliție Mischii, exonerează petentul de plata amenzii, anulează punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 09.10.2013.

Președinte, Grefier,

M. D. M. L. C. A.

Red. M.D.M.

teh. L.C.A.

4 ex/03.12.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA