Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 9111/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr._/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier L.-C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta V. M. L. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională CP nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul S. D., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul S. D., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 08.03.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/215/2011 plângerea petentei V. M. L., formulată în termen legal, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis la data de 25.02.2013 de intimatul I.P.J.D. prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivare, a arătat că se deplasa regulamentar cu autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_ și a fost oprit de un agent de poliție care l-a sancționat contravențional pe motiv că a depășit un alt autoturism încălcând linia continuă dublă.
Cele reținute în sarcina sa nu sunt reale întrucât a respectat regulile de circulație pe parcursul deplasării sale.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
A depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat.
La data de 16.04.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A învederat ca fapta pentru care petenta a fost sancționată a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În scop probatoriu petenta a solicitat și instanța a încuviințat pentru aceasta proba testimonială cu un martor, în cauză fiind audiat numitul S. D..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ emis la data de 25.02.2013 de intimatul I.P.J. D. Biroul Poliției Rutiere, petenta a fost sancționat[ contravențional, reținându-se în sarcina sa că la data de 25.02.2013 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ , pe . depășit un alt autoturism pe linia continuă și pe trecerea de pietoni marcată corespunzător .
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art 120 alin 1 lit e și i din R. OUG 195/2002 se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare si marcaje; când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Martorul S. D., audiat în cauză la propunerea petentei a declarat că se afla în mașina din fața petentei și persoana care conducea această mașină a frânat brusc deoarece a observat echipajul de poliție și din această cauză petenta a fost nevoită să o depășească pentru a nu produce un accident.
Potrivit art. 11 din OG 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită
Se află în stare de necesitate persoana care comite o contravenție pentru a salva de la un pericol iminent si care nu poate fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporala sau sănătatea sa, a altuia, un bun material important al sau ori al altuia sau un interes public.
Săvârșirea unei contravenții în aceasta situație nu va fi pedepsită existând aceasta cauză care îi înlătură caracterul ilicit.
Fapta comisă în stare de necesitate nu este considerata contravenție, deoarece nu este săvârșită cu vinovăție. Făptuitorul a fost constrâns la săvârșirea contravenției de necesitatea apărării împotriva unui pericol iminent, si care nu putea fi înlăturat altfel, a anumitor valori ocrotite de lege.
Întrucât cu martorul audiat petenta a făcut dovada că a săvârșit contravenția în stare de necesitate, pentru a nu produce un accident, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea, va exonera petenta de plata amenzii, va anula punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta V. M. L., domiciliată în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/25.02.2013 întocmit de I.P.J. D., exonerează petenta de plata amenzii, anulează punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23.10.2013.
Președinte, Grefier,
M. D. M. L. C. A.
Red. M.D.M.
teh. L.C.A.
4 ex/19.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
