Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 21337/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. F. Ș. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent av. C. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 32 alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, instanța, după ascultarea reprezentantului petentului, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de 3 luni.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Reprezentantul petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar învederând că renunță la emiterea adresei către intimat.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de petent și intimat este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Av. C. D., pentru petent, invocă nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție iar pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii, întrucât din planșe și din înscrisuri nu rezultă că fapta a fost săvârșită în interiorul unei localități. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul C. F. Ș. în contradictoriu cu intimatul I. D. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 08.06.2013 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
A mai arătat petentul că la data de 08.06.2013 ora 14,53 conducea auto cu nr._ în loc. Robănești spre C., când a fost oprit de un agent de poliție care i-a reproșat faptul că a condus cu viteza care încalcă dispozițiile legale, iar pentru acest lucru i-a suspendat permisul de conducere.
A invocat nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, având în vedere dispozițiile art.181, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 întrucât procesul-verbal nu este încheiat în forma cerută de lege și prevăzută în anexa ID, fiind încheiat pe un alt model de proces-verbal și care nu conține toate datele minime necesare pentru constatarea acesteia, în sensul că nu se poate verifica ce număr de înmatriculare a avut autoturismul poliției pe care se află aparatul ROM 110, care a efectuat înregistrarea, întrucât acesta nu este precizat în descriere. Cu atât mai mult cu cât nulitatea relativă nu a nu a fost acoperită prin inserarea doar a seriei antenei radar, în formularul obișnuit de proces-verbal care s-a folosit în constatarea contravenției.
Totodată au fost încălcate prevederile art.109, alin.2 din OUG 195/2002 în care se face precizarea ca atunci când se face constatarea contravenției cu un mijloc tehnic omologat și verificat să se consemneze despre aceasta în procesul-verbal, aspect care lipsește.
A precizat petentul că, aparatul radar era amplasat în afara localității iar cu siguranță imaginile au fost prelevate în momentul când se afla pe sectorul de drum din afara localității, unde viteza admisă era de 70 km/h sens în care nu se impunea nici măcar aplicarea sancțiunii contravenționale cu amendă, sau în cel mai rău caz pe sectorul de drum unde limita de viteză era de 70km/h.
Petentul a solicitat ca intimatul să depună planșele foto efectuate, verificarea metrologică a aparatului radar, dovada calificării agentului constatator, dovada efectuării autotestării aparatului radar.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul - verbal contestat, practică judiciară.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr.146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 02.07.2013, intimatul I. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr .2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
A învederat instanței că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 9 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 195/2002, republicată, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța în baza art.258 alin. 1 C.proc.civ raportat la art.255 NCPciv a încuviințat proba cu înscrisuri pentru părți.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 08.06.2013 de I. D., Serviciul Rutier, petentul C. F. Ș. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 675 lei, luându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționate de dispozițiile art.102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că în data de 08.06.2013, a condus autoturismul marca Opel Vectra, cu număr de înmatriculare_, pe DN65 km 19+700 m, B.-Pilești-limitare 50km/h, depășind viteza legală cu 59km/h abatere înregistrată de aparatul radar AUTOVISION . 110.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de contravenient, acesta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17, alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Mai reține instanța că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de petent, instanța arată că potrivit art. 181 din H.G. 1391/2006 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Astfel, deși agentul constatator nu a încheiat un proces verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, instanța mai arată că nerespectarea dispozițiilor art.181 din H.G. 1391/2006 atrage sancțiunea nulității relative motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă instanța mai constată că ptentul nu a făcut dovada vătămării, ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cu privire la critica petentului în sensul că în procesul-verbal de contravenție nu a fost menționată numărul de înmatriculare al autoturismului de poliție pe care se afla amplasat aparatul radar, instanța arată că aceasta este neîntemeiată având în vedere că în procesul-verbal de contravenție a fost menționat tipul și . R., iar din buletinul de verificare metrologică nr._/22.03.2013 rezultă că acest aparat radar este montat pe Dacia L. MCV cu nr.MAI_, instanța putând astfel să verifice temeinicia procesului-verbal contestat.
Reține instanța că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat și cu respectarea dispozițiilor art.109, alin.2 din OUG 195/2002, în sensul că acesta conține mențiunea constatării contravenției cu aparatul radar AUTOVISION . 110.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 108, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (fila 15) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 08.06.2013, a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 109 km/h în zona cu limitare de viteză maxim admisă 50 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 109 km/h, în ultimele planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 109 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce aparține petentului C. F. Ș..
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar, AUTOVISION, . 110 era verificat metrologic la data constatării faptei, 08.06.2013, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._ valabil până la 22.03.2014 (fila 16). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimatul neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că a fost surprins de aparatul radar în timp ce circula în afara localității, unde viteza admisă este de 100 km/h instanța arată că petentul nu a fost sancționat pentru depășirea limitei de viteză în localitate ci pe un sector de drum din DN 65, respectiv km 19+700 m, cu limitare de viteză maxim admisă 50 km/h.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, faptele reținute fiind dovedite prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art. 38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că fapta reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației, pericol apreciat de altfel ridicat și de către legiuitor prin prevederea conform căreia pentru contravenția săvârșită se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, împotriva procesului-verbal de contravenție, ., nr._/08.06.2013, încheiat de I. D., Serviciul Rutier.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. F. Ș. cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/08.06.2013, încheiat de I. D., Serviciul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/23.12.2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
