Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 15252/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr._/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier L.-C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. A. G. și pe intimatul I P J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul B. V., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a înaintat de către apărătorul petentului o cerere prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, după care,
Pentru respectarea dreptului la apărare, instanța încuviințează cererea formulată de către apărătorul petentului și lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au răspuns avocat C. M. B. pentru petent și martorul B. V., lipsind reprezentantul intimatului.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul B. V., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Avocat C. M. B. pentru petent arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise faza probatorie și dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. M. B. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea petentului de plata amenzii, anularea punctelor de penalizare și a măsurii suspendării permisului de conducere.
INSTANȚA
La data de 24.05.2012, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._ 2012, plângerea contravențională formulată de petentul M. A. G., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 10.05.2011, întocmit de IPJ D. – Serviciul Rutier, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal ce netemeinic și nelegal, exonerarea de la plata amenzii și anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În fapt, petentul a arătat că în data de 10.05.2011 a fost oprit în trafic de agentul de poliție D. I., care i-a comunicat că îi va reține permisul de conducere, fără alte explicații . Ulterior după ce a încercat să discute cu acesta, pentru a înțelege ce anume i se impută, agentul constatator i-a cerut să semneze un proces verbal prin care era sancționat pentru o neacordare de prioritate la pietoni, faptă pe care nu o recunoaște, acesta fiind și motivul pentru care la refuzul polițistului de a consemna obiecțiunile sale, la rândul său a refuzat să primească procesul verbal.
Petentul a mai precizat că până la momentul formulării plângerii nu i s-a comunicat procesul verbal.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002 Republicată.
La dosar a depus copie de pe dovada privind reținerea permisului de conducere.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, respectiv art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 08.06.2011, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In ceea ce privește situația de fapt reținută de agentul constatator, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor, respectiv o probă directă nu poate fi înlăturată de o probă indirectă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, intimatul a învederat că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării in drept.
In drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În conformitate cu prevederile art. 242 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
În scop probatoriu, la solicitarea petentului, instanța a încuviințat proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul I. C. D..
Cu adresa nr._/12.07.2012 IPJ D. – Biroul Rutier a depus la dosar dovada comunicării procesului verbal către petent.
Prin sentința civilă nr._ din 26.09.2012 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. A. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M. A. G. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii și exonerarea de plata amenzii
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.33 alin.1 din O.G. 2/2001, pentru solutionarea plangerii contraventionale instanta va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Această dispoziție are caracter imperativ, administrarea probei cu audierea martorului asistent nefiind lăsată de legiuitor la latitudinea instanței, nefiind astfel necesară propunerea probei de către petent.
Prin urmare, instanța trebuia ca din oficiu să dispună citarea martorului asistent, dată fiind obligativitatea respectării art 33 alin 1 din OG 2/2001.
S-a constatat ca judecata la instanța de fond s-a făcut cu încălcarea acestor dispoziții legale, prin aceea ca nu s-a dispus citarea si audierea, din oficiu, a martorului menționat in procesul verbal cont stat in vederea soluționării temeinice a cauzei.
Neaudierea martorului asistent echivalează cu necercetarea fondului cauzei sub toate aspectele.
In consecință, prima instanță a pronunțat o soluție nelegala fără a cerceta în fond cauza, astfel încât în baza art.312 alin.3 si 5 C.p.civ.,rap. la art.304 1 C.p.civ., recursul a fi admis, casata sentința atacata si trimisa cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
In rejudecare, va fi administrata proba testimoniala cu martorul B. V., menționat in cuprinsul procesului verbal, precum si orice alta proba necesara justei soluționări a litigiului, astfel cum impun disp. art.33 din OG.nr.2/2001.
Prin Decizia nr. 229/13.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul D. s-a admis recursul declarat de recurentul M. A. G. împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I P J D., a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond.
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C. la data de 09.04.2013 și înregistrat sub nr._ .
La solicitarea petentului, instanța a încuviințat reaudierea martorului I. C. D..
Din oficiu, instanța a dispus citarea martorului asistent consemnat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, numitul B. V..
În cauză au fost audiați martorii I. C. D. și B. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Prin procesul-verbal . nr._/10.05.2011 emis de intimatul I.P.J. D. petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că la data de 10.05.2011 în timp ce conducea autoturismul_ pe . intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare, pe marcajul pietonal.
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Martorul I. C. D., a declarat că în ziua de 10.05.2011 se afla în autoturismul condus de către petent iar la sensul giratorul de la Parcul N. R. a efectuat viraj dreapta, către Spitalul de Pediatrie, pe trecerea de pietoni nefiind nicio persoană angajată în traversare.
A precizat că agentul de poliție nu a avut vizibilitate către respectiva trecere de pietoni.
Martorul asistent audiat în cauză, numitul B. V. a arătat că a semnat actul sancționator de contravenție fără însă a observa contravenția.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii. 1
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul śingur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne,, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor Ó.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Petentul a fost sancționat contravențional fară a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare.
Întrucât cu martorul audiat petentul a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._/10.05.2011 întocmit de I.P.J. D., va exonera petentul de plata amenzii și va anula punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul M. A. G., domiciliat în C., .. 51, . 1, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/10.05.2011 întocmit de I.P.J. D., exonerează petentul de plata amenzii, anulează punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30.10.2013.
Președinte,Grefier,
M. D. M. L. C. A.
Red. M.D.M.
teh. L.C.A.
4 ex/09.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
