Plângere contravenţională. Sentința nr. 2686/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2686/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 17800/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2686
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta S.C. M. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I. TERITORIAL 6, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 15 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 19 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2012, sub nr. de dosar_, petenta S.C. M. T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I. TERITORIAL 6, anularea procesului-verbal . nr._ de constatare a contravențiilor din data de 29.06.2012, prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 8.000 lei.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că la data de 07.03.2012, ora 18:25, ansamblul auto compus din autotractorul_ și semiremorca_, condus de R. S., aparținând societății petente, care circula pe DN 655 km 95, sensul de mers către Filiași, Centura de Nord a Craiovei, a fost oprit de către organele de control ale ISCTR – I. 6. Acestea au sancționat societatea petentă pentru faptul că nu s-a putut prezenta de către conducătorul auto legitimația de serviciu din care să reiasă că este angajat cu contract de muncă al operatorului de transport rutier.
A precizat petenta că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate datorită faptului că cele consemnate în act trebuiau confirmate de un martor asistent care trebuia menționat în procesul-verbal, încălcându-se astfel prevederile art. 19 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
S-a mai arătat că sancționarea societății este nelegală și netemeinică, deoarece la momentul când a fost oprit de către organele de control, deși nu avea asupra lui legitimația de serviciu, conducătorul auto a prezentat în original contractul individual de muncă nr. 24 din 17.11.2010 înregistrat sub nr._ din 17.11.2010 la I.T.M. V..
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Au fost anexate plângerii, în copie, următoarele înscrisuri: dovadă comunicare proces-verbal de contravenție, procesul-verbal . nr._ de constatare a contravențiilor din data de 29.06.2012, contract individual de muncă nr. 24 din 17.11.2010 înregistrat sub nr._ din 17.11.2010 la I.T.M. V., legitimație de serviciu, registru salariați.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 36 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995.
La data de 25.09.2012, prin serviciul Registratură, petenta a depus la dosar procesul-verbal . nr._ de constatare a contravențiilor din data de 29.06.2012, în original.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că la controlul efectuat în data de 07.03.2012, ora 18:25, de către inspectorii ISCTR- I. Teritorial nr. 6 pe DN 65F, km 9, Centura de Nord C., județul D., a fost depistată petenta care efectua transport rutier contra cost de marfă cu ansamblul de vehicule cu numere de înmatriculare_ și_ condus de conducătorul auto R. S., fără ca operatorul de transport rutier să-și respecte obligația de a asigura la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu a conducătorului auto, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012.
A arătat intimatul că situațiile care atrag nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, ceea ce înseamnă că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenție nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. S-a învederat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 19 alin.3 din actul normativ menționat, precizând la punctul 10 lit.b motivele care justifică încheierea procesului-verbal în acest mod.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că petenta își recunoaște vina, iar prezentarea altui document, în cazul de față, contractul de muncă nu prezintă relevanță. De asemenea., intimatul a menționat faptul că procesul-verbal, fiind un act întocmit de un agent constatator al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, iar contravenția este una instantanee care s-a consumat la momentul controlului în trafic.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., H.G. nr. 69/2012, O.G. nr. 27/2011, OMTI nr. 980/2011, O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 242 alin.2 C.proc.civ., s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 10 ianuarie 2013, prin serviciul Registratură, intimatul a depus o nouă întâmpinare, prin care a reiterat aceleași apărări.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisurile aflate la dosar apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă justei soluționări a cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._ de constatare a contravențiilor din data de 29.06.2012 petenta S.C. M. T. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012, întrucât la data de 07.03.2012, ora 18:25, la controlul efectuat de către inspectorii ISCTR- I. Teritorial nr. 6 pe DN 65F, km 9, Centura de Nord C., județul D., a fost oprit și verificat ansamblul rutier_, autotractor și_, semiremorcă, utilizat de societatea petentă, condus de conducătorul auto R. S. care efectua transport rutier contra cost de marfă, constatându-se faptul că operatorul de transport rutier nu și-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că acesta este angajat cu contract de muncă al operatorului de transport rutier.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, procedând din oficiu la verificarea legalității procesul-verbal . nr._ de constatare a contravențiilor din data de 29.06.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că cele consemnate în act trebuiau confirmate de un martor asistent care să semneze procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Or, în cauză, agentul constatator și-a îndeplinit această obligație, menționând în cuprinsul procesului-verbal că la momentul constatării faptei și încheierii procesului-verbal de contravenție, nu s-a putut identifica nicio altă persoană care să semneze ca martor, în afară de un alt agent constatator, însă acesta nu poate avea calitatea de martor asistent.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
Instanța reține însă că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petentă nefiind suficientă. Mai mult decât atât, în cuprinsul plângerii contravenționale, petenta recunoaște faptul că la bordul autovehiculului nu exista legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, invocând însă faptul că s-a prezentat în original contractul individual de muncă nr. 24 din 17.11.2010 înregistrat sub nr._ din 17.11.2010 la I.T.M. V. de către conducătorul auto. Instanța reține că aceasta reprezintă o simplă susținere a petentei, lipsită de orice suport probator. Mai mult decât atât, este lipsită de relevanță, față de împrejurarea că textul incriminator impune obligația operatorului de transport rutier de a asigura la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, și nu a altui document.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșite fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă,circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, instanța reține că agentul constatator a optat pentru minimul amenzii prevăzute de lege, în cuantum de 8.000 lei, astfel că prin raportare la gradul de pericol al faptei, s-a realizat o individualizare corespunzătoare. De asemenea, instanța reține că, astfel cum rezultă din art. 4 din H.G. nr. 69/2012, fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/ 2009, Regulamentului (CE) nr. 1072/ 2009, a Regulamentului (CE) nr. 1073 / 2009 și O.G. nr. 27/2011.
La individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța nu va avea în vedere legitimația de serviciu depusă la fila 6 din dosar, față, verso, față de împrejurarea că petenta nu a făcut dovada valabilității legitimației de serviciu a conducătorului auto, în condițiile în care nu se poate identifica . cele două fețe, pentru a se putea concluziona în sensul că este vorba despre același act.
Față de cele expuse, instanța apreciază nu se impune reindividualizarea sancțiunuii contravenționale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal ca fiind legal și temeinic.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. T. S.R.L., cu sediul în comuna Tomșani, ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I. TERITORIAL 6, cu sediul în Drobeta T.-S., .. 150, județul M. și cu sediul ales în Drobeta T.-S., ., parter, județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ de constatare a contravențiilor din data de 29.06.2012 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
5 ex. 18.03.2013
2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3281/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 6363/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
