Plângere contravenţională. Sentința nr. 2559/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2559/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 2158/215/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2559
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. U.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. M. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu prevederile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă coroborate cu prevederile cu art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul solicită încuviințarea probei testimoniale cu un martor, respectiv P. S. N., prezent în sala de judecată.
În temeiul art. 167 alin.1 C.p.c. instanța încuviințează cererea în probațiune formulată de petent, respectiv proba testimonială cu un martor, apreciind că este legală, pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei, după care procedează la audierea martorului P. S. N., declarația acestuia, sub prestare de jurământ, fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și restituirea permisului de conducere.
INSTANȚA
La data de 25.01.2013 petentul D. C. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 18.01.2013 emis de IPJ D., solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal anterior menționat, a fost sancționat contravențional pe motiv că ar fi condus autoturismul Audi A6 cu nr. de înmatriculare_, pe contrasens, din direcția Metro către centru.
Petentul a mai arătat că hotărâse împreună cu un prieten, să meargă să-și spele mașina la o spălătorie ce se afla la circa 3 km după Metro și pentru a se putea deplasa pe sensul de mers înainte spre Metro, după ce a ieșit din parcare, a mers cu spatele circa 8-10 m, pentru a putea să se încadreze pe sensul de mers înainte. În acel moment, a trecut o mașină a poliției, care l-a oprit și agentul de poliție i-a solicitat actele. După circa 10 minute, agentul de poliție l-a chemat la mașină să semneze un proces verbal, spunându-i totodată că îi va reține permisul de conducere și că îl va amenda pentru că a circulat pe contrasens.
Petentul a precizat că și în Codul rutier este prevăzut că se poate merge cu spatele pe o distanță de circa 50 m în caz de nevoie.
Petentul a mai precizat că într-adevăr în momentul în care a fost oprit era singur în mașină, întrucât prietenul său, care îl dirija pentru a ieși din parcare, venea în spatele mașinii, însă a fost martor ocular la cele petrecute.
Petentul a menționat că sensurile de mers dinspre centru spre Metro și invers sunt despărțite și separate pe mijloc cu bordură, spațiu verde și gard viu, pe o lungime de circa 1 km. Pe această porțiune descrisă de agentul constatator nu avea cum să intre și să circule pe sens opus, fapt menționat și de agentul de poliție, respectiv că sensurile sunt separate și despărțite prin bordură și spațiu verde și nu se poate trece peste acestea.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 19 alin.2 și următoarele din OG 2/2001.
A depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat, în original, copie CI, copie dovada . nr._, schiță.
La data de 06.02.2013 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare, pin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate. Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, învederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, a invocat prevederile Codului de Procedură Civilă și ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Menționează că nu dețin material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Pentru motivele arătate a solicitat respingerea plângerii.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.p.c.
În probațiune, petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba testimonială cu un martor, fiind audiat martorul P. S. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.01.2013 încheiat de către un agent constatator din cadrul IPJ D., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101 alin.3 lit. d din OUG 195/2002 și art. 36 alin.1 din OUG 195/2002, cu avertisment, amendă in cuantum de 420 lei și reținerea permisului de conducere.
S-a reținut că, la data de 18.01.2013, petentul a condus autoturismul Audi A6 cu nr. de înmatriculare_, din direcția Metro către centru, pe sensul opus de circulație, respectiv pe sensul centru către Metro, sensurile fiind separate cu spațiu verde special amenajat. Totodată, nu a purtat centura de siguranță.
În drept, potrivit disp. art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile: circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire."
De asemenea, art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 care face trimitere expresă la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 3 din aceeași ordonanță, sancționează ca și contravenție "nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță".
Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2 /2001 – privind regimul juridic al contraventiilor, instanta competenta sa solutioneze plangerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului - verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea unui martor, care a declarat că este vecin și prieten cu acesta și că, la data când petentul a fost sancționat de organele de poliție, se afla în acea locație unde acesta a fost depistat, dirijându-l pe petent când acesta a ieșit cu autoturismul din parcarea aflată pe partea dreaptă în direcția de mers centru – Metrou, în cartierul Lăpuș.
Având a analiza valoarea probatorie a depoziției de martor, instanța va face aplicarea celor două principii fundamentale pentru evaluarea probelor testimoniale și anume, cel al sincerității martorului și cel al fidelității declarației, al reproducerii datelor cu privire la făptuitor și la împrejurările faptei.
Instanța, în cadrul operației de apreciere a probei testimoniale, făcând o atentă și completă analiză a depoziției martorului, în vederea stabilirii vinovăției sau nevinovăției petentului și pentru a pronunța o sentință legală și temeinică, apreciază că mărturia acestuia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, fiind prietenul acestuia, așa cum rezultă din cuprinsul declarației sale. Pe cale de consecință, existând presupunerea rezonabilă că martorul este interesat moral în rezultatul cauzei, datorită raporturilor de prietenie în care se află cu petentul, declarația acesteia va fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturată, ca fiind subiectivă, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator și dat fiind că procesul verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului instrumentator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces verbal de constatare a unei infracțiuni flagrante.
Concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului și pe cale de consecință, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului –verbal de contravenție în cauză, nu a fost răsturnată în urma probatoriului administrat.
Așa fiind, va fi respinsă, ca neîntemeiată, plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul D. C. M., cu domiciliul în C., .. 92, ., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. UncheșeluCarmen Ș.
Red.jud.A.U.
Tehn. C.Ș.
4 ex/28.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3289/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5282/2013.... → |
|---|
