Uzucapiune. Sentința nr. 8299/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8299/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 14015/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8299
Ședința publică de la 27 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte-A. P.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei Civile formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta . și intervenienta S. I., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de av. N. R., C.j. Ș. M. Luci, pentru pârâtă și intervenienta asistată de av. M. C. M., lipsind martorii C. G. și M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „pretenții";
Av. N. R., pentru reclamant, precizează că reclamantul înțelege să își însușească concluziile suplimentului raportului de expertiză.
Av. M. C. M., pentru intervenientă, arată că este de acord în parte cu acest supliment la raportul de expertiză.
Av. N. R., pentru reclamant, arată că există identitate parțială între terenul ce a format obiectul dosarului nr._/215/2009 și terenul ce formează obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, cu mențiunea că, în litigiul anterior, s-a solicitat o bucată de teren mai mare pentru care intervenienta deține titlul de proprietate.
Instanța invocă, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat.
Av. N. R., pentru reclamant, solicită respingerea excepției, precizând că există identitate doar parțială, nefiind, integral, aceleași vecinătăți, inclusiv expertul menționând în suplimentul la raportul de expertiză că terenul nu a fost parcelat.
Av. M. C. M., pentru intervenientă, solicită admiterea excepției, precizând că suprafața de 1595 mp are aceleași vecinătăți ca și cele menționate în celălalt dosar, iar suprafața precizată de către reclamant face parte din cea de 1595 mp.
C.j. Ș. M. Luci, pentru pârâtă, solicită admiterea excepției, precizând că există identitate între cele două terenuri.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției autorității de lucru judecat.
INSTANȚA
Asupra cererii de pretenții dedusă judecății:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /05.06.2012 la Judecătoria C. reclamantul P. I. a chemat în judecată pârâtul C. L. al Comunei Bucovăț, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că, din anul 1960 mama acestuia, S. A. (decedată), a deținut un teren în suprafață de 1595 mp situat în ., având următoarele vecinătăți: la nord-Corocta Nicolița, la sud-D. S., la est-DE 1506/1 și la vest-Valea Cârligei, teren ce a fost preluat de la mama sa, S. N., ce îl deținea înainte de colectivizare; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de proprietate pentru suprafața de teren anterior-menționată, în temeiul uzucapiunii, având o posesie continuă, neîntreruptă și neviciată, de peste 30 ani.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut, în esență, că deține terenul în suprafață de 1595 mp, situat în ., având următoarele vecinătăți: la nord-Corcotă Nicolita, la sud-D. S., la est-DE 1506/1 și la vest-Valea Carligei, de la mama sa, S. A. (decedată), teren preluat din anul 1960, de la mama acesteia, S. N., pe care îl deținea înainte de colectivizare.
În toată această perioadă, terenul a fost îngrădit, lucrat și cultivat de bunica reclamantului, mama acestuia și de către reclamant, după decesul mamei comportându-se ca adevărat proprietar.
Reclamantul a mai precizat că pârâtul C. L. al Comunei Bucovăț prin Primar a refuzat să emită un act care să țină loc de act de proprietate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 111 Cpciv., art. 1890, 1846-1847 Cod Civil.
Cauza a fost legal timbrată.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: acte de stare civilă.
Prin precizarea formulată la data de 05.11.2012, reclamantul a menționat că, din suprafața de 1595 mp, situat în ., o suprafață de 1200 mp a fost revendicată de către numita G. St. M., aceasta primind, în urma revendicării, doar 600 mp, conform titlurilor de proprietate nr. 2627-_ și nr. 2628-_, aceasta fiind decedată, în prezent, iar suprafața respectivă a intrat în posesia numitei S. I., în calitate de moștenitoare.
Reclamantul a mai precizat că, în prezent, muncește suprafața de 1000 mp din tarlaua 119, . în ., având o posesie continuă, neîntreruptă și neviciată, de peste 30 de ani.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 111 Cpciv., art. 1890, 1846-1847 Cod Civil.
La data de 14.01.2012, numita S. I. a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie, solicitând instanței admiterea în principiu a acesteia, întrucât justifică un interes propriu, dorind să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri care ar fi de natură a compromite propriile drepturi ale acesteia.
În motivarea cererii, intervenienta a susținut, în esență, că potrivit adresei Primăriei Comunei Bucovăț (fila nr. 13), este cea care a posedat și posedă în continuare terenul în litigiu, respectiv suprafața de teren ce excede celor 600 mp, asupra cărora deține titlu de proprietate.
Autoarei intervenientei, G. M., deși a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de teren de 1200 mp, i s-a reconstituit doar suprafața de teren de 600 mp, întrucât pentru diferență nu mai existau acte doveditoare, diferența fiind în posesia în posesia acesteia și a autorilor săi, de zeci de ani. Mai mult, deși teoretic se știe că în acel loc sunt 1200 mp, conform măsurătorilor, în realitate sunt aprox. 1595 mp și toată această suprafață a fost împrejmuită și posedată continuu de autoarea acesteia, G. M. și, ulterior, de către intervenientă.
Totodată, intervenienta a mai precizat că, în anul 2009, s-a judecat cu pârâta pentru a se constata că a devenit proprietara terenului în litigiu, prin uzucapiune, dosar în care a intervenit și reclamantul în nume propriu pentru a i se constata același drept, proporțional cu cota sa parte de pe urma bunicii acestora, astfel că, prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria C., au fost respinse cererile formulate de către aceștia pentru neîndeplinirea condiției termenului de 30 de ani, împotriva acestei sentințe intervenienta formulând recurs, Tribunalul D., prin decizia nr. 522/24.03.2012 respingând recursul.
Ulterior, în primăvara anul ui 2012, reclamantul a rupt gardul ce împrejmuiește atât terenul în litigiu, cât și terenul de 600 mp asupra căruia deține titlu de proprietate, arând și cultivând cu rea-voință acest teren.
În drept, intervenienta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 49 alin. 1 și 3 Cpciv.
La dosarul cauzei, intervenienta a a depus, în scop probator, decizia civilă nr. 522/24.03.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2009, decizia civilă nr._/08.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009, adresa nr. 1159/24.02.2010 emisă de Primăria Comunei Bucovăț, titlurile de proprietate nr. 2628/12.12.2002 și nr. 2627/12.12.2002
Prin încheierea de ședință din data de 02.07.2012, instanța a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv, în sensul că reclamantul înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta ., iar nu cu pârâtul C. L. ..
La termenul de judecată din data de 11.03.2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtei . formulată de intervenienta S. I..
În cauză, a fost efectuată adresă către Primăria Comunei Bucovăț, în vederea comunicării situației juridice a imobilului-teren în suprafață de 1595 mp, situat în ., având următoarele vecinătăți: la nord-Corcota Nicolița, la sud-D. S., la est-DE 1506/1 și la vest-Valea Cârligei, respectiv să se precizeze dacă aceasta face parte din domeniul public sau privat al statului sau unității teritorial-administrative sau dacă se află în proprietatea privată am unor persoane fizice sau juridice; de asemenea s-a solicitat să se precizeze dacă imobilul-teren descris anterior-menționat este înscris în evidențele fiscale, iar în caz afirmativ să se precizeze data înscrierii rolului fiscal și a persoanei care figurează înscrisă, în calitate de titular al imobilului-teren; dacă s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legilor Fondului Funciar, precum și dacă posedă informații în legătură cu persoanele care dețin acest teren, răspunzându-se instanței prin adresa nr. 5539/19.09.2012.
Totodată, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topogrfie, de către expert-inginer M. G. și suplimentul la acest raport și a fost atașat dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C..
Analizând materialul probatoriu administrat in cauză, prin prisma excepției autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze aspecte in legătură cu raporturile juridice dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
În manifestarea sa de excepție procesuală, (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente -obiect, părti și cauză.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea in fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaște limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
De altfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO (cauza Brumărescu împotriva României, cauza A. împotriva României), dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe judecătorești garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care reclamă, între altele, că soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă în discuție.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin sentința civilă nr._/08.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2009, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 522/24.03.2010 a Tribunalului D. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. I. in contradictoriu cu pârâta ., precum și cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenientul P. I..
Prin cererea de chemare in judecată care a format obiectul dosarului nr._/215/2009, reclamanta a solicitat, in contradictoriu cu pârâta ., să se constate dreptul său de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2200 m.p. situată pe raza comunei Bucovăț, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile privind prescripția achizitivă de 30 ani și joncțiunea posesiilor.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. I. in contradictoriu cu reclamanta S. I. și pârâta ., instanța constată că obiectul acesteia a fost reprezentat de constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată și joncțiunea posesiilor asupra unei cote părți din același teren ( solicitat de reclamanta S. I.).
În considerentele sentinței civile nr._/08.07.2009 a Judecătoriei C. s-a reținut că nu este îndeplinită condiția termenului de 30 ani, in care trebuia exercitată posesia părților reclamante, din probatoriul administrat rezultând că reclamanta și intervenientul au intrat in posesia suprafeței de teren în litigiu in anul 1991, iar înainte de acest an, terenul a figurat in perimetrul fostului CAP Bucovăț. Prin urmare, părțile reclamante nu se pot prevala de timpul cât terenul s-a aflat in folosința antecesorilor acestora, având in vedere că până în anul 1991 antecesorii acestora nu puteau exercita o posesie utilă, în condițiile în care aveau doar atributul folosinței asupra terenului, fiind simpli detentori precari.
Prin cererea pendinte, astfel cum a fost precizată, întemeiată pe dispoz. art. 1890, 1846 și 1847 Cod Civil, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea sa de proprietar asupra unei suprafeței de teren de 1040 mp situată în ., având următoarele vecinătăți: la nord-Corocta Nicolița, la sud-D. S., la est-DE 1506/1 și la vest-Valea Cârligei, teren ce a aparținut înainte de coolectivizare bunicii materne S. N., iar după decesul acesteia a fost folosit de mama sa S. A., invocând joncțiunea posesiei sale cu cea exercitată de acestea.
Din concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară specialitatea topografie – cadastru întocmit de către expertul M. G. rezultă că terenul in litigiu face parte din terenul in suprafață de 2200 m.p. situat pe raza comunei Bucovăț in privința căruia s-a pronunțat sentința civilă nr._/08.07.2009 a Judecătoriei C., aspect recunoscut de însuși reclamant in cadrul concluziilor asupra fondului cauzei.
Împrejurarea că in primul dosar reclamantul a solicitat o suprafață mai mare, respectiv 1595 m.p. este lipsită de relevanță, in condițiile in care suprafața de 1595 m.p se suprapune parțial peste suprafața de 1000 m.p, solicitată in cauza dedusă judecății.
Instanța reține că pentru a atinge finalitatea procesuală de a apăra incontestabilitatea și obligativitatea jurisdicției definitive, autoritatea de lucru judecat intervine ori de cate ori se tinde a se deduce judecății aceeași pretenție, derivând din aceeași cauză, intre aceleași părți, indiferent de calitatea in care acestea apar.
Astfel că in cauză este îndeplinită tripla identitate de elemente pentru a fi incidentă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr._/08.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2009.
În acest sens, instanța reține că atât in prima acțiune soluționată irevocabil prin sentința civilă nr._/08.07.2009, cât și in acțiunea dedusă judecății există aceleași părți, fiind lipsit de relevanță faptul că prima cerere a fost introdusă pe cale incidentală, iar cererea pendinte este formulată pe cale principală, avânt in vedere că noțiunea de „părți” nu vizează denumirea acestora, calitatea procesuală sau prezența fizică, ci vizează exclusiv poziția juridică, care este aceeași in ambele acțiuni.
În ceea ce privește a doua condiție a autoritarii de lucru judecat referitoare la identitatea obiectului pretenției noi, aceasta este îndeplinită, întrucât atât in dosarul nr._/215/2009, cât și in prezenta cauza reclamantul a solicitat constatarea calității sale de proprietar asupra aceleași suprafețe de teren, urmărind clarificarea regimului juridic al terenului ce s-a aflat in folosința antecesorilor acestuia (S. N. și S. A.) și apoi a sa. Deși in dosar inițial nr._/215/2009 s-a solicitat constatarea calității de proprietar pentru suprafața de 1595 m.p, iar in prezenta cauza se solicita aceleași aspecte pentru suprafața de 1040 m.p., sub aspectul obiectului cauzei identitatea derivă din includerea ultimei pretenții in ceea dintâi.
Referitor la cea de a treia condiție, pretenția sa fie întemeiată pe aceeași cauză, instanța reține că prin acest element se înțelege fundamentul pretenției afirmate. Cauza pretenție nu este data nici de textul legal invocat, nici de mijloacele de dovadă ale situației de fapt, ci reprezintă situația de fapt calificată juridic.
Or, in ambele acțiuni reclamantul invocă în susținerea pretențiilor sale uzucapiunea sau prescripția achizitivă. În sistemul codului nostru civil uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntreruptă a acestui bun în tot timpul fixat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat în art.1890 C.civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
Instanța reține astfel că in dosarul inițial reclamantul a invocat faptul că terenul solicitat s-a aflat in posesia utilă a antecesorilor săi, apoi in posesia sa, timp de 30 de ani, aspecte pe care le invocă și in cauza pendinte.
Se reține, prin urmare, că reclamantul a înțeles să invoce o situație de fapt ce nu diferă de starea de fapt analizată în litigiul anterior, iar intervalul de timp ulterior pronunțării deciziei 522/24.03.2010 a Tribunalului D. este insuficient sub aspectul îndeplinirii termenului de 30 ani, astfel încât instanța apreciază că sunt incidente regulile autorității de lucru judecat.
Având in vedere aceste argumente, precum și dispoz. art. 166 C.p.c., conform cărora excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar înaintea instanței de recurs, instanța va admite excepția si va respinge cererea principală constatând intervenită autoritatea de lucru judecat.
Față de soluția dată cererii principale, instanța va admite cererea de intervenție in interesul paratei ., formulată de intervenienta S. I..
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul P. I., domiciliat în C., ., jud. D. I. in contradictoriu cu parata ., pentru autoritate de lucru judecat.
Admite cererea de intervenție in interesul paratei ., formulată de intervenienta S. I., domiciliată în ., jud. D..
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2013.
Președinte,Grefier,
A. PătruDiana G.
Red. .>
5 ex.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4130/2013.... → |
|---|
