Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 9/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 39131/215/2014
Dosar nr._ - divorț cu minori -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 9 Decembrie 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: L. P. - JUDECĂTOR
GREFIER: V. P.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile de divorț cu minori formulată de reclamanta S. D.-A., împotriva pârâtului S. D..
La apelul nominal făcut în ședință din Camera de Consiliu, au răspuns reclamanta și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral de către grefierul de ședință,care a învederat instanței că la dosarul cauzei, s-au înaintat anchetele psihosociale întocmite la domiciliile ambelor părți, după care,
Reclamanta depune la dosar, diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform depozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și întrucât părțile sunt de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Reclamanta având cuvântul, a solicitat desfacerea căsătoriei prin acordul părților, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, stabilirea locuinței minorului la aceasta, exercitarea în comun a autorității părintești și obligarea pârâtului la pensie de întreținere, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul având cuvântul, a pus aceleași concluzii.
Constatând ca au fost lămurite toate împrejurările de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondului cauzei .
INSTANȚA
Asupra cererii de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /20-10-2014, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta S. D.-A. și pârâtul S. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună consfințirea acordului de mediere, în sensul desfacerii căsătoriei încheiată la data de 15.10.2010, din culpă comună, reclamanta să-și reia numelui avut anterior căsătoriei, acela de I., încredințarea minorului S. D.-G., născut la data de 25.04.2012, spre creștere și educare reclamantei și stabilirea locuinței acestuia la domiciliul părinților săi, respectiv în C., cart. Rovine, ., nr. 1, ., precum și încuviințarea pârâtului de a avea legături personale cu minorul în următoarea modalitate: tatăl va vizita minorul de două ori pe lună, urmând a fi stabilite de comun acord, iar în ceea ce privește legătura minorului cu bunicii paterni, aceasta va avea loc odată pe lună.
De asemenea, au convenit ca fiecare dintre aceștia să poate ieși din țară, pe acestea perioade minorul rezultat din căsătorie urmând să rămână în grija bunicilor materni, autoritatea părintească să se exercite urmează a fi în comun, deciziile privind dezvoltarea și educația minorului, urmând a fi luate în comun, iar în ceea ce privește pensia de întreținere a minorului, să fie achitată de pârât, în cuantum de 200 lei lunar.
În drept, reclamanta și pârâtul și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 58-64 din Legea 192/2006, art. 87 alin. 5.1 din regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești și art. 438-441 C. civ.
Au depus la dosar: împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru, acordul de mediere încheiat la data de 13.05.2014, în baza contractului de mediere nr. 94/08.05.2014, procesul-verbal de ședință încheiat la data de 13.05.2014, copie de pe certificatul de căsătorie, copie de pe certificatul de naștere al minorului, copie de pe actul de identitate al reclamantei și CD.
La termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2014 ,reclamanta a depus o cerere de modificare a acțiunii, prin care a arătat că renunță la solicitarea de a se lua act de acordul de mediere intervenit și a înțeles să cheme în judecată pe soțul pârât, S. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 15.10.2010, prin acordul lor, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, acela de S., stabilirea locuinței minorului la aceasta, în C., cart. Rovine, ., nr. 1, ..1, ., unde minorul beneficiază încă de la naștere de cele mai bune condiții de creștere și educare, exercitarea autorității în comun ,deciziile privind dezvoltarea și educația minorului, urmând a fi luate în comun și încuviințarea pârâtului de a avea legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 8,00, până duminică la ora 18,00 ,în domiciliul bunicilor paterni, situat în ., ., precum și timp de o săptămână, în perioada vacanței de vară, ce va fi stabilită prin acordul părților .
La același termen de judecată s-a procedat la luarea unei declarații comune părților, prin care au arătat că solicită desfacerea căsătoriei prin acordul lor și s-au înțeles ca locuința minorului să fie stabilită la reclamanta, să exercite în comun autoritatea părintească, reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de S., pârâtul să achite în favoarea minorului o pensie de întreținere în cuantum de câte 200 de lei lunar, și să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 8,00, până duminică la ora 18,00 ,în domiciliul bunicilor paterni, situat în ., ., precum și timp de o săptămână, în perioada vacanței de vară, ce va fi stabilită prin acordul părților .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 15 octombrie 2010, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C., județul D., la nr. 1778/2010 iar din căsătoria lor, a rezultat minorul S. D.-G., născut la data de 25.04.2012.
Având în vedere că prin declarația dată la termenul din data de 11 noiembrie 2014, potrivit dispozițiilor art. 930 alin. 1 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 374 alin. 3 din Codul civil, reclamanta și pârâtul, au consimțit la desfacerea căsătoriei prin acordul lor, instanța constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 373 lit. a și art. 374 alin. 1 din Codul civil, în conformitate cu care, divorțul poate fi pronunțat numai pe baza acordului ambilor soți ,indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie .
În consecință, instanța va desface căsătoria încheiată între reclamantă și pârât, la data de 15 octombrie 2010 si înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C., județul D., la nr. 1778/2010, prin acordul părților .
Cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la nume, având în vedere dispozițiile art. 383 alin. 1 din Codul civil, instanța va lua act de înțelegerea părților și dispune ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de S. și după desfacerea căsătoriei.
În ceea ce privește pe minorul S. D.-G., născut la data de 25.04.2012, părțile s-au înțeles ca locuința acestuia să fie stabilită la reclamantă.
Din ancheta psihosocială efectuată la domiciliul reclamantei, rezultă că aceasta locuiește împreună cu minorul în apartamentul părinților săi, compus din 2 camere și dependințele aferente, corespunzător mobilate, curat si ordonat întreținute în care există condiții bune de locuit, cât și pentru creștere și educarea minorului, care este dezvoltat corespunzător în raport cu vârsta, fiind bine îngrijit de către mamă, care îi acordă toată grija și afecțiunea necesară .
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, împrejurarea că de la despărțirea în fapt, minorul locuiește în mod statornic la mamă, instanța constată ca învoiala părților corespunde interesului superior al minorei ,astfel încât, în temeiul art. 400 alin 1 și 2 din Codul civil, instanța va stabili locuința acestuia la reclamanta .
De asemenea, având în vedere ca în cauză nu s-a făcut dovada existentei unor motive temeinice în sensul dispozițiilor art. 398 Cod civil, care sa determine exercitarea autoritarii părintești exclusiv de unul din părinți, în temeiul dispozițiilor art. 397 din Codul civil, instanța va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minorul S. D.-G.,să fie exercitată după desfacerea căsătoriei ,în comun de ambii părinți .
Potrivit art. 499 alin.1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația ,învățătura și pregătirea sa profesională .
Întrucât minorul locuiește la reclamanta care îi asigură astfel întreținere în natura, văzând si dispozițiile art. 402, art. 525, art. 529 din Codul civil, precum si întelegerea partilor, instanța va obliga pârâtul să contribuie la cheltuielile de creștere, educare și învățătură ale minorului sub forma plății unei pensii de întreținere, în cuantum de câte 200 lei lunar, începând de la data introducerii acțiunii 20.10.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației .
În ceea ce privește cererea formulată de pârât, prin care acesta a solicitat încuviințarea de legături personale cu minorul instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta .
Însă acest părinte, continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile art. 401 Cod civil, reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a-si cunoaște rudele si de a întreține relații personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior, iar aceste relații nu pot fi împiedicate decât in cazul in care exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a acestuia.
Dispozițiile art. 18 din actul normativ anterior menționat stipulează ca relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioada determinata de către părintele la care copilul nu locuiește in mod obișnuit, corespondenta sau alta forma de comunicare cu copilul.
Așadar, acest drept este recunoscut de lege atât părintelui cât si copilului, pentru a da conținut vieții de familie, drept recunoscut, de asemenea, copilului de art. 8 din Legea nr. 272/2004 si de art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, dar si pentru a da conținut dreptului copilului la identitate.
Părintele căruia i-a fost încredințat copilul nu este îndreptățit sa refuze relația dintre minor si celalalt părinte si nici sa încurajeze refuzul copilului de a păstra legătura cu celalalt părinte, întrucât asemenea legături sunt absolut firești si lipsa lor determina un dezechilibru emoțional al copilului.
Ambii părinți trebuie sa contribuie la formarea personalității copilului, fiind imperios necesara pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate a copilului cooperarea dintre părinți pentru ca minorul sa poată menține cu tatăl său relațiile firești in modalitățile reglementate de lege.
Astfel, in situația in care părintele căruia i s-a încredințat copilul împiedica celalalt părinte in exercitarea drepturilor sale, prin interzicerea, împiedicarea sau prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natura a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficienta, se pot lua de către instanța masuri ca părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul sa aibă posibilitatea de a avea legături personale cu aceasta in mod firesc.
Acest drept urmează a fi exercitat insa in așa fel încât sa nu se influențeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate condițiile normale in privința întreținerii acestor legături .
În cauza dedusa judecații, părțile s-au înțeles ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 8,00, până duminică la ora 18,00 ,în domiciliul bunicilor paterni, situat în ., ., precum și timp de o săptămână, în perioada vacanței de vară, ce va fi stabilită prin acordul părților .
Din ancheta psihosocială efectuată la domiciliul părinților pârâtului, rezultă că aceștia locuiesc într-un imobil compus din 3 camere racordat la electricitate și apă curentă, iar încălzire se face cu pe lemne.
În consecință, având în vedere aceste considerente de fapt și de drept expuse, instanța va admite acțiunea așa cum a fost modificată, va dispune desfacerea căsătoriei prin acordul părților, va lua act de învoiala părților și dispune ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de S. și după desfacerea căsătoriei, va stabili locuința minorului la mama reclamanta, va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minor să se exercite în comun de ambii părinți, va obliga pârâtul să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorului, sub forma plății unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei lunar, începând de la data introducerii acțiunii 20.10.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației și va și încuviința ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 8,00, până duminică la ora 18,00 ,în domiciliul părinților săi din ., ., precum și timp de o săptămână, în perioada vacanței de vară, ce va fi stabilită prin acordul părților .
In temeiul art. 453 C.p.civ., instanța va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea civilă de divorț cu minori, formulată de reclamanta S. D.-A., cu domiciliul în comuna Malu M., ., jud. D., și reședința în C., cart. Rovine, ., nr. 1, ., CNP._, împotriva pârâtului S. D., cu domiciliul în comuna Malu M., ., jud. D., și reședința în ., ., CNP._, așa cum a fost modificată .
Desface căsătoria încheiată la data de 15.10.2010 și înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C., județul D., la nr. 1778/2010, prin acordul părților .
Ia act de învoiala părților și dispune ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de S. și după desfacerea căsătoriei .
Ia act de învoiala părților și stabilește locuința minorului S. D. -G. ,născut la data de 25.04.2012, la mama reclamanta .
Autoritatea părintească cu privire la minorul S. D. -G. se va exercita în comun de ambii părinți .
Ia act de învoiala părților și obligă pârâtul să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorului, sub forma plății unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei lunar, începând de la data introducerii acțiunii 20.10.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației .
Ia act de învoiala părților și încuviințează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 8,00, până duminică la ora 18,00 ,în domiciliul părinților săi din ., ., precum și timp de o săptămână, în perioada vacanței de vară, ce va fi stabilită prin acordul părților .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică de la 9 decembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. P. V. P.
Redactat: L.P
Tehnoredactat: V.P.
Nr. exemplare: 6
Data redactării: 15.12.2014
| ← Alocatie copii. Sentința nr. 2612/2014. Judecătoria CRAIOVA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8362/2014.... → |
|---|
