Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 39992/215/2014
DOSAR NR._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 25.11.2014
Președinte –A. M. V. - Judecător
Grefier- A. C.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. M., împotriva pârâtului P. D..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns părțile, asistate de av. M. Gătejescu și C. Ș. și martorii C. I. și Ș. I. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, s-au depus la dosar de reclamantă copie raport de constatare tehnică și evaluare, iar de pârât, adresa nr._/2014 a Postului de Poliție Dobrești, după care,
Instanța a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor pezenți, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 392 C.p.c., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. M. Gătejescu, pentru reclamantă, a solicitat admiterea cererii, așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Av. C. Ș., pentru pârât, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. D., solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună atribuirea, în favoarea sa, a spațiului de locuit din imobilul tip magazin situat în ., jud. D., ce face obiectul partajului de bunuri comune din cadrul dosarului nr._/215/2014 aflat pe rolul acestei instanțe, reintegrarea sa în imobil și evacuarea pârâtului din acest spațiu.
În motivare, reclamanta a arătat că respectivul imobil a fost achiziționat în perioada căsătoriei părților, parte din acest imobil având destinația de magazin și parte de spațiu de locuit, după despărțirea în fapt a părților ea rămânând să locuiască în incinta spațiului de locuit, neavând o altă locuință, în schimb, pârâtul ocupând imobilul bun comun cu destinația de apartament situat în C., ., ., jud. D..
Susține reclamanta că la data de 23.10.2014, pârâtul a venit în locuința pe care o ocupă, a spart geamurile imobilului și a iscat scandal, agresând-o fizic și verbal și obligând-o să părăsească imobilul, deoarece dorește el să locuiască acolo, la fața locului fiind chemate organele de poliție care au constatat incidentul.
Urgența cererii este motivată de reclamantă pe faptul că nu mai are o altă locuință, relațiile dintre părți fiind tensionate, cei doi neputând conviețui în același imobil și fiindcă se apropie iarna, nu poate aștepta până se soluționează dosarul de partaj, având nevoie de un loc sigur și statornic unde să locuiască, fără teama că poate fi dată afară în miez de iarnă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 996-998 C.P.C.
În scop probator, reclamanta a depus la dosar: contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27.06.2006, sentința civilă nr. 1023/2014 a Judecătoriei C., cerere de partaj bunuri comune formulată în dosarul nr._/215/2014 aflat pe rolul acestei instanțe, certificat de atestare fiscală, adresa nr._/2014 emisă de Serviciul de Publicitate Imobiliară D., factură fiscală, act adițional, certificat de cadastru, certificat de căsătorie, certificat de grefă, plan de amplasament, extras ecris, raport de constatare tehnică și evaluare.
La data de 11.11.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât, reclamanta nu dorește atribuirea unui spațiu de locuit, ci a unui spațiu comercial, în care să-și desfășoare activități comerciale, imobilul respectiv fiind achiziționat de el, în calitate de persoană fizică și nu pe numele vreunei societăți, ulterior, fiind înființată o societate comercială care exploatează spațiul respectiv, practic, reclamanta ocupând o altă clădire ce a fost edificată de părți, fără autorizație de construire, pe un teren închiriat de la Primărie și care figurează în acte ca "organizare șantier", la adresa la care se solicită reintegrarea reclamanta înființând o altă societate comercială, împreună cu fratele ei, în realitate, ceea ce se urmărește fiind obstrucționarea accesului său la spațiul comercial respectiv, pentru a nu mai putea funcționa cu magazinul și cu vechea societate.
De asemenea, pârâtul a infirmat susținerea reclamantei că aceasta nu ar mai avea un alt spațiu de locuit, în realitate, putând ocupa imobilul apartament pe care părțile îl au în coproprietate și în care locuiește fiul părților.
Concluzionând, pârâtul a arătat că cererea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, neexistând urgență, atâta timp cât reclamanta a avut unde să locuiască în cei doi ani de la despărțirea părților, nefiind îndeplinite nici celelalte două condiții.
Pârâtul a depus la dosar, în contraprobă: adeverință emisă de Asociația de proprietari nr. 1 A C., declarații extrajudiciare, certificat constatator emis de O.R.C., cetificat de furnizare informații emis de aceeași autoritate, contract de închiriere nr. 431/2014, planșe foto, adresa nr._/2014 a Postului de Poliție Dobrești.
În suplimentarea probatoriilor, instanța a încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu câte un martor de fiecare, fiind audiați C. I., pentru reclamantă și Ș. I. V., pentru pârât.
De asemenea, la solicitarea pârâtului, a fost luat și un interogatoriu reclamantei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1023/2014 a Judecătoriei C. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților.
Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că cei doi au dobândit pe perioada căsătoriei imobilul ce se solicită a fi atribuit reclamantei și care, conform mențiunilor existente în înscrisul de la fila 8 din dosar, are destinația de magazin universal.
Potrivit art. 324 alin. 1 C.civ., "la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa la desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți".
Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, "prevederile alin. 1-3 se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor doi soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj."
Din interpretarea acestor dispoziții legale se despinde concluzia că numai în cadrul procesului de divorț părțile pot solicita atribuirea beneficiului locuinței, neformularea unei astfel de cereri, pe parcursul judecării divorțului, ducând la pierderea dreptului de a se mai solicita beneficiul locuinței.
De asemenea, pe calea ordonaței președințiale se pot formula cereri privitor la folosința locuinței familiei, însă, numai pe parcursul procesului de divorț, așa cum statuează dispozițiile art. 919 C.p.c., condiție care nu regăsește în cauza de față.
Cum, în toate situațiile, legiuitorul a prevăzut că eventualele pretenții legate de folosința locuinței comune se pot formula doar în cadrul procesului de divorț, instanța constată că cererea de față este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
În temeiul art. 453 C.p.c., instanța va obliga pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. M., domiciliată în ., ., jud. D., împotriva pârâtului P. D., domiciliat în mun. C., ., ., ..
Obligă pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică de la 25.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria CRAIOVA | Alocatie copii. Sentința nr. 2612/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
