Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 10657/215/2014
Dosar nr._ -Ordonanță Președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA, JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5.595
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 APRILIE 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. B. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul U. A. F. împotriva pârâtei U. A., pentru legături personale cu minorul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat Posmac O. precum și pârâta personal.
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat un interogatoriu din oficiu pârâtei, s-a învederat de către părți că nu solicită probe suplimentare în apărare, după care, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Posmac O. pentru reclamantă, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată și încuviințarea legăturilor personale ale reclamantului cu minora U. A. M., născută la data de 28 octombrie 2010, în următoarea modalitate: în fiecare săptămână, de sâmbăta, orele 10,00, până duminică, orele 18,00, în domiciliul tatălui reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii având ca obiect legături personale cu minora, formulată pe dreptul comun, în cadrul dosarului de divorț nr. 1._ al Judecătoriei C., având în vedere că pârâta îi interzice aceste legături în domiciliul lui, iar relațiile dintre părți sunt tensionate, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea în parte a cererii, în sensul încuviințării legăturilor personale ale reclamantului cu minora, doar de două ori pe lună, pe parcursul zilei, iar noaptea minora să doarmă la mama pârâtă, deoarece este obișnuită să doarmă numai cu ea, fără cheltuieli de judecată.
JUDECATA
La data de 25 martie 2014 reclamantul U. A. F. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei U. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, încuviințarea legăturilor personale ale reclamantului cu minora U. A. M., născută la data de 28 octombrie 2010, în următoarea modalitate: în fiecare săptămână, de sâmbăta, orele 10,00, până duminică, orele 18,00, în domiciliul tatălui reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii având ca obiect legături personale cu minora, formulată pe dreptul comun, în cadrul dosarului de divorț nr. 1._ al Judecătoriei C..
În motivarea cererii s-a arătat că părțile au pe rol dosarul de divorț sus menționat, prin care reclamantul a solicitat și stabilirea unui program de legături personale cu minora; începând cu luna ianuarie 2014 pârâta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minora, de atunci reclamantul a încercat în repetate rânduri să-și vadă fiica, însă pârâta nu i-a permis să o mai vadă, nici măcar pentru câteva minute.
Reclamantul a mai precizat că de câte ori a încercat să vadă minora, pârâta a sunat la nr. unic de urgență 112, motivând că el ar fi provocat scandal, pentru a împiedica orice legături ale tatălui reclamant cu minora.
S-a mai învederat că urgența cererii constă în păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, măsura ce urmează a fi luată are caracter vremelnic, până la soluționarea acțiunii de divorț, iar fondul cauzei nu este prejudecat.
În drept cererea a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 401 c.civil și art. 996 c.proc.civ.
La dosar s-au depus: xerocopii de pe certificat de naștere al minorei, carte de identitate a reclamantului, certificat de căsătorie al părților, extras din sistemul informatizat al instanței – ecris, referitor la dosarul de divorț dintre părți, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru.
În scop probatoriu, la acest termen, s-a luat un interogatoriu de către reclamant pârâtei, prin care aceasta a învederat instanței că este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minora U. A. M. de două ori pe lună, de sâmbăta, orele 10,00 până duminica, orele 18,00, în domiciliul tatălui reclamant.
Pârâta a mai învederat că reclamantul nu a văzut minora din luna decembrie 2013, de atunci ea nu i-a mai permis să o vadă, deoarece venea noaptea, însoțit de mai mulți prieteni și în stare de ebrietate, spunând că vrea să o vadă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile s-au căsătorit la data de 25 septembrie 2010, din relațiile lor a rezultat minora U. A. M., născută la data de 28 octombrie 2010, iar în prezent se află pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 1._, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, în cadrul căruia reclamantul a solicitat și stabilirea unui program de vizitare a minorei de către el.
În ceea ce privește prezenta cerere de ordonanță președințială, în urma analizării în mod sumar a probelor administrate( respectiv interogatoriul pârâtei, alte înscrisuri), instanța constată că, reclamantul este foarte atașat de minoră, el ajutând la creșterea și educarea ei încă de când s-a născut, copilul locuind la început cu ambii părinți, legăturile reclamnatului cu minora fiind restricționate de către pârâtă de când părțile s-au despărțit în fapt – luna decembrie 2013.
În prezent relațiile dintre părți sunt tensionate, fapt dovedit și prin adresa nr._/11.04.2014, emisă de Poliția Mun. C. – Secția 3 Poliție, reclamantul dorind să relaționeze cu minora, fără a exista un program stabilit în acest sens.
Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".
Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.
Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă o atare soluție se impune doar atunci când există urgență, aparența dreptului și neprejudecarea fondului cauzei, condiții ce sunt îndeplinite în mod cumulativ în prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 262 alin. 2 din codul civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În cuprinsul dispozițiilor art. 398 alin. 2 din codul civil, se prevede că, în cazul în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, „ celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”, iar în art. 401 c.civil se menționează că „ În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele necustodian, suferă anumite limitări și particularități.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile legale sus menționate reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
În cuprinsul prevederilor art. 496 alin. 5 din codul civil se menționează că ” Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului ”.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Conform prevederilor art. 19 alin 1 și 2 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, ” Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului ”, iar art. 22 din același act normativ stipulează: ” Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului ”.
Analizând așadar interesul minorei U. A. M., născută la data de 28 octombrie 2010, în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl ei, instanța va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră și tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorei, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate, iar locul unde se vor desfășura aceste legături personale cu minora, va fi stabilit în domiciliul actual al reclamantului, unde întâlnirile personale dintre tată și copil nu vor fi stingherite de prezența pârâtei, având în vedere relațiile tensionate dintre părți și faptul că vizitarea minorei de către reclamant în domiciliul actual al pârâtei, poate determina discuții contradictorii între părți, care vor avea efecte nefaste asupra copiilor.
De asemenea, instanța a constatat că reclamantul oferă condiții locative și materiale bune pentru găzduirea și îngrijirea temporară a copilului, în domiciliul său, iar urgența cererii este justificată de preocuparea părintelui la vegherea modului cum sunt respectate interesele minorilor.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei și „legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei.
În consecință, în temeiul textelor de lege anterior enumerate, se va admite în parte cererea reclamantului și i se va încuviința acestuia dreptul să aibă legături personale cu minora U. A. M., născută la data de 28 octombrie 2010, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbăta, orele 10,00, până duminică, orele 18,00, în domiciliul tatălui reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii având ca obiect legături personale cu minora, formulată pe dreptul comun, în cadrul dosarului de divorț nr. 1._ al Judecătoriei C..
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul U. A. F., cu domiciliul in C., ., județul D., împotriva pârâtei U. A., cu domiciliul in C., .. I 5, ., apt. 35, județul D., pentru legături personale cu minorul.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora U. A. M., născută la data de 28 octombrie 2010, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbăta, orele 10,00, până duminică, orele 18,00, în domiciliul tatălui reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii având ca obiect legături personale cu minora, formulată pe dreptul comun, în cadrul dosarului de divorț nr. 1._ al Judecătoriei C..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu executare de îndată și fără somație.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2014.
PreședinteGrefier
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Teh./L.N.-4 ex.
23.04.2014
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8362/2014.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8746/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
