Fond funciar. Sentința nr. 1497/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1497/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 870/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1497/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. D. S. domiciliat în C., E. C., nr. 7, .. B, . în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. cu sediul în C., județul D. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 247/2005 - PREFECTURA D. cu sediul în C., județul D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul C. D. Ș. personal și asistat de av. F. și pârâta C. Județeană de aplicare a Legii 247/2005 – Prefectura D. prin cj. C., lipsă fiind pârâta C. L. de aplicare a Legii 247/2005 C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 03.02.2014, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar relațiile anterior solicitate la Agenția Domeniilor Statului București, după care,
În temeiul art. 4, art. 7 și art. 11 din Legea 165/2013, instanța, din oficiu, pune în discuție excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Având cuvântul, reclamantul C. D. Ș. prin av. F. arată că înțelege să lase la aprecierea instanței cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Pârâta C. Județeană de aplicare a Legii 247/2005 – Prefectura D. prin cj. C. învederează de asemenea că înțelege să lase la aprecierea instanței cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată în data de 01.02.2014 pe rolul judecătoriei C. sub numărul_ reclamantul C. D. Ș. a solicitat în contradictoriu cu C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 247/2005 - PREFECTURA D. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea COMISIEI LOCALE DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. să procedeze la îndeplinirea atribuțiilor legale privind punerea lui în posesie cu suprafața de 4,03 ha teren extravilan pe raza municipiului C. și obligarea C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 247/2005 - PREFECTURA D. la îndeplinirea atribuțiilor legale privind emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
În fapt a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în natură, pentru suprafața de 4,03 ha teren atât în baza legii nr. 18/1991, cât și în baza legii nr. 1/2000 și 247/2005. Deși a fost validat în anexa 29 la Legea nr. 247/2005 la poziția 3, până în prezent nu am fost pus în posesie.
A menționat că a făcut numeroase demersuri pentru a rezolva această situație pe cale amiabilă, însă nu a reușit, fapt ce l-a determinat să promoveze prezenta acțiune.
În drept a invocat dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991.
În data de 10.06.2013, la solicitarea instanței C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. a comunicat instanței prin adresa nr._ că reclamantul a fost validat cu suprafața de 4,03 ha în anexa 39 la Legea 1/2000 conform HCJ nr. 524/2002, în vederea acordării de despăgubiri. În lipsa suprafețelor de teren necesare satisfacerii integrale a cererilor formulate C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. a dispus aplicarea unei cote procentuale de 35 % din suprafața totală pentru restituirea în natură, în cazul sus numitului 2,22 ha( anexa 50) și 65% din suprafața totală pentru acordarea de despăgubiri, în speța de față 4,03 ha(anexa 39).
A arătat că la data apariției legii 247/2005 C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. nu deținea teren de rezervă la dispoziție drept pentru care, cererea formulată în temeiul prezentei legi a fost soluționată în sensul preluării suprafeței de 4,03 ha în anexa 23 conform HCJ 1812/2007 pentru acordarea despăgubirilor bănești.
A învederat instanței că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 67/2010, prin adresa nr._/15.04.2011 s-a înaintat Comisiei Județene D. o propunere de validarea a anexei 29 la Legea 247/2005 în vederea preluării unor suprafețe de teren din administrarea Stațiunii Legumicole Ișalnița. În această anexă numitul C. Ș. D. a fost înscris la poziția 3 cu suprafața de 4,03 ha. Această propunere a fost restituită Comisiei Locale C. fără nici o hotărâre a Comisiei locale D..
La data de 28.06.2013 reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii 247/2005 sa trimită dosarul de notificare în baza Legii 247/2005 COMISIEI JUDEȚENE DE APLICARE A LEGII 247/2005 - PREFECTURA D. în vederea emiterii unei hotărâri de validare a anexei nr. 29 la legea nr. 247/2005 cu suprafața de 4,03 ha teren extravilan, obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii 247/2005 să procedeze la îndeplinirea atribuțiilor legale privind punerea mea în posesie cu suprafața de 4,03 ha teren extravilan pe raza Municipiului C., iar în cazul în care nu există teren disponibil în zonă, să fie pusa în posesie în zona B. M. sau pe raza comunelor Șimnic, Ișalnița sau Cărcea, întrucât în aceste zone există teren disponibil administrat în prezent de fostele Stațiuni de cercetare și obligarea COMISIEI JUDEȚENE DE APLICARE A LEGII 247/2005 - PREFECTURA D. la îndeplinirea atribuțiilor legale privind emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
În data de 27.09.2013 C. JUDEȚEEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 247/2005 - PREFECTURA D. a precizat că motivul pentru care C. Județaenă D. a returnat documentația și anexa 29 că C. locală C. este reprezentat de faptul că în anexa 29 s-a menționat amplasamentul terenurilor, stabilirea amplasamentului pentru beneficiarii înscriși în anexa 29 făcându-se în mod distinct și ulterior întocmirii și validării de către C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 247/2005.
În data de 27.09.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtelor la îndeplinirea procedurilor legale în vederea validării anexei 29 la Legea 247/2005 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren extravilan situat în T 23, P 181/11 pe raza localității C. – zona Cernele, obligarea Comisiei Locale să procedeze la îndeplinirea atribuțiilor legale privind înaintarea documentației necesare către ADS pentru preluarea suprafeței de 4 ha teren extravilan situat în T 23, P 181/11 de la fosta Stațiune de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă C. și punerea în posesie cu această suprafață de teren și obligarea Comisiei Județene la îndeplinirea atribuțiilor legale privind emiterea titlui de proprietate pentru această suprafață de teren.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost validat cu suprafața de 4,03 ha în anexa 39 la Legea 1/2000 conform HCJ nr. 524/2002, în vederea acordării de despăgubiri. În lipsa suprafețelor de teren necesare satisfacerii integrale a cererilor formulate C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. a dispus aplicarea unei cote procentuale de 35 % din suprafața totală pentru restituirea în natură, în cazul sus numitului 2,22 ha( anexa 50) și 65% din suprafața totală pentru acordarea de despăgubiri, în speța de față 4,03 ha(anexa 39).
Întrucât la data apariției legii 247/2005 C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. nu deținea teren de rezervă la dispoziție drept pentru care, cererea formulată în temeiul prezentei legi a fost soluționată în sensul preluării suprafeței de 4,03 ha în anexa 23 conform HCJ 1812/2007 pentru acordarea despăgubirilor bănești.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 67/2010, prin adresa nr._/15.04.2011 s-a înaintat Comisiei Județene D. o propunere de validarea a anexei 29 la Legea 247/2005 în vederea preluării unor suprafețe de teren din administrarea Stațiunii Legumicole Ișalnița. În această anexă numitul C. Ș. D. a fost înscris la poziția 3 cu suprafața de 4,03 ha. Această propunere a fost restituită Comisiei Locale C. fără nici o hotărâre a Comisiei locale D..
Potrivit art. 4 din Legea 165/2013 "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Conform art. 7 din aceeași lege "Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile."
Art. 11 din aceeași lege prevede următoarele: "Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru. În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului suprafețele preluate și neutilizate în cadrul procesului de restituire. În situația în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenției Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituție are calitatea de intervenient forțat în cauză."
Conform art. 248 C. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii instanța constată că această este întemeiată și urmează să o admită cu consecința respingerii acțiunii ca prematur introduse, pentru următoarele considerente:
Rezolvarea corectă a pricinii comportă probleme de legalitate, adică de aplicare a normelor de drept incidente, aplicabilitatea Legii nr. 165/2013 fiind de esența soluționării cauzei.
Legea nr.165/2013 de imediată și de generală aplicare tuturor procedurilor administrative ori judiciare, indiferent de stadiul lor, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Se reține,așadar, că rezolvarea prezentului litigiu se raportează, în esență, la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.165/16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, recurenta susținând că aceasta este incidentă situației de fapt deduse judecății.
Acest act normativ este de imediată aplicare situațiilor litigioase în curs de derulare, conform regulii "tempus regit actum" și nu există nici un temei de drept pentru a se aplica o normă anterioară de drept substanțial în varianta în care aceasta era în vigoare la data introducerii acțiunii (respectiv, art.64 din Legea 18/1991), cu ignorarea prevederilor noii legi; litigiul de față intră în categoria "facta pendentia", fiind o situație litigioasă în curs de derulare la data intrării în vigoare a noului act normativ, neavând relevanță data la care a fost introdusă acțiunea, câtă vreme legea nouă nu conține nici o normă de ultraactivare a legii vechi.
Potrivit art .4 din Legea 165/2013, "dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Prin urmare, legiuitorul intern a avut în vedere jurisprudența CEDO în materia imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului totalitar și a specificat în mod imperativ că noul act normativ, care vine să completeze și să reconfigureze legislația reparatorie anterioară, este pe deplin incident procedurilor administrative și judiciare în curs de derulare.
Această trimitere expresă la jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg în corpul actului normativ analizat relevă contextul general legislativ, social și economic în care a fost adoptat noul act normativ, puterea legiuitoare exercitându-și atributul de legiferare pe baza unor premise ce vizează impactul legislației reparatorii asupra întregii societăți românești. Premisele avute în vedere de puterea legiuitoare la adoptarea unui act normativ nu pot fi negate de puterea judecătorească la soluționarea unor cauze concrete, întrucât aceasta ar echivala cu o imixtiune în domeniul altei puteri și ar nega principiul separației acestora, principiu care este de esența oricărei ordini constituționale firești. Fiind de principiu faptul că legea este un act de suveranitate, pe când hotărârea unei instanțe de judecată este un act de jurisdicție, instanța de judecată nu poate substitui o normă de drept aflată în vigoare cu o normă creată pe cale pretoriană, după nici nu poate cenzura oportunitatea adoptării anumitor norme juridice, întrucât aceasta ține de procesul de legiferare, care nu intră în domeniul său de competență instituțională.
Art. 20 alin. 2 din Constituția României reglementează prioritatea reglementărilor internaționale față de normele adoptate de legiuitorul intern în situația în care există neconcordanțe între acestea în ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului, iar în virtutea acestui text constituțional instanța de judecată poate aplica o reglementare internațională într-o situație litigioasă în care se reclamă protejarea unui drept fundamental, reglementarea respectivă având o forță juridică superioară față de norma legiuitorului intern.
Această regulă este inoperantă în cauza supusă soluționării, deoarece reglementarea internațională invocată, în mod uzual, în jurisprudență, în cadrul litigiilor din această materie - art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, care garantează respectarea dreptului de proprietate – nu poate înlătura, pur și simplu, aplicarea unei legi care este de imediată aplicare și al cărei scop este finalizarea procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, în condițiile în care în cuprinsul său se face referire expresă la hotărârea pronunțată în cauza-pilot în materia imobilelor preluate abuziv în contradictoriu cu statul român. Tribunalul subliniază, o dată în plus, că o reapreciere a concordanței Legii nr. 165/2013 cu normele CEDO, în contextul în care legiuitorul a apreciat implicit că acestea sunt concordante (prin statuarea conținută de art. 4 din lege) ar echivala cu o ingerință în atribuțiile unei alte puteri a statului.
Art. 7 alin. 1 din Legea 167/2013 dispune că: "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar", iar potrivit alineatului 2, "dispozițiile alin. 1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile".
Prin urmare, dispozițiile art. 7, raportate la dispozițiile art. 4 din lege instituie o suspendare a obligațiilor comisiilor de fond funciar privind punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local.
Art. 5 din lege reglementează constituirea unei noi autorități administrative, C. locală pentru inventarierea terenurilor, art. 6 reglementează obligația acestei comisii de a întocmi, în termen de 180 de zile de la data constituirii, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ – teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ – teritorială; art. 8 din lege reglementează obligația comisiilor locale de fond funciar de a centraliza toate cererile de reconstituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire; art. 11 reglementează obligația comisiilor locale și județene de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016; art. 11 alin. 2 reglementează plângerea pe care o are la dispoziție persoana interesată în situația neîndeplinirii acestor obligații; art. 12 reglementează modul în care se va face atribuirea terenurilor reconstituite; art. 32 instituie măsuri pentru urgentarea soluționării cererilor de retrocedare.
Se observă că titlul legii vizează "măsurile pentru finalizarea procesului de restituire", iar legea conține un calendar de efectuare a tuturor etapelor de finalizare a acestui proces, reglementând în mod imperativ termenele în care trebuie efectuate operațiunile respective.
Totodată, potrivit art. 2 din Legea 165/2013, unul dintre principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de acest act normativ este principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății.
Se reține că atât Legea 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, cât și celelalte acte normative succesive din același domeniu, au instituit veritabile raporturi juridice obligaționale între persoanele al căror drept la reconstituire a fost recunoscut prin validare și comisiile de fond funciar, cărora le incumbă obligațiile legale de punere în posesie și emitere a titlurilor de proprietate. Ca efect al noii legi, raporturile juridice respective se mențin, există în continuare, doar că obligațiile ce le revin comisiilor de fond funciar sunt suspendate pe perioada intervalului de timp avut în vedere de calendarul de finalizare a procedurilor de restituire reglementat de lege. Beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate funciară își păstrează calitatea de creditori ai obligațiilor privind finalizarea procedurilor de reconstituire prin concretizarea obiectului material al dreptului recunoscut și stabilit, în cadrul cărora obligațiile de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate ocupă un loc important, iar comisiile de fond funciar rămân, în continuare, debitori ai acestor obligații legale, obligații a căror executare este suspendată în baza legii.
Așa fiind, toate aceste subiecte de drept aflate într-o situație precum cea a recurenților reclamanți rămân titulari ai unui bun în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, precum și în accepțiunea statornicită de jurisprudența CEDO. Legea 165/2013 nu le neagă și nu le anihilează această calitate, dobândită în urma parcurgerii procedurii administrativ – jurisdicționale prevăzute de lege, particularitatea acesteia constând în aceea că legiuitorul și-a asumat, practic, o ingerință în acest drept, ingerință ce constă într-o nouă amânare a procesului general de restituire a proprietăților imobiliare preluate în mod abuziv, din rațiuni ce vizează asigurarea unui echilibru între interesul particular și cel general. Or, potrivit celor deja arătate în considerentele prezentei decizii, asumarea acestei ingerințe de către puterea legiuitoare și menționarea jurisprudenței CEDO în corpul actului normativ nu este cenzurabilă de către puterea judecătorească.
Tribunalul are în vedere și realitățile jurisprudențiale incontestabile ce au precedat apariția acestui act normativ, în sensul că în foarte multe cazuri comisiile locale de fond funciar s-au apărat invocând lipsa rezervei de teren disponibil pentru punerile în posesie, existând și cazuri în care s-a probat efectuarea unor demersuri către autoritățile competente în vederea predării unor suprafețe de teren în vederea finalizării procedurilor de reconstituire. Lipsa terenului disponibil la nivelul celor mai multe unități administrativ – teritoriale a devenit o realitate notorie, ce a determinat intervenția organului legislativ, în contextul în care orice act normativ are la bază o anumită nevoie de reglementare a unei anumite realități sociale.
În fine, instanța mai reține și că orice hotărâre judecătorească ar trebui să tranșeze în mod eficient o anumită situație litigioasă, iar efectul substanțial al hotărârii, dezlegarea dată în fapt și în drept, ar trebui să conducă la o finalitate concretă a procesului, și nu la una formală și iluzorie pentru partea care a triumfat. Mai exact, o hotărâre judecătorească prin care s-ar consfinți dreptul actual al reclamantului la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate și prin care comisiile de fond funciar ar fi obligate să-și îndeplinească obligațiile legale, cu toate că la nivelul unității administrativ-teritoriale nu există suprafețe disponibile, ar fi susceptibilă de executare silită conform regulilor din materia obligațiilor de a face, fără ca dreptul beneficiarului reconstituirii să poată fi concretizat în modalitatea avută în vedere în etapa validării, fără ca finalitatea hotărârii judecătorești să rezide în stabilirea unui drept concret și efectiv, așa cum ar trebui să fie dreptul de proprietate asupra unui teren înscris într-un titlu de proprietate ce intră în circuitul civil, teren cu care proprietarul a fost pus în posesie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. S. domiciliat în C., E. C., nr. 7, .. B, . în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. cu sediul în C., județul D. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 247/2005 - PREFECTURA D. cu sediul în C., județul D., ca prematur introdusă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2014.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/ 5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 423/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4964/2014. Judecătoria... → |
|---|
