Obligaţie de a face. Sentința nr. 1210/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1210/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 28458/215/2010*
Dosar nr._ -obligatie de a face-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1210/2014
Ședința publică de la 03.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T.-G. C.
Grefier L. T. - N.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul F. M. in contradictoriu cu pârâtii P. M., P. V., P. N., P. E. D. si S. D., având ca obiect obligatie de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au raspuns av. S. pentru reclamant, av. M. pentru pârâtii P. M., P. V., P. N., P. E. D., pârâta P. V. personal si martorul B. G., lipsind pârâta S. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, dupa care,
In temeiul art. 192 coroborat cu art. 193 C., instanta procedeaza la audierea martorului B. G., declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Aparatorul reclamantului solicita admitearea actiunii precizate, constatarea nulitatii absolute a celor 3 contracte de vânzare cumparare incheiate intre parti in baza Ordinului prefectului nr. 56/1992, cu cheltuieli de judecata.
Arata aparatorul reclamantului ca reau credinta a cumparatorilor rezulta din declaratiile martorilor si inscrisului afalat la fila 135 din dosar si din care reiese ca pârâta S. D. a vândut terenul catre pârâtii P. si se afla in litigii cu reclamantul.
Aparatorul reclamantului arata ca declaratia martorului F. marin este subiectiva si ar trebui inlaturata.
De asemenea, aparatorul reclamantului arata ca in ceea ce priveste notarea litigiului in Cartea Funciara, exista la dosar atasate cererile catre OCPI si raspunsul acesteia, nu se poate retine culpa reclamantului in nenotarea imobilului in Cartea Funciara.
Aparatorul pârâtilor P. M., P. V., P. N., P. E. D. solicita respingerea actiunii, aratând ca pârâta S. D. stia de existenta unui litigiu, in anul 2006 s-a pronuntat o sentinta prin care s-a retinut ca nu se poate solicita anularea TDP.
Aparatorul pârâtilor P. M., P. V., P. N., P. E. D., arata ca s-a dovedit buna credinta a familiei P., notarul a verificat la Cartea Funciara si nu a existat niciun litigiu notat cu privire la imobil.
De asemenea aparatorul pârâtilor P. M., P. V., P. N., P. E. D., arata ca martorii audiati au spus ca se stia ca nu exista litigiu cu privire la terenuri.
INSTANȚA
Prin încheierea din data de 20.09.2010 pronunțată în dosarul nr._ a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul F. M. în contradictoriu cu pârâții P. V., P. N., P. E. D., P. M., Ș. D., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1560/17.08.2006, nr. 1277/06.03.2007 și nr. 1263/15.03.2008, formându-se dosarul nr._ .
Prin cererea disjunsă reclamantul F. M. a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Ordinului Prefectului nr. 56/1992, prin care a fost atribuită în proprietatea numitului T. P. suprafață de 1456 mp, susținând că terenul este proprietatea sa, conform TDP nr. 986-9643/24.02.1994.
Reclamantul a pretins că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1560/17.08.2006 terenul se afla în litigiu, fapt ce era notat în cartea funciară, atât vânzătoarea, cât și cumpărătoarea cunoscând acest aspect.
Ordinul Prefectului nr. 56/1992 a fost anulat prin decizia civilă nr. 2238/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 3446._, în ceea ce privește suprafața de 1206 mp, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C. A. în dosarul nr._ .
Pârâții P. V., P. N. și P. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin sentința civilă nr. 3552/01.06.1990 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2994/1990 a fost admisă acțiunea în revendicare promovată de T. P. împotriva pârâtului F. M., având ca obiect suprafața de 1456 mp, suprafață din care face parte și cea de 1087 mp dobândită de la pârâta Ș. D..
Prin sentința nr. 2726/19.03.2003 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2002 a fost admisă acțiunea în revendicare promovată de reclamanta Ș. D. împotriva pârâților F. M. și Zbaroi I., fiind comparate titlurile de proprietate ale părților, apreciindu-se că titlul autoarei Ș. D. este mai bine caracterizat, fiind anterior celui al numitului F. M.. Astfel, în cauză operează autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C.civ., coroborată cu dispozițiile art. 166 C.p.c.
Reclamantul F. M. a formulat o precizare la acțiune (f. 35-37) prin care a indicat drept temei de drept al acțiunii dispozițiile art. 948 alin. 4 C.civ rap. la art. 966 și 968 C.civ.
A susținut că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1560/17.08.2006 a lipsit cauza licită, deoarece vânzătoarea Ș. D. a fost de rea-credință, profitând de faptul că triumfase printr-o acțiune în revendicare imobiliară, vânzând imediat terenul în posesia căruia intrase prin executare silită.
De asemenea, reclamantul a pretins că vânzătoarea Ș. D., la momentul la care a vândut terenul, cunoștea faptul că reclamantul promovase o acțiune în anularea Ordinului Prefectului.
A afirmat că și cumpărătoarea P. V. a fost de rea-credință întrucât cunoștea că se afla în derulare un proces cu privire la anularea Ordinului Prefectului, achiziționând imobilul pe riscul său.
Reclamantul a întemeiat cererea pe principiul „quod nullum est nullum producit effectum”, respectiv întrucât Ordinului Prefectului a fost anulat prin decizia tribunalului, pe cale de consecință sunt nule și actele subsecvente (contractele de vânzare-cumpărare nr. 1277/16.03.2007 și nr. 1263/15.03.2007).
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22.11.2010 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul F. M. și a dispus scutirea reclamantului de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8099 lei.
Prin sentința civilă nr. 2585 din 20 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F. M. în contradictoriu cu pârâții P. V., P. N., P. E. D., P. M. și Ș. D..
Ajutorul public judiciar în cuantum de 8099 lei acordat reclamantului rămâne în sarcina statului.
Prin Decizia nr. 438/2013 pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de reclamantul F. M. in contradictoriu cu pârâtii P. V., P. N., P. M., S. D., P. E. D., impotriva sentintei civile nr. 2585/20.02.2012 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._, s-a casat sentinta civila atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond.
In rejudecare cauza a fost inregistrata la data de 23.05.2013 sub nr._ .
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si proba testimoniala, fiind audiati martorii F. M., S. Genel, B. V. si B. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele;
Prin cererea formulată reclamantul F. M. a solicitat constatarea nulității absolute a trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Ordinului Prefectului nr.56/1992, ordin ce a fost anulat prin decizia civilă nr.2238/21.11.2008 a Tribunalului D. în ceea ce privește suprafața de 1206 m.p astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C. A..
La data de 17.08.2006 între pârâta Ș. D. și pârâta P. V. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1560/17.08.2006 de BNP M. M. D. având ca obiect suprafața de 1078 m.p teren intravilan situat în C., ..110A, jud.D..
La data de 15.03.2007 între pârâta P. V. și pârâtul P. N. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1263 de BNP Cernobai C. E. având ca obiect suprafața de 354 m.p situată în C., ..110A (în prezent nr.114), iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1277/16.03.2007 de BNP Cernobai C. E. pârâta P. V. a înstrăinat catre pârâtul P. M. suprafața de 362 m.p situată în C., ..110A (în prezent nr.114).
Unul din principiile efectelor nulității actului juridic vizează anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, acest principiu privind efectele nulității în raport de terți, astfel că, în ipoteza existenței a 2 acte juridice din care unul este principal iar celălalt accesoriu, anularea actului principal atrage desființarea actului accesoriu, prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale.
Este adevarat ca, principiul resolute jure dantis rezolvitur jus accipientis(regula anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial) este aplicabil, însa, sunt prevazute si exceptii de la aplicarea acestuia, si anume, buna credinta a dobânditorului.
D. urmare, pentru a se putea constata ca nulitatea titlului vânzatorului atrage dupa sine nulitatea si a contractului care a marcat transferul dreptului de proprietate trebuie sa se dovedeasca în mod cert ca tertul cumparator a fost de rea credinta. Reaua–credinta nu se presupune, ea trebuia dovedita prin proba contrarie ce incumba reclamantului, fata de prezumtia de buna credinta prevazuta de art.1899 alin.2 Cod civil.
În considerarea dispozitiilor art.1898 Cod civil, buna credinta este credinta posesorului ca, acela de la care a dobândit imobilul avea toate însusirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea.
Ori, în speță reclamantul F. M. nu a probat faptul că, pârâții P. V., P. N., P. E. D. și P. M. au cunoscut sau ar fi putut cunoaște faptul că actul juridic-Ordinul Prefectului nr.56/1992 în baza căruia a fost înstrăinată suprafața de 1078 m.p era nul absolut.
Afirmațiile reclamantului privind faptul că, pârâții aveau cunoștință la data încheierii actelor de vânzare-cumpărare de existența litigiului dintre acesta și Ș. D. deși sunt susținute de declarațiile martorilor B. V. și Ș. Genel audiați la propunerea reclamantului, instanța le apreciază ca fiind subiective având în vedere că cele relatate de aceștia nu au fost percepute în mod direct, martorii declarând că, reclamantul a fost cel care le-a spus că "i-ar fi încunoștiințat pe cumpărători despre existența litigiului " motiv pentru care le va înlătura.
De asemenea declarația martorului F. M. va fi înlăturată fiind apreciată ca subiectivă având în vedere relația de concubinaj existentă între martor și pârâta paraschiv V..
Susținerile reclamantului în sensul că litigiul privind contestarea valabilității Ordinului Prefectului a fost notat în cartea funciară sunt contrazise de actele depuse la dosar din care reiese că, cererea de notare a fost respinsă pe motiv că imobilul pentru care a fost întocmită documentația se suprapune cu imobilul din documentația 3980/10.02.2006, iar pentru reglementarea situației trebuia să se adreseze instanțelor de judecată, demersuri ce nu au mai fost efectuate de către reclamant.
Mai mult din adresa nr.1464/I/13.11.2006 emisă de OCPI D. reiese că la data de 02.05.2006 a fost eliberat extrasul de autentificare liber de sarcini, nefiind notate litigii.
Având în vedere că, prezumția bunei credințe a pârâților nu a fost răsturnată, instanța urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008 ajutorul public judiciar în cuantum de 8099 lei acordat reclamantului va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulată de reclamantul F. M., domiciliat in C., ., nr. 112, jud. D. in contradictoriu cu pârâtii P. M., domiciliat in C., ., nr. 114, ., P. V., domiciliata in C., ., nr. 116, jud. D., P. N., domiciliat in C. ., nr. 116, ., ., P. E. D., domiciliata in C., ., nr. 116, ., . si S. D., domiciliata in C., ., jud. D..
Ajutorul public judiciar in cuantum de 8099 lei acordat reclamantului ramâne in sarcina statului.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. G. C. L. T. N.
Red. T.G.C.
Tehnored. L.T.N.
8 ex. /01.04.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 329/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
