Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 567/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulata de petentul B. M. C. CNP_, cu domiciliul în C., .. 21, .. 2, . in contradictoriu cu intimata IPJ D., cu sediul în C., ., D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și martorul S. C., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, petentul a fost legitimat de instanță și identificat cu CI . nr._, CNP_, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorului S. C., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită anularea procesului verbal de contravenție, invocând dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001; arată că atât pentru prima faptă cât și pentru a doua faptă s-au indicat greșit temeiurile iar procesul verbal a fost semnat ulterior; să se aibă în vedere faptul că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității întrucât în fața primăriei este și marcaj discontinuu și a fost practic obligat să se deplaseze către parcarea de la restaurantul M.; solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei C. la data de 13.01.2014, sub nr._ petentul B. M.-C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._/05.01.2014, încheiat de către agentul constatator B. R. din cadrul IPJ D., prin care a fost sancționat nelegal și netemeinic cu avertisment, cu amendă în sumă de 510 lei și cu 6 puncte de penalizare.
Petentul solicita admiterea plângerii, anularea procesului verbal . nr._ și repunerea părților în situația anterioară, prin anularea sancțiunilor aplicate și exonerarea de la plata amenzii.
De asemenea, a invocat excepția nulității procesului verbal contestat având în vedere că la întocmirea acestuia au fost încălcate dispozițiile obligatorii ale art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 referitoare la "indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția", actul fiind întocmit cu neobservarea formelor legale, conform art. 174 și urm. NCPC.
Sustine petentul ca agentul constatator, nu indică în mod corect actul normativ care prevede și sancționează fapta/contravenția ori completarea greșită (nelegală) a rubricii în procesul verbal echivalează cu necompletarea rubricii respective; lipsa încadrării juridice corespunzătoare a faptei și a sancțiunii determinând caracterul nelegal al sancțiunilor aplicate.
In acest caz vătămarea nu doar se prezumă dar și există, constând în aplicarea nelegală a unor sancțiuni, singura posibilitate de a înlătura efectele acestor sancțiuni și ale unui act nelegal este de a anula actul, neexistând posibilitatea refacerii procesului verbal.
Mențiunile dintr-un proces-verbal contravențional privind fapta săvârșită constau în descrierea și în încadrarea juridică a acesteia.
Descrierea faptei săvârșite trebuie, în mod imperativ, corelată cu actul normativ care o prevede/sancționează, ori in speța pendinte faptele nu au nicio legătură cu actul normativ înscris în procesul verbal care ar trebui să le prevadă/sancționeze.
In OG 2/2001, la art. 1 se arată: "Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție...", deci numai o faptă poate constitui contravenție, nimic altceva.
In procesul verbal contestat s-a consemnat că petentul ar fi săvârșit două fapte: prima faptă presupune că ar fi încălcat marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de mers, iar a doua faptă presupune că nu aș fi avut asupra mea documentele autoturismului.
Conform procesului verbal, prima faptă este prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care dispune ca sancțiune: "Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: ... 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: ... schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație;" și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care dispune: "Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)". La alin. (1) se prevede: "Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:"
Atât fapta cât și sancțiunea sunt încadrate greșit din punct de vedere legal, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal.
In mod legal, pentru ca încadrarea juridică a faptei descrise în procesul verbal să corespundă acesteia, ar fi trebuit ca în procesul verbal, la rubrica "Fapta săvârșită este prevăzută de", să fie menționat art. 101 alin. (1) pct. 6 din OUG 195/2002, nu art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 9 din același act normativ, deoarece numai la art. 101 se prevede că fapta săvârșită constituie contravenție, astfel: "Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IlI-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:... nerespectarea de către conducătorul de vehicul a semnificației indicatoarelor și marcajelor de interzicere sau restricție..."
La art. 108 nu se prevede care faptă constituie contravenție, ci se prevede sancțiunea complementară a punctelor de penalizare.
Deci, agentul constatator în loc să arate care text de lege prevede fapta, a arătat sancțiunea care se aplică.
De asemenea, pentru ca încadrarea juridică a sancțiunii să fie făcută în mod legal, ar fi trebuit ca în procesul verbal, la rubrica "Fapta este sancționată de", să fie menționat art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din OUG 195/2002, nu art. 102 alin. (2) din același act normativ, deoarece numai la art. 108 se prevede sancțiunea aplicată în speță: 6 puncte de penalizare; la art. 102 se prevede însă sancțiunea amenzii, care nu mi-a fost aplicată pentru prima faptă.
Mai mult, pentru prima faptă i s-a aplicat și sancțiunea avertismentului și contrar art. 16 alin. (1) din OG 2/2001, nici de această dată nu s-a indicat articolul din lege în baza căruia am fost sancționat cu "avertisment"
Conform procesului verbal, a doua faptă este prevăzută de art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002, care dispune: "Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
In mod legal, pentru ca încadrarea juridică a faptei descrise în procesul verbal să corespundă acesteia, ar fi trebuit ca în procesul verbal, la rubrica "Fapta săvârșită este prevăzută de", să fie menționat art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG 195/2002 deoarece numai la art. 101 se prevede că fapta săvârșită constituie contravenție, astfel: "Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IlI-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)."
Astfel, în RAOUG 195/2002, la art. 147, care este menționat eronat în procesul verbal, doar se instituie obligația/conduita conducătorilor auto de a avea asupra lor anumite documente, care privesc conducătorul auto sau autovehiculul condus pe drumurile publice. In acest din urmă text de lege nu se stabilește nicidecum că nerespectarea acestei prevederi reprezintă o faptă care constituie contravenție, ori în procesul verbal trebuie obligatoriu menționat textul de lege care prevede fapta săvârșită (contravenția).
Lipsa din procesul verbal contestat a oricăruia dintre textele de lege corecte care prevăd sau care sancționează fapta, atrage implicit anularea actului, instanța neputând analiza prin extrapolare un text de lege neînscris în procesul verbal contestat și neavând posibilitatea de a aplica prin analogie un text de lege la care agentul constatator doar s-a gândit sau pe care ar fi trebuit să-l menționeze și nu a facut-o.
De asemenea petentul a invocat nulitatea procesului verbal contravențional având în vedere că sancțiunea a fost dispusă de un organ necompetent, în acest sens a solicitat pârâtului să facă dovada că agentul constatator avea între atribuții și sancționarea faptelor contravenționale la regimul circulației rutiere și că era însărcinat în acest scop prin Buletinul Posturilor sau prin orice alt document emis Poliție în acest scop pentru ziua de 05.01.2014 în mun. C..
De asemenea, a solicitat anularea procesului verbal motivat de faptul că martorul asistent a semnat în lipsa mea, fără ca eu să fiu prezent, în această situație martorul neavând cum să perceapă prin propriile simțuri dacă eu am refuzat sau nu să semnez procesul verbal, ci atestând prin semnătură doar ce a dorit agentul constatator.
După ce a fost oprit de poliție, i s-au cerut actele sale și ale mașinii. A pus la dispoziția agentului constatator toate documentele solicitate iar acesta s-a deplasat la mașina de poliție și a întocmit procesul verbal contravențional. Ulterior, i-a citit cele consemnate în procesul verbal, aspecte care nu corespund adevărului, drept pentru care a refuzat să semneze procesul verbal și a discutat în contradictoriu cu polițistul explicându-i ce s-a întâmplat. In acest caz, agentul constatator a menționat că nu are obiecțiuni și i-a comunicat că îi va trimite amenda prin poștă.
Deși după ce a refuzat să semneze a mai stat de vorbă câteva minute cu polițistul despre cele întâmplate acesta nu a abordat niciun martor pentru a confirma prin semnătură faptul că refuza semnarea procesului verbal. Până în momentul în care a plecat cu mașina de lângă polițist acesta nu oprise pe nimeni ca martor, cu toate că în locul unde a întocmit procesul verbal . (zona parcării din fața fostului cinematograf "30 Decembrie", la intesecția .. M. K.).
In practica judiciară în materie contravențională, au fost identificate frecvent, pe lângă motivele de nulitate prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 și alte motive care conduc la anularea proceselor verbale de constatare a contravenției de către instanță.
Dintre aceste motive, cel mai des întâlnit îl constituie nerespectarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001 prin aceea că majoritatea proceselor verbale sunt semnate de martorul asistent în lipsa contravenientului și totuși se consemnează în acest act împrejurarea percepută doar de agentul constatator, nu însă și de martor, privind refuzul de a semna al contravenientului.
In toate aceste situații, dacă martorul nu a perceput personal acest refuz, deci nu poate confirma această împrejurare în fața instanței, soluția legală este aceea de a se consemna că actul a fost întocmit în lipsa contravenientului ori în cazul meu nu era această problemă.
In ceea ce privește semnarea procesului verbal de către martorul asistent învedereaza instanței că acest aspect este foarte important deoarece atestă că actul a fost întocmit în prezența lui și că cel sancționat "refuză să semneze". Existența martorului asistent în cadrul procedurii de constatare și de consemnare a contravenției reprezintă o garanție pentru probarea situației de fapt în vederea relatării în fața instanței de judecată a situației arătate: "refuzul semnării procesului verbal constatat prin propriile simțuri". D. în acest fel se îndeplinește conținutul unei garanții procesuale fundamentale: dreptul la apărare al contravenientului. Tocmai în acest scop art. 19 alin. (3) din OG 2/2001 stabilește imperativ că "In lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod."
In Decizia nr. 70/2013 dată de Curtea Constituțională a României se reține că "Rolul martorului-asistent nu este de a depune mărturie cu privire la faptă, ci de a susține corectitudinea întocmirii procesului-verbal de contravenție, sub aspect procedural."
Potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, martorul menționat în procesul verbal de contravenție trebuie să fie în principal, martor-asistent, fiind necesar ca acesta să ateste în fața instanței absența contravenientului sau refuzul acestuia de a semna procesul-verbal, la momentul semnării actului de către martor.
In situația în care contravenientul nu este găsit la fața locului de către agentul constatator, iar agentul constatator nu a constatat personal săvârșirea faptei de natură contravențională, se vor lua declarații scrise persoanelor implicate și martorilor oculari, în vederea stabilirii în mod corect a situației de fapt și se va consemna în procesul-verbal "contravenientul nu este de față".
In situația în care contravenientul afirmă că nu va semna procesul-verbal și pleacă înainte ca polițistul să scrie actul constatator, la completarea procesului-verbal rămânând doar martorul, se va consemna în procesul-verbal "contravenientul nu este de față". La rubrica obiecțiuni ale contravenientului se va consemna: "contravenientul nu a dorit să asiste la întocmirea procesului-verbal" ori "contravenientul nu mai este de față".
Varianta "contravenientul refuză să semneze" se va folosi doar în situația în care contravenientul refuză să semneze procesul-verbal întocmit, iar martorul a auzit acest refuz și poate să confirme acest aspect ulterior, în fața instanței, ceea ce presupune ca martorul și contravenientul să se afle în același loc, în momentul întocmirii actului, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul sau.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin 3 din O.G. 2/2001, în lipsa unui martor asistent, se va consemna în procesul-verbal motivul real pentru care documentul s-a încheiat în acest mod (de exemplu: "nu a fost de față nici un martor deoarece: este ora târzie, persoanele prezente refuză să semneze în calitate de martor, fiindu-le teama de contravenient, persoanele de față, fund prieteni ai contravenientului, refuză să semneze ori de față erau prezenți numai agenți constatatori" etc.), ceea ce iarăși nu s-a întâmplat.
Nu trebuie omis faptul că multe procese-verbale au fost anulate de instanță pentru nerespectarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001, în situația în care martorii asistenți, fiind audiați de către instanță, au declarat că nu au auzit refuzul contravenientului de a semna procesul-verbal, contravenientul nefiind de față în momentul în care lor li s-a cerut să semneze în calitate de martor asistent, deși în procesul-verbal s-a consemnat "contravenientul refuză să semneze, fapt atestat de martor".
Pe fondul cauzei petentul a invocat următoarele:
In ziua de 05.01.2014, în jurul orelor 19.30 se deplasa împreună cu soția dinspre Universitate către Primăria C.. In fața Primăriei, se află un marcaj longitudinal discontinuu care permite accesul în parcarea din fața acestei instituții, drept pentru care am efectuat viraj la stânga pentru a intra în parcarea respectivă, aflată pe .. în timp ce efectua această manevră și ajunsese pe banda a doua a sensului opus, din dreapta mea, dinspre Colegiul C. I, pe banda I a ajuns în dreptul meu autovehiculul poliției. A oprit mașina pentru a acorda prioritate de trecere acestei mașini. Polițistul, în loc să-și continue deplasarea pe direcția înainte, spre Universitate, a oprit în dreptul mașinii petentului și a coborât fereastra. Petentul sustine ca si-a dat seama că vrea să il întrebe ceva și a lăsat fereastra în jos, zicându-i polițistului, mai înainte ca el să îi spună ceva, că vrea să parcheze. Acesta i-a indicat să caute alt loc de parcare și apoi să îi prezinte documentele. Cum mașina poliției îi bloca accesul în parcare iar dinspre Universitate circulau multe mașini, nu a mai avut cum să revina cu spatele pe banda de mers către Colegiul C. I, singura posibilitate fiind să ocolesca mașina poliției prin spate și să se înscrie în circulație prin spatele prefecturii, pe . a putea să opreasca autovehiculul în siguranță, fără să perturbe celelalte autoturisme care se aflau în mers în acel moment. In spatele petentului pe . mai venit o mașină, iar în urma acesteia rula autovehiculul poliției. Nemaigăsind loc pentru a parca a continuat să se deplaseze pe . în parcarea din fața fostului cinematograf "30 Decembrie" unde a reușit să opresca în afara părții carosabile. A coborât din mașină iar polițistul i-a spus ca a încălcat linia continuă care se află în apropierea trecerii de pietoni de pe . din dreptul Prefecturii. I-a explicat polițistului că, așa cum a observat a intenționat să intre în parcarea din fața Primăriei și că pentru această manevră nu este nevoie să încâlci linia continuă, deoarece în fața Primăriei este linie discontinuă tocmai pentru permite accesul în parcare, venind dinspre Universitate, însă acesta nu l-a ascultat. I-a solicitat documentele mele și ale mașinii, pe care i le-a prezentat întocmai. După mai multe discuții în contradictoriu i-a întocmit proces-verbal contravențional pe care a refuzat să-1 semneze deoarece a fost încheiat abuziv consemnând fapte neadevărate. Menționeaza că la aceste discuții a asistat și soția mea.
Solicita ca instanța să dea eficiență textelor legale enumerate mai sus și să țină seama de jurisprudența CEDO, conform căreia acest gen de contravenție, referitor la circulația pe drumurile publice, intră în sfera „acuzațiilor de natură penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. Pe cale de consecință, petentului trebuie să îi fie recunoscută prezumția de nevinovăție.
In acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Óztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
Față de cele expuse mai sus, este evident că acuzația este asimilată unei acuzații penale, în sensul Convenției, pentru care beneficiaza de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară dacă fapta contravențională a fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancțiuni contravenționale.
In acest sens, un proces-verbal de constatare a contravenției, chiar dacă ar fi întocmit conform dispozițiilor legale, nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului și a vinovăției, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator.
Pentru motivele expuse în cuprinsul acțiunii și în baza probelor care vor fi administrate a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal . nr._ și repunerea părților în situația anterioară, prin anularea sancțiunilor aplicate și exonerarea de la plata amenzii.
In drept, întemeiez cererea pe dispozițiile art. 31 si urm. din OG 2/2001, precum și ale art. 118 și urm. din OUG 195/2002.
In temeiul art. 411 (1) pct. 2 NCPC a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Constatand ca cererea de chemare in judecata indeplineste conditiile prevezute de art. 194-197 Cod procedura civila la data de 15.01.2014, prin rezolutie, instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata, cu mentiunea pentru aceasta ca are obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
La data de 13.02.2014 in termenul legal de 25 zile, intimata a formulat intampinare solicitand respingerea plangerii ca neintemeiata.
Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționeaza faptul ca nu dețin material probator, abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
Totodata a solicitat incuviintarea probei cu martorul S. C., martorul semnatar al procesului verbal de contraventie.
De asemenea, solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicita aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 7.02.2014 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care nu a depus raspuns la intampinare.
La data de 4.03.2014 instanta a fixat primul termen de judecata la data de 15.04.2014 pentru cand a dispus citarea partilor.
La data de 14.04.2014 petentul a depus note scrise prin care a solicitat ca instanta sa puna in vedere intimatei sa faca dovada constatarii cu un mijloc tehnic legal si omologat al faptului ca a incalcat linia continua, in alte conditii sa se dea eficienta principiului „ in dubio pro reo” si sa se dispuna anularea procesului verbal de contraventie.
Se invoca decizia nr. 70 din 21.03.3012 a Curtii Constitutionale a Romaniei.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp art. 204 Cod procedura civila.
La solicitarea petentului, în vederea respectării dreptului de apărare și a prezumției de nevinovăție de care se bucură acesta, instanța a încuviințat proba cu martorul G. A. M. N. precum si audierea martorului S. C. în vederea dovedirii situației de fapt.
Instanta a respins solicitarea formulata de petent in completarea probatoriului intrucat prin intampinare intimata a mentionat ca nu detine material probator.
De asemenea, a incuviintat la cererea ambelor parti audierea martorului asistent S. C..
La termenul din data de 20.05.2014 instanta a constatat ca martora G. A. M. N. este sotia petentului, astfel ca fata de disp art. 315 alin 1 Cod proc civila si opunerea intimatei la audierea unor martori mentionati in disp art. 315 Cod proc civila, mentionata in intampinare, a dispus inlaturarea de la audiere a martorei.
Intrucat martorul asistent a fost citat pentru termenul din data de 20.05.2014 si nu s-a prezentat instanta a emis mandat de aducere pe numele acestuia conform art. 313 alin. 1 Cod procedura civila. Pentru termenul din data de 24.06.2014 nu a fost executat mandatul de aducere, astfel ca s-a dipus refacerea mandatului de aducere pe numele acestuia.
La termenul din data de 23.09.2014 a fost audiat martorul asistent S. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 5.01.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IPJ D. procesul-verbal . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul B. M. C. a contravenției prevăzute de art. art.108 alin. 1 lit.d pct. 9 din OUG195/2002, constatând că, în data de 5.01.2014, în jurul orelor 19,31, în localitatea C. petentul a condus auto marca Wolkswagen cu nr de inmatriculare_ pe . directia Teatrului N. catre Colegiul C. I si la intersectia cu . a efectuat virajul la stanga pe acesta . continuu care separa sensurile de mers. Pentru aceasta contraventie a fost sanctionat cu avertisment.
De asemenenea, s-a retinut ca nu avea asupra sa documentele autoturismului, contraventie pentru care a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 510 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 510 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
In primul rand cu privire la invocarea motivelor de nelegalitate a procesului verbal pe cale de exceptie de catre petent, instanta constata ca acesta avand calitatea de reclamant invoca motivele de nelegalitate pe cale de actiune si nu pe cale de exceptie, astfel incat aspectele invocate de acesta nu constituie exceptii, acestea tinzand la respingerea sau intarzierea judecarii actiunii si nu la admiterea acesteia, ci motive de nelegalitate ale procesului verbal de contraventie ce urmeaza a fi analizate de instanta prin prezenta hotarare, nefiind necesar ca instanta sa se pronunte in mod expres pe acestea in dispozitivul hotararii.
Instanta retine ca atat descrierea faptelor contraventionale din procesal verbal de contraventie cat si incadrarea juridica a acestora s-a facut in mod corect de catre agentul constatator, cu indicarea in mod corespunzator a textelor de lege si a actului nomativ incident in speta.
Astfel, potrivit art.108 alin. 1 lit. d pct. 9 din OUG 195/2002 constituie contraventie „schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație”, iar potrivit art. 101 alin. 1 pct.18 din acelasi act normativ constituie contraventie „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”, respectiv documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus.
De asemenea, nu se impune anularea procesului verbal nici pentru faptul ca martorul asistent semnatar al procesului verbal nu a perceput in mod direct refuzul petentului de a semna, atata timp cat acesta a recunoscut faptul a refuzat sa semneze procesul verbal intrucat nu a fost de acord cu cele retinute.
Incalcarea dispozitiilor art. 19 din OG 2/2001 sunt sanctionate cu nulitatea relativa a procesului verbal de contraventie, anularea actului intervenind doar in situtaia in care petentul face dovada unei vatamari care nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului. In speta, acesta nu a facut o astfel de dovada, astfel ca nu se impune anularea procesului verbal de contraventie.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, desi îi revenea această obligatie potrivit disp. art. 249 Cod procedura civila.
Astfel, desi acesta o solicitat proba testimoniala, martorul propus de acesta nu a putut fi audiat ca urmare a opunerii intimatei, martorul propus fiind sotia petentului.
Astfel, niciuna din sustinerile petentului nu a fost dovedita in cauza, simplele sale afirmatii neputand conduce la admiterea plangerii contraventionale.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de către agentul constatator.
Astfel pentru prima contraventie retinuta in sarcina sa petentul a fost sanctionat cu avertisment, neaplicandu-i –se amenda contraventionala. Pentru cea de-a doua contraventie retinuta i s-a aplicat amenda minima prevazuta de lege, respectiv 510 lei.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicarii acestei prezumtii fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere formulata de petentul B. M. C., ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic, inclusiv sancțiunea contravențională complementară dispusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petentul B. M. C. CNP_, cu domiciliul în C., .. 21, .. 2, . in contradictoriu cu intimata IPJ D., cu sediul în C., ., D..
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în sedință publică, azi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. G. B. L. T.
Red.BCG
Tehnored. BCG
Ex.4/22.10.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1210/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
