Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 37797/215/2014
DOSAR NR._ -legături personale cu minorul-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 09.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. M. V. –Judecător
Grefier- A. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect încuviințarea legăturilor personale cu minorul, formulată de reclamantul G. M., împotriva pârâtei G. E. G..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, asistat de av. D. N., pârâta, asistată de av. L. B. și martorii B. E., A. T. și A. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care,
Reclamantul depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă și bilet de călătorie și învederează instanței că renunță la audierea celui de-al doilea martor încuviințat, întrucât, este plecat din țară, potrivit biletului de călătorie anexat.
Instanța procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor prezenți, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar, după care, constatând încheiată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Av. D. N., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanță onorariu de avocat.
Av. L. B., pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate, motivând că nu este îndeplinită condiția urgenței, reclamantului fiindu-i permise legăturile cu minora, ca atare, nefiind dovedită producerea vreunui prejudiciu, prin încălcarea dreptului acestuia de a o vizita pe minoră, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță onorariu de avocat.
J U D E C A T A
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta G. E. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să-i fie încuviințate legăturile personale cu minora G. D.-M.-E., născută la data de 16.05.2013, în următoarea modalitate, până la soluționarea cererii de legături cu minora formulată în cadrul dosarului de divorț, aflat pe rolul acestei instanțe: în prima și a treia săptămână din lună, de vinerea, ora 16, până duminica, ora 16 și o lună de zile vara, pe perioada concediului său de odihnă.
În motivare, reclamantul a arătat că minora este rezultată din căsătoria părților, care în prezent, sunt despărțite în fapt și în proces de divorț, prin plecarea pârâtei din domiciliul comun, împreună cu minora, aceasta mutându-se la părinții săi.
Susține reclamantul că, după despărțire, a venit să o vadă pe minoră la fiecare două zile, de fiecare dată găsind-o în grija bunicilor materni, neîngrijită și murdară, în mediul actual neavând condiții propice unei dezvoltări armonioase, casa părinților pârâtei fiind din paiantă, fără canalizare și apă curentă, toaletă existând doar în curte, nefiind lăsat să intre în curte și nici în casă, ținând-o pe minoră în mașină sau mergând cu ea pe stradă și la magazinul din comună, fiindu-i refuzate până și lucrurile ce i le-a adus minorei, care i-au fost aruncate în stradă, spunându-i-se că minora nu are nevoie de ele.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 401 C. civ. și art. 919,996-1001 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
La dosar, reclamantul a depus, în copie: certificat de botez, certificat de căsătorie, adeverință eliberată de Primăria Goiești, listă cu sms-uri, certificat de naștere al minorei, certificat de grefă.
La data de 24.11.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că nu întrunește condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, mai precis urgența, reclamantului fiindu-i permis tot timpul, de la data separării în fapt, să o vadă pe minoră în domiciliul acesteia, cu excepția situațiilor în care a manifestat un comportament necorespunzător, provocând scandaluri și proferând injurii și amenințări.
S-a mai arătat de pârâtă că, în principiu, este de acord ca reclamantul să realizeze legătura cu minora, însă, nu în modalitatea solicitată de acesta, dat fiind faptul că minora se află la o vârstă fragedă, de numai 1 an și 6 luni, părțile locuind în județe diferite, deplasarea acesteia, de două ori pe lună, pe perioada iernii, dintr-un județ în altul provocându-i un vădit disconfort, existând și un real pericol de îmbolnăvire, în plus, programul de vizită trebuind să respecte orarul de masă și odihnă al copilului, în atare situație, impunându-se ca legăturile cu minora să se realizeze în domiciliul său, programul putându-se modifica după ce minora va mai crește.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 205 și 157 C.p.c.
Atașat întâmpinării, pârâta a depus anchetă socială efectuată de Primăria Stoina, jud. Gorj, declarații extrajudiciare, copie de pe cererea de divorț.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a infirmat cele susținute de pârâtă privitor la eventualele pericole la care ar putea fi expusă minora, în cadrul realizării programului de vizită solicitat.
În suplimentarea probatoriilor, instanța a încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu câte doi martori, de fiecare, în cauză fiind audiați B. E., pentru reclamant, iar, pentru pârâtă, A. T. și A. E., reclamantul renunțând la audierea celui de-al doilea martor încuviințat.
Analizând cererea de față, prin prisma probelor administrate, instanța constată că este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Minora G. D.-M.-E., născută la data de 16.05.2013 este rezultată din căsătoria părților.
La momentul actual, părțile sunt despărțite în fapt și în proces de divorț, potrivit certificatului de grefă existent la dosarul cauzei, de la despărțire, minora locuind în domiciliul mamei, care este același cu cel al părinților săi.
Din proba testimonială administrată în cauză a reieșit că reclamantul și-a vizitat, periodic, minora, de la separarea în fapt, fiindu-i permis tot timpul să o vadă, acesta având acces chiar și în locuința pârâtei, până la momentul la care a început să manifeste un comportament necorespunzător față de membrii familiei pârâtei, de atunci, refuzând să mai intre în imobilul ce reprezintă locuința minorei, realizând legăturile cu ea în spațiul public.
Părintele care nu locuiește cu copilul continuă a avea dreptul și este ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor sale personale cu copilul fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Potrivit art. 496 alin 5 C.civ., „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă acesta este în interesul superior al copilului”.
Apreciind asupra interesului copilului, instanța consideră că, în speța de față, legăturile cu minora se pot realiza doar în domiciliul mamei, dat fiind faptul că aceasta se află la o vârstă foarte fragedă, de numai 1 an și 6 luni, având un program strict de masă și somn, pe de altă parte, martorii pârâtei relatând că aceasta nu poate să stea fără mamă, fiind profund atașată de ea și obișnuind să doarmă numai cu aceasta, orice schimbare intervenită în programul zilnic al minorei putând duce la consecințe negative asupra evoluției ei armonioase.
Un alt criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea soluției în cauză îl constituie și distanța dintre domiciliile părinților, aceștia locuind în județe diferite, în plus, pe perioada iernii deplasarea realizându-se în condiții mai grele, existând un crescut risc de îmbolnăvire pentru minoră.
În raport de toate aceste criterii și ținând cont de faptul că, până în prezent, reclamantului nu i-au fost îngrădite relațiile personale cu minora de către pârâtă, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, mai precis, aceea a urgenței, atâta timp cât reclamantul a putut relaționa cu fiica sa, la domiciliul pârâtei, impunându-se protejarea minorei de stresul cauzat de deplasările săptămânale între cele două domicilii ale părinților.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.p.c., instanța va obliga pe reclamant la plata către pârâtă a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. M., cu domiciliul în com. Goiești, ., jud. D., împotriva pârâtei G. E. G., cu domiciliul în com. Stoina, ..
Obligă pe reclamant la plata către pârâtă a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de aceasta.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.A.M.V.
4 ex./11.12.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria CRAIOVA | Curatelă. Sentința nr. 1279/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
