Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 17982/215/2014
Dosar nr._ -plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA împotriva procesului-verbal ., nr._/15.04.2014, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile, având în vedere complexitatea cauzei raportat la obiect și la probele solicitate de părți.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c. încuviințează petentei și intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitate de aceștia prin cererile formulate, apreciind ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr._ petenta C. Natională Poșta Română S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 15.04.2014 încheiat de I. D., prin care societatea petentă a fost sancționată cu amendă de 2.000 lei, pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută de art. 50 lit e din Legea nr. 333/2003 și sancționată de art. 59, lit b din Legea nr. 333/2003, și ca urmare a admiterii plângerii să se constate nulitatea absolută a procesului verbal pentru ineexistența caracterului contravențional al faptei imputate petentei și exonerarea acesteia de la plata amenzii aplicate și în subsidiar în ipoteza reținerii elementelor constitutive ale unei contravenții, a solicitat în temeiul art. 1 art. 5 alin. 2 lit a și alin. 5 și art. 34 din OG nr. 2/2001 cu modificările ulterioare publicării înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale petenta a arătat că în fapt, în urma controlului efectuat de organul de poliție la oficiul poștal nr. 3 C., ., parter, jud. D., s-a constatat că sistemul de alarmă împotriva efracției nu este conectat la un dispecerat de monitorizare. Petenta a apreciat că, oficiul poștal nr. 3 C. are mijloacele necesare de asigurare a pazei, fiind dotat și cu elemente mecano-fizice de securitate și electronice de securitate, învederând că și legiuitorul a prevăzut alternativa montării de diferite sisteme de securitate in funcție de valorile deținute de unitatea respectivă.
Aceasta a inovat prevederile art. 3, alin. 3 din Legea nr. 333/2003 coroborate cu Anexa 1, art. 13, din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, conform cărora configurația sistemelor tehnice de protecție și de alarmare împotriva efracției, se stabilește în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat, cu îndeplinirea cerințelor minime de securitate.În considerarea acestor aspecte, a învederat faptul că prin întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._/15,04,2014, ce face obiectul litigiului pendinte, față de fapta reținută în sarcina C.N.,,Poșta Română" S.A., în constatarea abaterii contravenționale, organul de poliție a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr. 333/2003, companiile naționale care dețin bunuri sau servicii sunt obligate să asigure paza acestora, iar art. 3 alin. 3 din anexă la Legea nr. 333/2003, dispune că: „ la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor alin. 3.
De asemenea, petenta a apreciat că în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo și astfel, față de procesul-verbal contestat a învederat că nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic prin oficiu și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, atâta timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoare.
A mai arătat petenta că prin nota de fundamentare nr. 124/1298/07,02,2011, emisă de Biroul Securitate Poștală au fost stabilite și aprobate, în conformitate cu legislația în vigoare, nivelurile de protecție și necesarul de echipamente pentru securizarea diferențiată a subunităților poștale, iar Oficiul poștal nr. 3 C., ., parter, jud. D., datorită plafonului valoric maxim manipulat la 40.000 lei/zi, care este redus, este o subunitate poștală încadrată la nivelul 4 de securizare. Din referatul nr. 124/1298/07,02,2011 și anexele I, II emise de Serviciul Securitate Poștală Internă si Externă, reiese că, oficiul postai nr. 3 C., ., parter, jud. D., este o subunitate poștală operativă de nivelul 4. În ceea ce privește aspectele de fapt menționate, petenta a arătat că nu a putut formula obiecțiuni cu privire la nivelul de securizare, deoarece nu a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție, aflându-se în imposibilitatea de a-și exercita acest drept.
O altă critică adusă procesului verbal de contravenție se referă la nulitatea acestuia, cu motivarea că la întocmirea actului nu au fost respectate art. 16, alin 7, din OG nr. 2/2001, având în vedere că nu i s-a adus la cunoștința contravenientei dreptul de a formula obiecțiuni, deși potrivit legii, agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de probă de care contravenientul înțelege să se servească în cauză. Formularea obiecțiunilor este extrem de importantă deoarece constituie o garanție reală a respectării dreptului pe care îl are contravenientul. în acest caz, agentul constatator, în mod nelegal nu aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Prin această nesocotire a unei dispoziții imperative a legii, se produce o vătămare contravenientului. A apreciat petenta că, deși art. 19 din OG nr. 2/2001 în mod firesc permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni.Altfel, ar rezulta în mod absurd că agentul constatator are posibilitatea de a alege între a-i da dreptul contravenientului să facă obiecțiuni sau să încheie procesul-verbal în lipsa contravenientului îngradindu-i dreptul de a face mențiuni la procesul verbal.
Un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție invocat de către petenta vizează lipsa elementelor obligatorii, în susținerea căruia a arătat că potrivit art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001: "în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă", ori potrivit mențiunilor agentului constatator, nu au fost indicate datele de identificare ale reprezentantului legal, deși reprezentantul legal al C.N. Poșta Română S.A. este domnul Director General, I. S., având putere de reprezentare legală a societății, iar datele de identificare ale reprezentatului legal sunt publice și pot fi consultate pe portalul O.N.R.C.
Petenta a mai susținut procesul verbal de contravenție . nr._/15.04.2014 este lovit de nulitate pentru lipsa datelor de identificare ale martorului, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora: "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia."Astfel, a precizat că potrivit mențiunilor agentului constatator, la rubrica privind martorul asistent nu sunt arătate datele de identificare ale acestuia și nici semnătura, fiind precizat doar că dirigintele OP a luat la cunoștință, fără a menționa datele de identificare ale acestuia și nici semnătura.
Petenta a criticat măsura sancționării sale invocând prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 24 luni acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 333/2003 conform prevederilor art. 7 alin (1), modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității, prevederi care reglementează că în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre. Astfel, prin art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013 legiuitorul a înțeles să acorde un termen de 24 luni persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre. În continuare, art. 2 (1) din Legea nr. 303/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, are următorul conținut: Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate sa asigure paza acestora.
A apreciat că din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, nefiind respectat termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative. Astfel, HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013 a intrat în vigoare la data de 16 iunie 2012, legiuitorul acordând un termen de 24 luni pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate, termen calculat astfel până la data de 16 iunie 2014. Ori, după cum se poate observa agentul constatator a efectuat controlul în data de 15.04.2014, anterior expirării termenului 24 luni, care este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/2010, modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013) în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziție a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziției de mijloace de pază), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul-verbal, unitățile să fie sancționate. Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale este personală, nelimitată de nici o hotărâre a unor organe de conducere. În schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Poșta Română S.A. sunt, Statul Român și Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziție sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor. Petenta a mai arătat că din momentul alocării de fonduri în privința achiziției și până în momentul instalării sistemelor antiefracție trebuiesc parcurse mai multe etape, care necesită mult timp, din această cauză legiuitorul a prelungit termenul de 18 luni, la 24 luni (modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2014, pentru . societăților în privința prevederilor legale de pază și securitate, termen calculat astfel până la data de 16.06.2014.
Prin plângerea formulată s-a mai invocat excepția lipsei calității C. N. Poșta Română S.A. de subiect activ al contravenției reținute în sarcina acesteia, prin raportare la prevederile art. 16 alin. 6 din O.G. nr.2/2001, cu motivarea că articolul 3 (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor prevede: „în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate ai poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei"; art. 4 din aceeași lege prevede: „Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1); iar art. 26, alin. 5 „Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor și valorilor, inclusiv a celor cu caracter special, se stabilesc de comun acord, de către conducătorul unității care asigură efectivele de pază și cel al unității beneficiare, prin planul de pază și prin contract".Ori în speță, contravenientul a fost identificat de agentul constatator ca fiind C. Națională Poșta Română S.A. și nu conducătorul unității, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 333/2003, deși chiar art. 52 prevede: ,,Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în dare funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații:
b) răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu prețul de titlu;
e) încheie contracte de prestări servicii în domeniul pazei.
Chiar dacă s-ar invoca prevederile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 prin care legiuitorul a menționat că amenda poate fi aplicată și persoanei juridice, petenta a apreiciat că în speță nu este vorba de o răspundere alternativă care poate fi antrenată în funcție de aprecierea organului constatator, ci intenția legiuitorului a fost aceea de a fi identificată și o altă persoană responsabilă pentru cazurile când nu se prevede în textul normativ exact persoana responsabilă (la alin. 1 există mai multe fapte contravenționale care nu pot fi imputate doar conducătorului unității ci și societății comerciale: de exemplu: neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), si neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a masurilor stabilite de unitatea de jandarmi).
A susținut petenta că prin noile prevederi legislative din martie 2012 se conturează și mai bine intenția legiuitorului de a sancționa chiar conducătorul unității, având în vedere că prin Normele metodologice aprobate prin HG nr. 301/11.04.2012 se menține linia directoare stabilită prin Legea nr. 333/2003, considerându-se persoana responsabilă tot conducătorul unității față de dispozițiile art. 99 (4), art.66 (3).
A fortiori, pe baza argumentului juridic de interpretare ubi eadem est ratio, eadem lex, solutio esse debet (unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicate aceleași legi și aceeași soluție), dacă în cazul factorilor poștali este prevăzută obligația conducerii companiei de a lua măsurile minime de pază, reiese în mod evident că persoana responsabilă de asigurarea condițiilor minime de securitate și pentru transportul de valori sau pentru paza oficiilor poștale este tot conducerea companiei, respectiv conducătorul acesteia și nu societatea comercială însăși.
În ceea ce privește fondul cauzei, petenta a arătat că în fapt, în data de 15.04.2014, agentul constatator din cadrul I.P.J. D., a constatat, în mod eronat, ca abatere contravențională, fapta prevăzută la art. 50, lit. b, din H.G. 301/2012, respectiv:" cu ocazia controlului efectuat la o.p. nr. 3 C., .. D., s-a constatat faptul că obiectivul nu este conectat sistemul de alarmă împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare a alarmelor".
Aceasta a apreciat că nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic prin oficiu și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, atâta timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoare. Iar, față de fapta reținută de organul constatator în procesul verbal de contravenție . nr._/15.04.2014, a apreciat că aceasta nu există, deoarece din prevederile exprese ale art. 52 lit. a din legea 333/2003, rezultă obligațiile ce incumbă conducătorului unității, respectiv: răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin cu orice titlu.
In acest sens, a învederat că agentul sancționator a încălcat principiul personalizării sancțiunilor contravenționale, în conformitate cu care sancțiunile contravenționale pot fi aplicate doar persoanelor prevăzute de lege ca subiect activ și care au săvârșit o faptă contravențională. Ori, în art. 4 din Legea nr. 333/2003, legiuitorul a statuat că "Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1)", răspundere care poate fi, dupa caz, civilă, materială, disciplinară, contravențională sau penală (potrivit art. 57 din lege).
În plus față de cele mai sus expuse, potrivit căruia sancțiunile contravenționale pot fi aplicate persoanelor care au săvârșit o faptă contravențională, a apreciat că faptei îi lipsește vinovăția ca element constitutiv, în absența căruia nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de lege.
În concluzie, pentru argumentele menționate petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ._/15,04,2014 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 1.000 lei sau, în caz de temeinicie a măsurii dispuse, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept, plângere s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări, ale H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, respectiv ale O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările ulterioare, dispozițiile Codului de procedură civilă.
În sprijinul plângerii formulate petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și, în temeiul art. 223 coroborat cu art. 411 alin. 2 C. proc. civ. a solicitat judecarea în lipsă.
În cauză a fost depusa dovada plății taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG nr. 80/2013.
Alăturat plângerii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: procesul verbal . nr._ din data de 15.04.2014, certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului, Hotârârea Consiliului de administrație nr. 94/2012, notă de fundamentare nr. 124/1298/07.02.2011 și anexele I și II, sentința civilă nr. 1624/20.03.2013, sentința civilă nr. 7150/11.07.2013 și sentința civilă nr. 83/2014.
La data de 04.06.2014, intimatul I. D. a depus întâmpinarea la plângerea contravențională formulată de petenta C. Națională Posta Română SA împotriva procesului verbal . nr._/15.04.2014 întocmit de I. D., prin care a solicitat respingerea acesteia, cu motivarea că în fapt, prin procesul-verbal sus-menționat, petenta a fost sancționată contravențional întrucât, în urma verificărilor efectuate la 15.04,2014 la Oficiul Postal nr. 3 situat pe . 16, parter, s-a constatat că sistemul de alarma nu este monitorizat C.N.P.R., nefiind luate masuri de menținere in funcțiune a sistemelor tehnice, ori, în conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr.333/2003, conducătorii unităților in care funcționează sisteme de paza sunt obligați sa asigure executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de pază, precum și introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție, conform art. 58 alin. 1, lit. f din același act normativ.
Cu privire la sancțiunile aplicate de organele de poliție, intimatul a arătat că acestea sunt cele stabilite de art. 59 alin.l lit.b din Legea nr.333/2003 în vigoare la data constatării faptei, și anume amenda în cuantumul minim al acesteia de 2.000 lei, care este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Referitor la motivele de netemeinicie invocate în plângere, a învederat că așa cum rezulta din procesul-verbal de control întocmit în prezența dirigintelui oficiului poștal, sistemul de supraveghere video nu era funcțional. Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Intimatul a mai arătat că procesul-verbal are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii și, astfel se face dovada vinovăției petentului, având în vedere că procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În susținerea apărărilor sale intimatul a solicitat încuviințarea probei cu actele care au stat la baza încheierii actului sancționator, respectiv procesul verbal de control din 15.04.2014, precum și aplicarea dispozițiilor art.254 din Noul Cod de Procedura Civila, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art .254 alin 2 din același act normativ, pentru a nu se crea contravenientului o poziție net favorabila, în condițiile în care apărările intimatului si probele propuse se raportează doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 333/2003 și O.G.nr.2/2001 .
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C. proc. civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției lor.
Anexat întâmpinării intimatul a depus în copie procesul verbal din data de 15.04.2014 și confirmare de primire.
La data de 10.07.2014, petenta C. Natională Posta Română SA a depus răspuns la întâmpinare formulată de intimata I. D. prin care a reiterat motivele plângerii formulate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând materialul probator administrat în prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 15.04.2014 de intimatul I. D. societatea petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 15.04.2014, ora 11.50, cu ocazia controlului efectuat la Oficiul Postal nr. 3, situat pe . 16, parter, s-a constatat că obiectivul nu are sistemul de alarma monitorizat și petenta nu a luat măsuri de menținere în stare de funcționare a sistemului tehnic de legătură și întreținere, faptă prevăzută de art. 50 lit.e) și art. 58 lit.f) din Legea nr. 333/2003 și sancționată de art. 59, lit. b) din același act normativ .
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 175 alin. 2 din C. proc. civ, existența vătămării fiind necesară a fi probată.
În ceea ce privește cauza de nulitate a procesului –verbal de contravenție invocată de petentă referitoare la descrierea insuficientă a faptei reținute de agentul de constatator, instanța constată netemeinicia acestora, având în vedere că, din cuprinsul actului sancționator contestat rezultă atât momentul cât și locul săvârșirii contravenției, precizate în concret, fiind indicate împrejurările și circumstanțele presupusei fapte, care permit verificarea aplicabilității temeiurilor răspunderii contravenționale.
Nu pot fi reținute nici susținerile petentei cu privire la nulitatea actului sancționator datorată neindicării datelor de identitate a persoanei care reprezintă societatea petentă prin nerespectarea dispozițiilor alin. (6) al art. 16 din OG nr. 2/2001. Astfel, instanța reține netemeinicia acestorsusțineri, având în vedere că în procesul-verbal se regăsesc datele de identificare a persoanei juridice sancționate, precum denumirea, sediul și codul fiscal.
De asemenea instanța apreciază ca nefiind întemeiată nici nulitatea invocată de petenta pentru lipsa mențiunilor cu privire la obiecțiunile acesteia, reglementate de art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât actul constatator și sancționator cuprinde mențiunea că la control a fost prezent dirigintele oficiului poștal nr.3, care a refuzat semnarea procesuli-verbal.
Cu privire la nulitatea actului sancționator invocată de petenta cu motivarea că nu este indicat numele unui martor care sa ateste împrejurarea că reprezentantul contravenientei nu este de față, ori că acesta refuză sa ia la cunoștință sancțiunea aplicată, instanța reține netemeinicia acestora, având în vedere că la încheierea actului contestat de față a fost doar angajata petentei, care a refuzat să semneze actul administrativ.
Astfel, instanța apreciază că în cauza de față nu este vorba de omisiuni ale actului constatator de natură să aibă ca finalitate anularea acestuia, cu atât mai mult cu cât, în primul rând nu s-a făcut dovada existenței vreunei vătămări, care să nu poate fi înlăturată altfel, și în al doilea rând, în cuprinsul procesului-verbal se regăsesc împrejurările în care acesta a fost întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 50 alin. (1) lit.e) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor - REPUBLICARE, din Capitolul VII întitulat " Obligațiile conducătorilor de unități ". Aceste dispoziții legale instituie în sarcina conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază obligația de a asigura executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de pază, precum și introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției.
Neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute de textul de mai sus constituie, în conformitate cu art. 58lit. f) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei în temeiul art. 59.alin. (1)lit.b) din același act normativ.
Cu referire la subiectul activ al contravenției reținute prin actul sancționator contestat, instanța reține că din dispozițiile art. 50 alin. (1) lit.e) din Legea nr. 333/2003 rezultă că obligația de a asigura executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de pază, precum și introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției revine conducătorului unității. Totodată, prevederile art. 58 lit.f) din Legea nr. 333/2003 reglementează răspunderea contravențională a persoanei în sarcina căreia a fost instituită obligația menționată, respectiv a conducătorului unității.
În aceste condiții, instanța apreciază că subiectul activ al faptei ce constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 58 lit.f) din Legea nr. 333/2003 este conducătorul unității și nu unitatea petenta.
Prin urmare, având în vedere că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale a persoanei juridice C. Națională "Poșta Română" S.A., instanța constată că aceasta nu are calitate de subiect activ al contravenției, motiv pentru care va admite plângerea și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .,nr._ întocmit la data de 15.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta C. Națională "Poșta Română" S.A., cu sediul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .,nr._ întocmit la data de 15.04.2014.
Anulează actul sancționator contestat și exonerează petenta de plata amenzii aplicate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 08.10.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.S.M.
4 ex ./2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2084/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014.... → |
|---|
