Plângere contravenţională. Sentința nr. 3764/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3764/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 14920/302/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 3764/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. G. B., în contradictoriu cu intimatul IPJ D.-S. JUDEȚEAN DE POLIȚIE RUTIERĂ D. – BIROUL RUTIER C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal facut in sedinta publica nu au raspuns parttile
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al acuzei de catre grefirul de sedinta dupa care:
În baza art.131 NCPC,avînd în vedere dispozițiile art.32 din OUG 195/2002,verificîndu-și competența,instața reține că este competentă general,material și teritorial cu soluționarea cauzei.
Se reține că petentul nu a solicitat vreo probă,iar proba cu acte a intimatei a fost administrată.
Constatînd că au fost administrate probele solicitate de părți,care nu au mai formulat alte cereri, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 18.07.2013 sub nr. de dosar_/301/2012, petentul B. G. B. a solicitat anularea procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/08.07.2012
In motivare petentul a arătat la data de 08.07.2013, în timp ce conducea autoturismul cu nr._ în localitatea C., a fost oprit de agentul de circulație care i-a învederat faptul că a circulat cu viteza de 96 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză era de 50 km/h, însă aceste aspecte sunt nereale viteza cu care circula pe acel sector nedepășind 55 km/h.
Arată că echipajul care l-a oprit nu avea montat pe mașină aparatul radar,comunicîndu-i-se că fusese înregistrat de un aparat aflat pe un alt autoturism și nu i s-au prezentat dovezile referitoare la înregistrare.
Petentul a arătat că procesul-verbal este nul deoarece nu au fost consemnate obiectiunile sale,încălcîndu-se art.16 alin7 din OUG 195/2002,dar și alin.1 deoarece nu se descrie fapta și locul săvîrșirii.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
În drept au fost invocate disp.OG 2/2001.
La data de 09.08.2013, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei sector 5 București, competentă fiind Judecătoria C. deoarece fapta a fost săvârșită pe raza Municipiului C., iar pe fond solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
A menționat că în ipoteza în care persoana propusă ca martor face parte din categoria celor menționate la art.315 alin.1 NCPC,intimatul se opune la audierea acesteia.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A menționat că inclusiv Curtea Europeană a admis existența unor prezumții de fapt și de drept,pe care Convenția nu le împiedică,dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească anumite limite.
Se subliniază că și Curtea face distincție între faptele constatate personal de agent și cele care nu au fost constatate personal,în speță procesul verbal făcînd dovada celor reținute pînă la proba contrară administrată de petent.
A solicitat proba cu înscrisuri,respectiv planșa foto și buletinul de verificare metrologică,pe care le-a anexat și a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art.254 NCPC,potrivit cu care trebuie administrate doar probele solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În drept au fost invocate disp. OUG 195/2002, Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 și OUG 2/2001.
In sedinta publica de la 23.12.2013, prin sentinta civila nr_ Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată de intimată si a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria C..
Plangerea a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la 14.02.2014, sub nr. dosar_ ,s-a stabilit termen în ședință publică la 17.03.2014,părțile fiind citate.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 și alin.7 din OUG 195/2002, dar verificând cerințele de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv că autioturismul condus de acesta a fost înregistrat cu aparatul radar,pe .,circulînd cu viteza de 96 km/h.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Mai mult,iar acesta constituie și un motiv de nelegalitate invocat de petent,acesta nu a avut nici o obiecție la cele menționate în procesul verbal și a semnat rubrica în care se insera acest aspect.
În sfîrșit,în cauză prezumția de veridicitate a procesului verbal este susținută de probele administrate de intiumată,planșele fotografice depuse de aceasta la dosar atestînd că autoturismul condus de petent circula cu viteza de 76 km/h.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, sancțiunea având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră prin depășirea vitezei legale, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul B. G. B., cu domiciliul procesual ales în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul IPJ D.- S. Județean De Poliție Rutieră D. – Biroul Rutier C., cu sediul în C., .. 50, jud. D.,
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2014 .
PresedinteGrefier
M. MihaiVirginia G.
Red.MM
Tehnored.VG
4ex/11.09.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3744/2014. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
