Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 30724/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. F. și pe intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. Ș., pentru petent și martora R. S., propusă de petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martora R. S., propusă de petent, sub prestare de jurământ, in conf. cu disp. art. 318-323 N.C.pr.civ., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Avocat D. Ș., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 13.09.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de către petentul I. F. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 12.09.2013 și exonerarea de la plata amenzii aplicate iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, la data de 12.09.2013 a mers la atelierul service din cartierul Romanești, pentru a lua autoturismul proprietatea sa care fusese dus pentru anumite reparații, iar, până la atelier a mers cu autoturismul numitei R. S., luând cu el și actele autoturismului său. Când a plecat de la atelier, din neglijență a lăsat actele autoturismului său în mașina numitei R. S., care mergea în fața sa. Petentul a mai arătat că la intrarea pe ., a fost oprit de poliție, iar la oprirea autoturismului și-a desprins centura de siguranță și a coborît repede din autoturism pentru a-i face semn numitei R. S. să oprească și să-i dea actele autoturismului său.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG 195/2002.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat și xerocopie de pe cartea de identitate a petentului.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
La data de 13.11.2013 s-a depus de către intimat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată la termenul din data de 10.09.2014 martora R. S., propusă de petent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, în prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța retine următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 12.09.2013 de un reprezentat al intimatei I. D. – Serviciul Rutier C. s-a reținut în sarcina petentului că, în data de 12.09.2013, a circulat cu autoturismul, cu nr. de înmatriculare_, pe . purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa certificatul de înmatricularea autoturismului, fapte ce constituie contravenție conform art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 1,pct. 8 și art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG 195/2002 și pentru care a fost sancționat cu amenda în cuantum de 640 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Însă, petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Instanța constată că aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului cu privire la faptă contravențională, prevăzut de art. 147 din HG nr. 1391/2006) rezultă atât din constatările personale ale acestuia,în calitate de funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cât și din împrejurarea că petentul nu a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal.
Prin urmare, apreciază că din probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută in cuprinsul procesului verbal contestat cu privire la această contravenție.
Astfel, instanța constată că fapta contravențională prevăzută de art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006 reținută prin actul sancționator există.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 6 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare „avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică”.
Potrivit art. 7 ,,- (1) avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.,,
Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta contravențională reglementată de art. 147 pct.1 din HG nr. 1391/2006, instanța reține că sancțiunea ,,avertisment,, este o sancțiune îndestulătoare pentru a putea fi atins scopul sancțiunii contravenționale.
Conform art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001, „sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal”.
Astfel, fata de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete in care faptele contravenționale au fost săvârșită și față de atitudinea procesuală a petentului, instanța apreciază ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea sancțiunii avertisment, potrivit art.7 din O.G. nr.2/2001, nefiind justificata aplicarea sancțiunii cu amendă contravențională în cuantum de 640 lei.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, petentul nu a reușit să probeze alte împrejurări de fapt decât cele reținute în cuprinsul actului sancționator.
Pe cale de consecința, instanța va admite in parte plângerea si va dispune înlocuirea sancțiunii pecuniare aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului, referitor la fapta contravențională prevăzută de art.147,pct.1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art.101 alin.(1),pct. 18 din OUG nr.195/2002, urmând să anuleze în parte actul sancționator, menținând celelalte dispoziții ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. F.,domiciliat în C., ., județul D. împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 12.09.2013, în contradictoriu cu intimatul I. D..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 640 lei aplicate prin procesul-verbal de contravenție pentru săvârșire contravenției prevăzute de art. 147, pct 1 din HG nr. 1391/2006 cu sancțiunea " avertisment".
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.09.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 23/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 205/2014.... → |
|---|
