Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 22110/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta SOCIETATEA ROMTELECOM SA și pe intimatul POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. M., pentru petentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta SOCIETATEA ROMTELECOM SA împotriva procesului-verbal nr. 8931/14.05.2014, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., după ascultarea părților, instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile.
Instanța acordă cuvântul în ceea ce privește probele solicitate de către petentă prin plângerea formulată.
Avocat R. M., pentru petentă, solicită în dovedirea plângerii încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar solicitată de petentă prin plângerea formulată și de intimată prin întâmpinare, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Avocat R. M., pentru petentă, depune la dosar note prin care se arată că petenta și-a schimbat denumirea din SOCIETATEA ROMTELECOM SA în T. R. COMMUNICATIONS SA.
Instanța, ia act de schimbarea denumirii petentei și dispune conceptarea acesteia cu noua denumire, respectiv T. R. COMMUNICATIONS SA.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Avocat R. M., pentru petentă, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea petentei de la plata amenzii iar în subsidiar, având în vedere lipsa pericolului social, solicită înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment sau micșorarea amenzii la 1000 lei, minimul prev. de disp. art. 26 alin. 1 lit. a din L 50/1991, fără cheltuieli de judecată. Pentru lucrările efectuate nu era necesară autorizație de construcție ci doar acordul locatarilor. Temeiul de drept al sancționării nu există. Procesul-verbal nu îndeplinește condițiile prev. de art . 35 alin. 1 din L 50/1991, în cuprinsul acestuia există modificări și ștersături. Nota de constatare depusă la dosar odată cu întâmpinarea conține mențiuni neadevărate.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de fata, constata că:
La data de 04.06.2014 petenta Societatea ROMTELECOM SA a formulat plângere împotriva procesului verbal de contraventie nr. 8931 încheiat la 12.05.2014 de Poliția Locală a Mun. C., solicitând în principal anularea procesului verbal de contraventie ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea "avertisment".
In motivarea plângerii petenta arată că sanctiunea care i-a fost aplicată este nelegală si netemeinică deoarece nu se face vinovată de faptele contraventionale descise în cuprinsul actului constatator, cu motivarea că la data de 20.05.2014 a fost primit la sediul societății din București, procesul-verbla nr. 8931/14.05.2014 prin care Poliția Locală C. a procedat la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în valoare de 3000 lei și a dispus orpirea imediată și . că a fost constatată efectuarea de lucrări de construire a unei rețele de comunicații prin crearea altor trasee față de cele existente, cu străpungerea planșeelor dintre etajele blocului 29, scara B, situat în C., .), fără autorizație de construire.
Petenta a precizat că deși în actul contestat se face vorbire de o notă de constatare, acest înscris nu i-a fost comunicat, învederand reprezentantul său a dat curs invitației telefonice de a se prezenta la sediul Poliției Locale C. la data de 14.05.2014, ocazie cu care 4 agenți de poliție i-au solicitat să semneze și să primească mai multe procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor privind efectuarea de către Romtelecom, în calitate de beneficiar, a unor lucrări în blocuri de pe raza municipiului C., fără a deține autorizație de construire. Aceatsa a susținut că, întrucât agenții de poliție au refuzat să-i furnizere informații detaliate cu privire la cele constatate și reținute în procesele-verbale cât și prezentarea spre observare a notelor de constatare și a planșelor foto la care s-a făcut referire, condiții apreciate ca justificate și necesare pentru ca reprezentantul societății să poată cunoaște și însuși, după caz, presupusele contravenții, acesta a refuzat smnarea proceselor-verbale.
Petenta a criticat procesul-verbal invocând nelegalitatea sancționării sale fără un temei de drept, având în vedere că sancțiunea a fost aplicată baza disp. art. 26 lit. A Legea 50/1991, iar pentru ca instanța să poată aprecia corectitudinea încadrării juridice, era necesar ca agentul constatator să indice actul normativ prin care se stabilește necesitatea obținerii autorizației și care literă de la art. 3 Legea 50/1991 nu a fost respectat de Romtelecom, cu atât mai mult cu cât articolul 3 prevede și anumite excepții de la obținerea autorizației și de la sancționare.
Aceasta a mai susținut că agentul constatator s-a limitat doar la o descriere sumară a faptei, fără a se indica temeiul de drept care o incriminează și a apreciat că, întrucât temeiul de drept al sancționării nu există, lipsa acestuia nu poate duce decât la anularea procesului-verbal.
O altă criticî adusă de petenta procesului-verbal de contravenție se referă la întocmiea actului contestat cu încălcarea dispozițiilor art. 16 (1) OG 2/2001, cu privire la care a învederat că lucrarea efectuată se circumscrie proiectuluii de modernizare a infrastructurii de telecomunicații în vederea racordării condominiilor la rețeaua mitropolitană de fibră optică în vederea asigurării accesului clienților societății petente la o gamă de noi servicii de telecomunicații performante (televiziune, inclusiv prin internet – IPTV, internet d emare viteză și voce - telefonie), fiind precedată de acordul proprietarilor de locuințe din . și 2 (A și B). În realizarea acestui obiectiv, Romtelecom în calitate de beneficiar, a contractat efectuarea lucrărilor de dezvoltare a rețelei cu ., în calitate de furnizor/antreprenor, părțile având în vedere disp. Art. 5.2.1 din contractul-cadru de prestări sevricii lucrări civile – proiecte nr._ .444. Astfel, petenta a apreciat că responsabilitatea obținerii autorizației de construire revenea furnizorului și în concluzie, culpa pentru efectuarea lucrărilor neautorizate constatate de agentul Poliției Locale îi aparține acestuia, o eventuală responsabilitate a beneficiarului Romtelecom rezultând doar în mod indirect. Față de aceasta împrejurare, petenta a apreciat că în sarcina sa nu poate fi reținută neaducerea la îndeplinire a unei obligații ce revenea unei alte persoaneși, prin urmare, fapta ce a fost reținută de către intimată ca temei al amendării sale, nu întrunește elementele esențiale ale unei contravenții.
Cu privire la procesul-verbal de contravenție petenta a mai invocat netemeinicia acestuia, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. A din Legea 50/1991 și a arătat în acest sens, că în vederea racordării blocului la rețeaua metropolitană de fibră optică, în anul 2014, Romtelecom a efectuat lucrări la infrastructura deja existentă, motiv pentru care a solicitat acordul Asociației de proprietari, fiind astfel, pe fiecare palier al scării montate componentele setului de securizare al rețelei, iar lucrările de racord efectuate au presupus un minim de disconfort, acordul dat de Asociația de proprietari a fost unul favorabil.
Față de aspectele prezentate, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elemenetele constituitve ale contravenției, care să poată atrage răspunderea contravențională a societății sale.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu amendă cu cea a avertismentului sau modificarea cuantumului amenzii la minimul prevăzut de lege.
În sustinerea plângerii, petenta a depus la dosar copia procesului verbal atacat, extras din contractulcadru de prestări servicii Lucrări civile – protecte nr._ .444, acord referitor la modernizarea infrastructurii de telecomunicații, OP nr._/31.01.2014 privind dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar, împuternicire avocațială.
La data de 11.07.2014, intimata Poliția Municipiului C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate, cu motivarea că data de 14.05.2014 împotriva petentei s-a luat ,ăsura sancționării contravenționale pentru săvârsirea contraventiei prev de art 26 alin. 1 lit. a Legea 50/1991 rep., întrucât aceatsa a executat pe . C., în calitate de proprietar a rețelei executări lucrări de construire a unei rețele de telecomunicații prin străpungerea planșeelor dintre etajele . crearea altor trasee față de cele existente, fără a deține autorizație de construire. Intimata a arătat că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26,alin.1,lit.a) din Legea nr. 50/1991, iar proceusl-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205, C proc. Civ., Legea nr. 50/1991.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Anaalizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarea situatie de fapt:
La data de 12.05.2012 a fost întocmit de catre un agent constatator din cadrul Poliției Locale a mun. C., procesul verbal nr. 8931, prin care s-a retinut săvârsirea de catre petentă a contraventiei prev de art 26 alin. 1 lit. A Legea 50/1991 rep., constând în aceea că în ziua de 12.05.2014 ora 12,40 pe . C., în calitate de proprietar a rețelei, a executat lucrări de construire a unei rețele de telecomunicații prin străpungerea planșeelor dintre etajele ., prin crearea altor trasee față de cele existente, fără a deține autorizație de construire, potrivit notei de constatare ce face parte integrantă a procesului-verbal, fiind aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei .
Verificând potrivit art 34 alin 1 din O.G nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat, instanta retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente .
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice sancționate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Instanța urmează să înlăture critica petentei ce vizeaza nedescrierea faptei și neindicarea locului săvârșirii acesteia, având în vedere că în cuprinsul actului sancționator au fost menționate toate împrejurările faptei contravenționale reținute și a fost indicat în concret locul unde aceasta a fost săvârșită.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator și fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate(actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legea 50/1991 au drept finalitate reglementarea unor măsuri și etape obligatorii pentru executarea și realizarea unor lucrări la construcții, astfel că interesul comunității în respectarea acestor reguli este de o importanță deosebită.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, N. G. c. României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, susținerile petentei cu privire la lipsa vinovăției față de contravenția reținute în sarcina sa, nu sunt confirmate de probatoriul administrat, instanța constatând că planșele foto depuse de intimată coroborat cu nota de constatare și mențiunile contractului cadru de prestări servicii nr._ .444, susțin în mod credibil și temeinic acuzația adusă părții petente.
În acest sens, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că petenta nu a deținut autorizație de construire pentru efectuarea lucrării de intervenție asupra rețelei de telecomunicații prin crearea altor trasee decât cele existente dintre etajele blocului 29.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța constată că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a Legea 50/1991
Cu toate acestea, în temeiul art 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contraventională ( articol care coroborat cu art 38 al 3 din acelasi act normativ permite instantei să aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumtia relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanta consideră că sanctiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atentia contestatoarei asupra obligatiilor ce îi revin în materia regimului juridic al luicrărilor la constrcuții.
Pentru a proceda astfel, instanta are în vedere pe de o parte disp. art 5 alin 5 din OG 2/2001 ( potrivit cărora sanctiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proportională cu pericolul social al faptei săvârsite) si art 21 alin 3 din acelasi act normativ ( conform căruia la aplicarea sanctiunii trebuie să se tină cont si de “ împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârsire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă si circumstantele personale ale contravenientului ), iar pe de altă parte disp. art. 7 alin 2 ( prin care se prevede că avertismentul se aplică si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor respective nu prevede în mod expres această sanctiune ) .
Instanta, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus mentionate, apreciază că în spetă pericolul social concret nu justifică aplicarea directă a sanctiunii amenzii contraventionale, având în vedere faptul că agentul constatator are posibilitatea legală de a aplica cu prioritate sanctiunea avertismentului, aceasta fiind în cauză proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, cat si cu circumstantele personale ale petentei aceasta aflându-se la prima abatere .
Față de considerentele mentionate, instanta urmează să admită în parte plângerea si în consecintă va dispune înlocuirea amenzii contraventionale aplicate prin procesul verbal de contraventie nr. 8931 încheiat la data de 14.05.2014 cu sanctiunea " avertisment ."
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta T. R. COMMUNICATIONS SA, cu sediul în București, ., nr. 3-5, Clădirea City Gate-TURNUL DE NORD, . 1 în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI C. - POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat cu sancțiunea " avertisment".
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 15.10.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.N.
4 ex./2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2747/2014. Judecătoria CRAIOVA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
