Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 17651/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică din data de 02 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul PLASĂ C. în contradictoriu intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 25.09.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da petentului posibilitatea să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.05.2014, petentul Plasă C. a chemat în judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._/30.04.2014, exonerarea de la plata amenzii si a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 30.04.2014 a fost oprit in trafic de către agenții de politie din cadrul intimatului pe motiv că ar fi depășit viteza legala, întocmindu-i procesul verbal de contravenție prin care i s-a aplicat amendă in cuantum de 1190 lei si reținerea permisului de conducere. La data respectivă, arată petentul că se deplasa spre C. la analize medicale, când a fost acuzat că, pe un sector de drum în apropiere de Beharca, a depășit viteza legală, lucru pe care îl consideră neadevărat deoarece autoutilitara condusă are o vechime de peste 10 ani.
Petentul a mai susținut că a solicitat agenților constatatori să îi prezinte imagini din care să rezulte fapta contravențională reținută în sarcina sa, însă aceștia au refuzat.
De asemenea, petentul a solicitat instanței să pună în vedere intimatului sa depună la dosar buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, atestatul operatorului radar, ordinul de serviciu în care se prevede componența echipajului si locul de amplasare static.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001 raportat la OUG 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat, copie CI, dovada . nr._, împuternicire avocațială si dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai învederat ca abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică si legală.
S-a mai susținut ca fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legală admisa, există riscul producerii unor accidente de circulație, in care să fie implicate persoane nevinovate.
De asemenea, intimatul a mai precizat ca prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul R. de Metrologie, a fost abrogat pct. 4 din N.M.L nr. 021-05, astfel ca măsurătorile si înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate si de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 si urm. NCPC, OUG 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep., OUG 2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 411 NCPC.
In dovedirea întâmpinării, intimatul a depus buletinul de verificare metrologica al aparatului radar și planșă foto cuprinzând 9 fotografii.
La data de 03.07.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 09.07.2014, s-a dispus emiterea unei adrese către I. D. pentru a se comunica cazierul auto al petentului Plasă C., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/22.07.2014.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, . nr._/30.04.2014, petentul Plasă C. a fost sancționat cu amendă contravențională și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autoutilitara Toyota cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6 (E 70) km 244+900 m, pe raza localității Beharca, cu viteza de 126 km/h, înregistrată de aparatul radar, pe un sector de drum cu limitare de viteză 70 km/h.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea – "Nu sunt obiecțiuni".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, căreia i-a dat o calificare juridică corectă - art. 102, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002R corob. cu art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002R - așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in aplicarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovatia petentului în săvârșirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, și a susținerilor petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate de planșele foto existente la dosar, f. 15, din care se poate observa că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat la data de 30.04.2014 ora 15:18:28 cu viteza de 126 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză 70 km/h.
Instanța constată că înregistrarea este conformă prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 187/2009, cuprinzând data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, fiind respectate reglementările legale actuale, în condițiile abrogării dispozițiilor pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, prin Ord. nr. 187/2009.
De asemenea, având în vedere limitele erorii tolerate, potrivit pct. 3.1.1. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezei, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționator, cât și în regim de deplasare, se constată că valoarea înregistrată, respectiv aceea de 126 km/h, depășește cu 56 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, de 70 km/h, potrivit art. 49 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002, republicată. Astfel, în cauză, aparatul radar a fost identificat corespunzător în cuprinsul procesului-verbal – AUTOVISION . 110 montat pe auto MAI_ – fiind omologat și verificat metrologic.
În plus, instanța mai retine ca utilizarea formularului 1D nu este necesară, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002R, decât în situația în care procesul-verbal de contravenție se încheie ulterior săvârșirii faptei, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Ori, în speță, procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, în prezența petentului, căruia i-a fost înmânat și care a semnat de luare la cunoștință a înscrisului întocmit, fără obiecțiuni.
De altfel, chiar petentul, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit fapta contravențională reținută în sarcina sa, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă din fișa de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, dat fiind că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent și să mentină ca temeinic si legal procesul-verbal . nr._/30.04.2014 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul PLASĂ C., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 14, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în mun. C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./10.11.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014.... → |
|---|
