Plângere contravenţională. Sentința nr. 2720/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2720/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 27550/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2720
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. L. și pe intimata C. N. DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. OG 15/2002, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta B. L. împotriva procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 25.07.2013, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., după ascultarea părților, instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile.
Instanța acordă cuvântul în ceea ce privește probele solicitate de către petentă prin plângerea formulată.
Petenta solicită în dovedirea plângerii încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de părți, prin cererile formulate, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Petenta, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție .
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.08.2013, sub numărul_, petenta B. L., a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN BUCUREȘTI, anularea procesului – verbal de constatare a contravenției ., numărul_ încheiat la data de 25.07.2013 de intimată și exonerarea de plata amenzii aplicate.
În motivare, petenta a arătat că la data de 03.08.2013 i-a fost comunicat la domiciliu procesul-verbal de constatare a contravenției ., numărul_ încheiat la data de 25.07.2013, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru că la data de 05.07.2013 ar fi circulat pe DN 65 F Km 9, C.N. C., cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , fără a deține rovinietă valabilă. Cu privire la fapta reținută, petenta a susținut că a vândut autoturismul cu numărul de înmatriculare_ la data de 18.08.2010, fiind scos din evidențele fiscale de pe numele său, iar în cazul în care acesta nu este înscris în circulație pe numele actualului proprietar, a apreciat că acest lucru nu-i poate fi imputat.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal contestat, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, certificat de atestare fiscală nr._/19.08.2010, carte de identitate.
La data de 18.03.2013 și la data de 15.11.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului – verbal de constatare a contravenției ., numărul_ încheiat la data de 25.07.2013 ca fiind temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat, în esență că, procesul – verbal de constatare a contravenției contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborată cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientei și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control al Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenienta fiind identificată pe baza datelor furnizare de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Intimata a menționat că, apărările petentei sunt nefondate și a precizat că, atât contractul de vânzare – cumpărare, cât și certificatul de atestare fiscală, nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
A mai menționat intimata că, nu îi este opozabil contractul de vânzare – cumpărare, iar certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, făcând doar dovada că recurentul nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare.
Intimata precizat că, în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietară, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) și art. 7, ambele din O.G. nr. 15/2002 și prevederilor O.G. numărul 2/2001.
A mai arătat intimata că, din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, reiese că procesul – verbal de constatare a contravenției contestat este întocmit și semnat cu respectarea dispozițiilor legale și conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, cu certificat calificat emis de CERTSIGN S.A.
În acest sens, intimata a precizat că, procesul – verbal de constatare a contravenției contestat este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, este conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică în sensul că are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice și a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
În drept, au fost invocate dispozițiile: O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică și Ordinul M.T.I. numărul 769/2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În susținerea cererii, intimata a depus în fotocopii, următoarele înscrisuri: certificat calificat pentru semnătura electronică; procesul – verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului – verbal de constatare a contravenției ., numărul nr._ întocmit la data de 25.07.2013 și o imagine video – filmată privind autoturismul înmatriculat sub numărul_, imagine captată folosind camera video tip ANPR, folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 25.07.2013 de CNADNR-SA-Cestrin, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se în sarcina sa că, în data de 05.07.2013, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei, a circulat la orele 22.25 pe DN 65F Km 9+000 m pe raza C.N. C., fără a deține rovinieta valabilă și a fost surprinsă de camerele de supraveghere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește semnătura agentului constatator, instanța reține că, actul constatator și sancționator, comunicat petentei a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 445/2001.
Din punct de vedere al semnificației, semnatura electronica este forma digitala a semnăturii olografe, in sensul ca este reflexia in spațiul virtual al acesteia. O semnatura electronica are aceleasi functionalitati si aplicabilitati ca si semnatura olografa si chiar mai mult decat atat, modul ei de utilizare recomandand-o din punctul de vedere al securitatii si integritatii. In plus, daca in cazul semnaturii olografe exista suspiciuni in cazul recunoasterii identitatii semnatarului, aceste suspiciuni sunt practic eliminate in cazul semnaturii electronice, facand astfel ca non-repudierea sa fie asigurata .
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 7 din legea nr. 455/2001 conform cărora, „ În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
În aceste condiții, față de cele de mai sus, instanța reține că a procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16 cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
Referitor la critica petentei privind anulabilitatea actului constatator deoarece la acea dată nu mai era proprietar al autoturismului, în susținerea acesteia în cauză a fost depus ca dovada contractul de vânzare pentru autovehicul folosit încheiat între petentă și numitul J. M. G. și prin care se individualizează obiectul înstrăinării, respectiv numărul de înmatriculare al autoturismului, . și număr identificare sașiu,precum și adresa emisă de Primăria Municipiului C. care atestă scoaterea din evidențele fiscale, la cerere, a autoturismului care a făcut obiectul vânzării.
Analizând înscrisurile depuse, instanța constată că petenta nu a respectat integral procedura privind vânzarea unui autovehicul folosit. Astfel, după încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit aceasta trebuia să se prezinte, împreună cu cumpărătorul, la serviciul circulație unde era înmatriculat autoturismul ce a făcut obiectul vânzării cu acest act de vânzare, cu cartea de identitate a autoturismului, cu certificatul de înmatriculare și cu plăcile cu numărul de înmatriculare unde trebuia să completeze certificatul de radiere pentru a radia autoturismul de pe numele său și a-l înmatricula pe numele cumpărătorului, căruia, prin urmare îi revine obligația de a achita și taxa de înmatriculare.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin 2 lit. d) din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor:
" Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data:
d)trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
(4)Vehiculul pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii.
(5)Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale."
Or, în prezenta cauză petenta nu a făcut dovada că a respectat această procedură și că a finalizat operațiunea de vânzare cumpărare prin radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea pe numele cumpărătorului.
Totodată, instanța reține că potrivit articolul 9, alineatul (3) din OG 15/2002 modificat prin legea 144/2012 :" În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)."
Prin urmare, instanța nu poate să rețină susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece, pe de o parte, aceasta nu a făcut dovada că a respectat procedura prevăzută de Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, procedură care era obligatorie, iar pe de altă parte, intimatul, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, pentru identificarea contravenientului este obligat să verifice baza de date a Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, bază de date in care petentul figurează ca proprietar.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Însă, petenta beneficiază de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Instanța constată că aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului rezultă atât din constatările personale ale acestuia,în calitate de funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cât și din fotografia depusă la dosar, iar petenta nu a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal.
Prin urmare, apreciază că din probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută in cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța constată că fapta contravențională reținută prin actul sancționator există.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 6 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare „avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică”.
Potrivit art. 7 ,,- (1) avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.,,
Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta contravențională, instanța reține că sancțiunea ,,avertisment,, este o sancțiune îndestulătoare pentru a putea fi atins scopul sancțiunii contravenționale.
Conform art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001, „sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal”.
Astfel, fata de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete in care faptele contravenționale au fost săvârșită și față de atitudinea procesuală a petentei, instanța apreciază ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea sancțiunii avertisment, potrivit art.7 din O.G. nr.2/2001, nefiind justificata aplicarea sancțiunii cu amendă contravențională și a obligarea la plata contravalorii tarifului de despăgubire.
Pe cale de consecința, instanța va admite in parte plângerea si va dispune înlocuirea sancțiunilor pecuniare aplicate petentei prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta B. L., domiciliată în C., ., județul D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 25.07.2013, în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat cu sancțiunea " avertisment".
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.02.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6316/2014.... | Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... → |
|---|
