Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 26049/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea cauzei civileprivind pe petent L. NICUȘOR R. și pe intimat INSPECTORATUL de POLIȚIE al JUDEȚULUI D., având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ,după care ;
Verificând competența conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 94 pct.4 Cod procedură civilă și art. 32 alin.1 din OG 2/2001.
Constată că deși petentul a solicitat în plângere proba testimonială ,nu a indicat numele și adresa martorului conform art. 94 lit.e Cod pr.civilă ,iar intimatul s-a opus prin întâmpinare la completarea probatorului ,instanța constată decăzut petentul din dreptul de a mai preciza la acest termen de judecată numele martorului pe care înțelege să-l folosească în cauză .De asemenea petentul nu a indicat nici în răspunsul la întâmpinare numele martorului.
Instanța declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile în fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii.
Instanța închide dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 01.07.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub numărul_, plângerea contravențională formulată de petentul L. Nicușor R. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.06.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., solicitând anularea procesului verbal menționat, exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere reținut.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că se deplasa cu autoturismul pe . C. pe data de 26.10.2014 și după ce a trecut de trecerea pentru pietoni, la o distanță de circa 100 m, a fost oprit de agentul constatator. Mai arată că nu era nicio persoană pe trecerea de pietoni când a trecut el cu autoturismul.
Precizează că, fiind taximetrist și având în acel moment un client în autoturism, nu era obligat să poarte centura de siguranță.
Deși a propus proba testimonială, nu a indicat numele și domiciliul martorului.
In drept, a invocat generic dispozițiile OG nr.2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.
Intimatul a formulat întâmpinare, la data de 18.07.2014, solicitând respingerea plângerii, cu motivarea că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Precizează că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Intimatul mai solicită să se aibă în vedere disp. art. 254 N.C.P.CIV., potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prev. de art. 254 al. 2 din același act normativ, întrucât în caz contrar, se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările și probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
În baza art. 254 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a constat decăzut petentul din proba testimonială, deoarece acesta nu a indicat martorul pe care înțelege să-l folosească, neputând invoca necunoașterea legii, mai ales în condițiile în care a formulat și răspuns la întâmpinarea intimatului. Instanța are în vedere și opunerea intimatului la propunerea martorilor peste termenul legal prevăzut de art. 254 alin.1 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției CP nr._ din data de 26.06.2014, întocmit de agentul constatator din cadrul I. D., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. De asemenea, a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 99 din același act normativ.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 26.06.2014, ora 06,05, a condus autoturismul pe . la trecerea pentru pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe marcaj și nu purta centura de siguranță.
I. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.
Petentul nu a invocat motive de nelegalitate.
II. Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, în general, procesul verbal întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării directe a stării de fapt.
Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
Astfel, se va analiza temeinicia procesului verbal contestat în prezenta cauză, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.
În privința probațiunii, petentul nu a făcut dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în condițiile în care cele constatate în mod direct de agentul constatator sunt relevante în privința vinovăției petentului, dincolo de orice îndoială rezonabilă. De altfel, petentul nu a contestat că a circulat pe sectorul de drum menționat în procesul verbal și unde a fost oprit de agentul constatator, aflat la o distanță nu prea mare de marcajul pietonal, ci a contestat doar că pe marcajul pietonal respectiv ar fi fost vreun pieton, în momentul în care petentul a trecut cu autoturismul pe marcaj.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal nu a fost răsturnată prin dovada contrară, conform prevederilor art. 249 Cod civil.
Potrivit art. 72 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, ,,Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
(3) Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic”.
Potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Nici în ceea ce privește a doua faptă reținută în procesul verbal contestat, petentul nu a făcut dovada susținerilor din plângere, respectiv calitatea de taximetrist, precum și faptul că în momentul opririi în trafic, transporta un client, pentru a se încadra în excepția prevăzută de art.97 alin.4 lit. c) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În consecință, sub aspectul temeiniciei, intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul verbal contestat, cu procesul verbal de contravenție ce cuprinde constatările personale și directe ale agentului de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar petentul nu a răsturnat prezumția instituită de lege cu privire la temeinicia procesului verbal contestat.
De asemenea, dat fiind gradul ridicat de pericol al primei fapte, instanța constată că sancțiunea a fost corect individualizată, conform prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001.
Pentru motivele de fapt și de drept menționate, instanța constată că plângerea nu este întemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul L. Nicușor R., cu domiciliul în C., ., ..1, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL de POLIȚIE al JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data 26.06.2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.10.2014.
P. GREFIER
Red.L.N.
Tehnored.D.S./4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6438/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
