Plângere contravenţională. Sentința nr. 3331/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3331/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 36197/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.3331/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. F. și pe pârât I. D. -SERVICIUL RUTIER C., având ca obiect plângere contraventionala CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art.131 NCPC, constată raportat la art.32, alin.1 din OG 2/2001 ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
Petentul depune la dosar în copie înscrisuri medicale și certificat de deces al numitului B. S..
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
La interpelarea instanței, petentul arată că nu poate preciza ce înțelege să dovedească cu proba testimonială.
Apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează și respinge proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plangerii asa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea sa de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere reținut. Arată că a fost nevoit să circule cu viteză fiind obligat de anumite circumstanțe, respectiv se deplasa către Spitalul de Urgență C. pentru a-l externa pe tatăl său numitul B. S..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul B. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D.–Serviciul Rutier C., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 25.10.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 25.10.2013, în jurul orelor 15:45 în timp ce circula cu autoturismul proprietate personală în Municipiul C. pe . fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere care i-a solicitat actele pentru control.
Ulterior, i s-a adus la cunoștință că a depășit viteza legală în localitate și i s-a prezentat procesul-verbal pentru a-l semna.
Petentul a menționat că deși a solicitat să se facă mențiunea la rubrica observații că nu este de acord cu cele menționate, agentul constatator deja completase că nu sunt obiecțiuni de formulat.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat, copie C.I. și copie dovadă.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 19.12.2013 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.
S-a susținut că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, învederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
A învederat că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșe foto și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
A atașat întâmpinării copie buletin de verificare metrologică și planșe foto.
A precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din NML 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, a invocat prevederile OUG nr.195/2002, republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rep. și OG nr.2/2001.
La data de 23.01.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimat.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/25.10.2013, încheiat de I. D., Serviciul Rutier C., petentul B. F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1200 lei, luându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.49, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 25.10.2013, a condus autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare DJ_, în C., pe . viteza de 114 km/h viteză ce a fost înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION, . 110 montat pe auto MAI_, depășind astfel viteza admisă cu 64 km/h.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de contravenient, acesta din urmă fără obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17, alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Mai reține instanța că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent în sensul că agentul constatator nu i-a dat posibilitatea petentului să formuleze obiecțiuni la cele reținute prin procesul-verbal contestat și de a se apăra, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, întrucât nulitatea invocată este una relativă, care trebuie însă să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie însă să fie dovedită de către acesta.
Or, în cauză, petentul nu a dovedit vătămarea care i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna în procesul-verbal de contravenție au putut fi valorificate prin plângerea formulată în fața instanței.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (fil22) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 25.10.2013, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare DJ_ cu viteza de 114 km/h în localitate, iar potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, limita maxima de viteza în localitate este de 50 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 114 km/h, în două planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv DJ_.
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 114 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare DJ_, ce aparține petentului B. F..
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar AUTOVISION, . 110 montat pe auto MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 22.08.2013, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/22.03.2013, valabil până la 22.03.2014 (fila 23). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedite prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
Deși prin plângerea formulată petentul a susținut faptul că nu a avut intenția să comită o contravenție, depășirea vitezei fiind motivată numai de starea sănătății tatălui său pe care trebuia să îl ia de la spital, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei în sensul art.11 din O.G. nr.2/2001.
În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art.38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că prima faptă reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației, pericol apreciat de altfel ridicat și de către legiuitor prin prevederea conform căreia pentru contravenția săvârșită se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/25.10.2013, încheiat de I. D., Serviciu Rutier C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. F., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., Serviciul Rutier C., cu sediul în C., ., județ D. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/25.10.2013, încheiat de I. D., Serviciu Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/23.04.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4866/2014.... → |
|---|
