Plângere contravenţională. Sentința nr. 3900/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3900/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 35621/215/2013
Dosar nr._ - pl. contrav. –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă nr. 3900
Ședința publică din data de 19 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anișoara G. – Judecător
GREFIER: V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S. M. P. și intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice D. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin consilier juridic R. V., intimata fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că s-au depus la doar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea petentei.
Instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța a pus în discuție probele solicitate de petentă prin acțiune, respectiv: emiterea unei adrese către intimată pentru a înainta la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal, precum și o adresă către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a se înainta dosarul penal nr. 8170/P 2013.
Intimata, prin consilier juridic V., a învederat că la dosarul cauzei există actele solicitate de petentă, respectiv Ordonanța nr. 8170/P/2013, iar cu privire la adresa către P. a învederat că nu se opune.
Instanța a admis în parte proba cu înscrisuri solicitată de petentă, în sensul că a încuviințat înscrisurile ce au stat la baza procesului verbal de contravenție, acestea aflându-se la dosarul cauzei și a respins cererea privind emiterea adresei către P. pentru înaintarea dosarului penal, deoarece nu este pertinentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic V., a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal. Cu privire la excepția prescripției invocată de petentă a solicitat respingerea acesteia, deoarece în art. 13* alin. 3 din OG 2/2001 se menționează că prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe timpul în care cauza s-a aflat în cercetare penală, ci se suspendă, îndeplinind și condițiile art. 30 alin. 2 și 3 din OG 2/2001. În ceea ce procesul verbal de contravenție a învederat că acesta îndeplinește condițiile prev. de art. 16 și 17 din OG 2/2001, iar perioada pentru care se face vinovată petenta este 01.01._12 anterioară datei intrării în insolvență.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale, constată următoarele:
La data de 30.10.2013 petenta S. M. P. a formulat în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., plângere împotriva procesului- verbal ./2009, nr._ încheiat la data de 09.10.2013 de către AJFP D. prin agenții constatatori Iliuța V. și M. M., solicitând în principal anularea acestuia, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale aplicate în sarcina sa, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a arătat că prin procesul- verbal a fost sancționată în temeiul art. 114 lit. p din Legea 263/2010 R, reținându-se că în calitatea sa de administrator social al ., în perioada 01.01._12 a reținut și nu a virat cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă la bugetul de stat.
A invocat excepția prescripției dreptului de a constata contravenția săvârșită de către petentă și a dreptului de a aplica amenda contravențională raportat la dispozițiile art. 13 din OG 2/2001. În motivare arată că întrucât sancțiunea a fost aplicată la data de 09.10.2013 pentru fapta consumată la data de 31.12.2012 se poate constata că a intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
A mai menționat că în cadrul dosarului penal nr. 8170/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin Ordonanța din 30.08.2013 a fost cercetata și sancționată pentru aceeași faptă, cu același obiect și săvârșită în aceeași perioadă de timp.
Față de această împrejurare a invocat prevederile art. 4 al Protocolului 7 al Convenției CEDO care consacră dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, principiu cunoscut sub denumirea non bis in dem.
Mai învederează că agenții constatatori i-au încălcat flagrant dreptul de a formula obiecțiuni împotriva procesului- verbal.
A mai invocat nulitatea procesului-verbal întemeiată pe lipsa martorului asistent.
Arată că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, luând cunoștință de acesta abia la data de 14.10.2013.
A solicitat instanței să constate că acuzația adusă este de natură penală în sensul Convenției și beneficiază în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei revine în primul rând organului constatator și nu petentei.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri, solicitând instanței să dispună efectuarea unei adrese către intimată pentru a înainta la dosarul cauzei înscrisurile care stat la baza întocmirii procesului-verbal, precum și o adresă către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a înainta dosarul penal nr. 8170/P/2013.
Anexat plângerii a depus procesul-verbal contestat în original, plicul de corespondență în care i-a fost comunicat și Ordonanța din dosarul penal.
A atașat și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La data de 12.11.2013, intimata a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2009 nr._ din data de 09.10.2013, ca fiind temeinic și legal.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În motivare a arătat că împotriva petentei a fost formulată plângere penală, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Ulterior, Ordonanța procurorului din dosarul nr. 8170/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost înaintată la Direcția G. a Finanțelor Publice D..
Petenta a fost sancționată contavențional cu suma de 1500 lei, conform art. 144 lit. p din Legea nr. 263/1010, republicată.
Precizează că fapta prevăzută de acest articol constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională.
Cu privire la excepția pescripției dreptului de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale invocată de petentă, intimata arată că, potrivit art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s- a stabilit că ea constiuie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a afalat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată. Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Cu privire la susținerea petentei că a fost sancționată de două ori pentru aceeși faptă, intimata arată că petenta a fost sancționată cu amenda cu caracter administrativ de către P. cu suma de 200 lei, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, ca infracțiune, iar D.G.R.F.P. C.- A.J.F.P. D. a sancționat petenta cu amenda contravențională în cuantum de 1500 lei, deoarece fapta constituie contravenție, conform art. 144 din Legea 263/2010.
În ceea ce privește susținerea petentei cum că procesul- verbal de contravenție este nul absolut, intimata arată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001. A învederat că petenta ar fi putut formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului- verbal dacă ar fi fost prezentă și ar fi semnat procesul- verbal.
De asemenea, menționează că debitele aferente obligațiilor fiscale reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate la scadență se referă la perioada 01.01._12.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ.
La data de 27.01.2014, petenta a depus Răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, constatarea faptului că sumele datorate la bugetul asigurărilor sociale au fost virate conform documentelor de plată anexate și că potrivit principiului de drept non bis in dem, unei încălcări a legii îi corespunde o singură sancțiune juridică.
A arătat că a fost sancționată cu amenda în sumă de 200 lei întrucât s-a constatat că fapta nu constituie infracțiune, iar ulterior intimata a aplicat o altă amendă în sumă de 1500 lei prin procesul-verbal contestat.
Consideră că măsura luată prin aplicarea amenzii de către intimată este excesivă, întrucât încalcă principiul de drept non bis in dem și pentru că prin obligarea la plata succesivă a două amenzi pentru aceeași faptă se îngreunează considerabil desfășurarea activității societății.
A solicitat și judecarea în lipsă.
Anexat cererii a depus documentele de plată.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, în raport de susținerile petentei din plângerea formulată și probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ./2009 nr._ încheiat la data de 09.10.2013 de AFPM C., s/a re"inut c[ petenta, ]n calitate de administrator al . C., în perioada 01.01._12 a reținut și nu a virat cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, la bugetul de stat,petentei aplicându-i-se o amendă contravențională în valoare de 1500 lei.
Petenta nu a fost de față la încheierea procesului verbal pentru a putea formula obiecțiuni la procesul verbal de contravenție .
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1500 de lei) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, cu prioritate, raportat la excepția prescripției dreptului de a constata contravenția și a aplica amenda contravențională, instanța reține că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 30.08.2013 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr. 8170/P/2013, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S. M. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 CP și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 200 RON.
Așadar, instanța reține că petenta a fost sancționată cu amendă administrativă de 200 lei, și nu s-a constatat că fapta ar fi contravenție, pentru a fi incidente în speță dispozițiile art. 13 alin 3 din OG 2/2001. Astfel, potrivit art.13 alin.1 din OG 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În consecință, instanța reține că procesul verbal de contravenție s-a încheiat la data de 09.10.3013 pentru o stare de fapt din data de 31.12.2012, și potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001, constată și reține întemeiată excepția prescripției dreptului de a aplica amenda contravențională.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea si va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta S. M. P., cu domiciliul în C., .. 55, județul D. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice D. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, județul D..
Anulează procesul verbal de contravenție nr._/09.10.2013
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2014.
Președinte Grefier
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Teh. V.G. 4 ex./08.05.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2935/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 4249/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
