Plângere contravenţională. Sentința nr. 5285/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5285/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 4032/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5285/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier L.-C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. M. D. și pe intimatul I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. L. pentru petent, lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul a înaintat la dosar întâmpinare și actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție, după care,
Avocat M. L. pentru petent arată că nu mai are alte cauze.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise faza probatorie și dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. L. pentru petent solicită admiterea plângerii.
INSTANȚA
La data de 16.05.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2012, plângerea contravențională formulată de pe petentul I. M. D. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat de IPJ D. – Serviciul Rutier la data de 12.05.2012, prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii contravenționale.
Petentul a invocat nulitatea procesului-verbal întrucât la poziția martor asistent este ilizibilă semnătura unei persoane pe care nu a văzut-o în momentul discuțiilor.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele reținute în procesul-verbal contestat nu corespund realității, întrucât linia continuă nu era demarcată sau poate, fiind demarcată inițial, în momentul în care a tre3cut petentul aceasta era ștearsă.
A depus la dosar procesul-verbal contestat.
Intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, arată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul verbal nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentei.
Nu se poate astfel da relevanță maximă unei probe, înlăturând constatările agentului constatator din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate.
Mai mult, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislație, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Petentul nu a solicitat administrarea de alte probe în dovedirea plângerii.
Prin sentința civilă nr._ din 10.10.2012, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul I. M. D., în contradictoriu cu intimata IPJ D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul a constatat că recursul este întemeiat.
Astfel, s-a constatat că instanța de fond a soluționat cauza, fără a proceda la citarea martorului indicat în procesul-verbal de contravenție-P. I., încălcându-se astfel dispozițiile art. 33 alin. 1 din OG 2/2001 și dreptul la un proces echitabil prin respectarea "egalității armelor", prevăzut de art. 6 din CEDO.
Potrivit art. 33 din OG 2/2001, instanța avea obligația citării părților, a martorului indicat în procesul-verbal de contravenție și posibilitatea de a administra orice probe considerate necesare și de a cita și audia orice persoană în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Așadar, instanța avea obligația de a dispune citarea martorului semnatar al procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, a reținut că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța de judecată prezintă obligația de a administra toate dovezile necesare unei corecte stabiliri a stării de fapt, în verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție atacat.
D. fiind că, în cadrul recursului, instanța de control nu poate proceda la audierea martorului anterior menționat, în temeiul disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., prin Decizia nr. 273/22.03.2013 a fost casată sentința nr._ din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de fond să procedeze în rejudecare la audierea martorului P. I. și, în raport de ansamblul materialului probator administrat, să aprecieze asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C. la data de 18.04.2013 și înregistrată sub nr._/215/2012*.
În scop probatoriu petentul a solicitat și instanța a încuviințat pentru acesta proba testrimonială cu un martor, în cauză fiind audiat numita C. A. E..
Prin Sentința Civilă nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012* s-a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe petentul I. M. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. în favoarea Judecătoriei Orșova.
Prin Sentința Civilă nr. 642/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._/215/2012* s-a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe petentul I. M. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. în favoarea Judecătoriei C..
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel C. în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Prin Sentința nr. 10/17.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.05.2012, privind pe petentul I. M. D. și intimatul I.P.J.D., în favoarea Judecătoriei C..
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C. la data de 05.02.2014 și înregistrat sub nr._ .
La data de 25.03.2014 intimatul I.P.J. M. a înaintat la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C. întrucât fapta contravențională a fost săvârșită pe raza municipiului Orșova, județul mehedinți, iar competentă în soluționarea plângerii este Judecătoria Orșova.
De asemenea, a invocat excepția introducerii plângerii întrucât actul sancționator a fost înmânat petentului la data de 12.05.2012, iar acesta a depus plângerea contravențională la data de 05.02.2014, depășind cu mult termenul legal.
Pe fondul cauzei, a arătat că plângerea este neîntemeiată.
A precizat că pe data de 12.05.2012, a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ în timp ce efectua o manevră de depășire neregulamentară, în sensul că a depășit un autoturism pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător cu indicator.
A menționat că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta ăși face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
De asemenea, a învederat că agentul de poliție Citarcea E. deține atestatul nr._/27.02.2012 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar "Autovision" și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._/19.04.2012.
A considerat că procesul-verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001.
La solicitarea instanței I.P.J.D. a înaintat actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat, respectiv raport din data de 13.03.2014 emis de I.P.J. M., buletin de verificare metrologică, atestat operator " AUTOVISION",cartea de identitate a autospecialei pe care este montat aparatul radar și CD-ul privind abaterea săvârșită de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de IPJ D. – Serviciul Rutier la data de 12.05.2012, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2000, reținându-se că petentul a condus auto marca Citroen de culoare negru cu număr de înmatriculare_ pe DN 57, . Orșova dinspre nord spre sud și a depășit un alt autoturism pe trecerea semnalizată corespunzător în zonă.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit art 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni nerespectarea regulilor privind depășirea.
Martora C. A. E., audiată în cauză la propunerea petentului a declarat că în primăvara anului 2012 familia sa și cea a petentului au hotărât să meargă la Orșova, la un grătar în ater liber, fiecare în mașina proprie.
A mai arătat că mașina petentului se deplasa în față iar la . a fost sancționat contravențional pe motiv că a depășit într-un loc nepermis, pe trecerea de pietoni deși în acea zonă nu exista nici semn " depășirea interzisă" și nici trecere de pietoni.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii. 1
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul śingur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor.
S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne,, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor Ó.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Petentul a fost sancționat contravențional fără a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare.
Întrucât cu martorul audiat petentul a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal,instanța în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea, va exonera petentul de plata amenzii, va anula punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul I. M. D., domiciliat în C., .. 3, județul D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/12.05.2012 întocmit de I.P.J.M., exonerează petentul de plata amenzii, anulează punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2014.
Președinte,Grefier,
M. D. M. L. C. A.
Red.M.D.M.,
teh.L.C.A.
4 ex/22.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1734/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2783/2014.... → |
|---|
