Plângere contravenţională. Sentința nr. 5389/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5389/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 44134/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5389/2014
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent R. S. M. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că petenta a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată in vederea angajării unui apărător, după care,
Instanța, având in vedere disp. art. 222 NCPC, respinge cererea de amânare formulată de petentă, constatând că partea a beneficiat de timp suficient pentru a-și angaja apărător, plângerea fiind promovată la data de 30.12.2013.
Instanța, din oficiu, in temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., cu soluționarea cauzei, constatând că potrivit art. 94 NCPC, art. 32 OG 2/2001R, este competenta general, material si teritorial să soluționeze cauza.
Constatând ca proba cu înscrisuri solicitată de petentă si intimat pentru dovedirea susținerilor și apărărilor invocate în plângere si întâmpinare, este admisibilă și poate sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 254, 255, 258 NCPC, instanța o încuviințează .
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 2 luni durata necesara pentru cercetarea procesului.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către intimat și nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, in temeiul art. 394 NCPC, instanța, declară dezbaterile închise si retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2013, petenta R. S. M. a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, restituirea permisului de conducere si sancțiune pentru o viteza mai mică de 100 km/h conform tolerantei.
In motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 21.12.2013 in jurul orelor 16:50 circula la volanul autoturismului cu nr._ pe raza localității Bădoși in spatele altui autoturism cu nr. de înmatriculare străin, moment in care a fost oprită de către un agent de poliție, care i-a adus la cunoștința despre faptul ca ar fi depășit limita legala de viteza pe sectorul de drum respectiv si anume ar fi circula cu viteza de 101 km/h in localitate, lucru neadevărat deoarece circula in coloană cu mai multe autovehicule.
In susținerea celor învederate prin plângere, petenta a solicitat instanței ca agentul constatator sa prezinte proba video în care apare autoturismul condus de aceasta si din care să rezulte ca ar fi depășit limita de viteza pe sectorul de drum respectiv, de asemenea, să prezinte verificarea metrologica a aparatului radar, cu marca, . nr. menționat in procesul verbal pentru a se stabili cu certitudine daca este omologat si pe ce casetă sau dischetă a fost înregistrată, așa cum prev. disp. art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.
Petenta a mai învederat ca potrivit normelor metodologice, aparatul radar are o funcție de autotestare, care poate fi observata prin apariția literei T in colțul din stânga al înregistrării video, aceasta neputând constitui proba in proces.
De asemenea, petenta a mai solicitat ca organele de politie sa prezinte in fata instanței probele din care să reiasă daca aparatul radar funcționa numai in regim de staționare sau funcționa si in regim de deplasare, deoarece din coloană a fost oprită, iar la câteva minute după aceasta, un alt autoturism fără o explicație plauzibilă.
In drept, plângerea nu a fost motivată.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat in original, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, copie CI.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. Codului de procedură civilă, OUG 195/2002 Rep., Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep., OG nr. 2/2001.
Atașat întâmpinării, intimatul a depus planșă foto cuprinzând 9 fotografii si buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar.
Petenta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 13.03.2014, s-a dispus efectuarea unei adrese către I. D., pentru a se comunica cazierul auto al petentei R. S. M., relațiile solicitate fiind înaintate la data de 03.04.2014 prin adresa_/27.03.2014.
Instanța a administrat in cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, . nr._/21.12.2013, petenta R. S. M. a fost sancționată cu amendă contravențională și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus auto Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe DN 55 – loc. Bădoși în direcția C., cu viteza de 101 km/h, înregistrată de aparatul radar, pe un sector de drum cu limitare de viteză 50 km/h.
Petenta a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, căreia i-a dat o calificare juridică corectă - art. 102, alin. 3, lit. e corob. cu art. 49 din OUG nr. 195/2002R - așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in aplicarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovatia petentei in savarsirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, si a susținerilor petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate de planșele foto existente la dosar – f. 20, din care se poate observa că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat la data de 21.12.2013 ora 16:54:47 cu viteza de 101 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză 50 km/h.
Instanța constata că înregistrarea este conformă prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 187/2009, cuprinzând data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, fiind respectate reglementările legale actuale, în condițiile abrogării dispozițiilor pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, prin Ord. nr. 187/2009.
Criticile referitoare la identificarea aparatului radar și cele privind marja de eroare pe care o poate înregistra acesta nu sunt întemeiate, având în vedere limitele erorii tolerate, potrivit pct. 3.1.1. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționator, cât și în regim de deplasare, precum și faptul că valoarea înregistrată, respectiv aceea de 101 km/h, depășește cu 51 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, de 50 km/h în localitate, potrivit art. 49 alin.1 din OG nr.195/2002, republicată. Ori, in cauza de față, aparatul radar a fost identificat corespunzător în cuprinsul procesului-verbal – AUTOVISION . 109 montat pe auto MAI_ – și, în plus, nu s-a făcut nici o dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autoturismului condus de petentă s-ar fi avut in vedere eroarea precizată anterior sau că aparatul radar ar fi efectuat o așa-zisă funcție de autotestare.
În plus, instanța mai retine ca utilizarea formularului 1D nu este necesară, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002R, decât în situația în care procesul-verbal de contravenție se încheie ulterior săvârșirii faptei, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Ori, în speță, procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, în prezența petentei, căreia i-a fost înmânat și care a semnat de luare la cunoștință a înscrisului întocmit, fără obiecțiuni.
De altfel, chiar petenta, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit fapta contravențională reținută în sarcina sa, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă din fișa de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, dat fiind că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentă și să mentină ca temeinic si legal procesul-verbal . nr._/21.12.2013 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta R. S. M., cu domiciliul in C., .. 86, județul D., in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul in C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./20.05.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 92/2014.... → |
|---|
