Plângere contravenţională. Sentința nr. 8059/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8059/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 17118/236/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8059/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulata de petentul D. E., cu domiciliul în G., ., județul G. in contradictoriu cu IPJ D., cu sediul în C., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.06.2014.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.11.2012 sub nr_, petentul D. E. a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/31.10.2012, solicitând anularea acestuia, exonerarea de plata amenzii si anularea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce.
In motivarea plângerii petentul arată că la data de 31.10.2012 se deplasa cu autoturismul personal marca BMW cu nr de inmatriculare_ pe DN 65 și a fost oprit de către un echipaj de politie care i-a comunicat că a depășit viteza legală. Arata ca in autoturism se mai afla o persoana care a asistat la toata intamplarea.
Petentul a invederat instantei ca cele retinute de agentul constatator nu sunt conforme cu realitatea.
Mai arata ca procesul verbal a fost intocmit cu incalcarea disp art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 intrucat nu se poate stabili locul unde a savarsit aceasta contraventie, motiv pentru care procesul verbal este nul absolut.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozitiile art.16 alin. 7 și 31 din OG nr.2/2001 si art. 118 si urm. din OUG 195/2002 si Codul de procedura civila.
In sustinerea plângerii sale a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intimatului si proba cu martori.
În dovedire nu au fost depuse inscrisuri.
La data de 18.02.2013 intimatul IPJ G. citat in cauza a depus intampinare la dosar prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive intrucat procesul verbal de contraventie a fost intocmit de IPJ D..
F. de cele de mai sus a solicitat admiterea exceptiei invocate cu scoaterea din cauza a IPJ G..
La data de 26.11.2013 petentul a depus procesul verbal contestat in copie si o cerere de probatorii.
Prin sentinta civila nr. 8623 din 20.12.2013 Judecatoria Gurgiu a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei G. in ceea ce priveste plangerea petentului in contradictoriu cu intimatul IPJ G., a dispus declinarea competentei de solutionare a plangerii contraventionale catre Judecatoria C. si a dispus amendarea petentului D. E. cu amenda in cuantum de 700 lei conform art. 108 indice 1 alin. 1 pct. 1 C..
In motivarea sentintei s-a retinut ca in speta competenta apartine Judecatoriei C., iar petentul cu rea credinta a introdus plangerea la Judecatoria G., fara a fi insotita de procesul verbal de contraventie si a indicat in mod gresit adresa de domiciliu cu scopul de a beneficia cat mai mult de efectul suspensiv al plangerii contraventionale in ceea ce priveste masurile dispuse prin procesul verbal de contraventie.
Ca urmare a declinarii de competenta dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei C. la data de 5.03.2014, avand primul termen de judecata la data de 25.03.2014.
La data de 25.03.3014 instanta a dispus conceptarea in cauza a intimatei IPJ D., dispunand totodata scoaterea din cauza a IPJ G..
Pentru termenul din data de 29.04.2014 intimatul IPJ D. a fost citat pentru prima data in cauza, cu copie de pe cererea de chemare in judecata.
Initmata nu a depus intampinare la dosar.
La data de 29.04.2014 petentul D. E. a formulat o noua cerere de probatorii solicitand proba cu inscrisuri, proba cu martorul Sfectcu D. D., iar in cadrul probei cu inscrisuri a solicitat emiterea unei adrese prin care sa se solicite intimatei sa depuna la dosarul cauzei verificarea metrologica a aparatului radar, ordinul de serviciu al agentului constatator, fotografia radar si atestatul agentului constatator care a afectuat inregistrarea.
Prin incheierea din data de 29.04.2014 instanta a incuviintat in parte cererea de probatorii a petentului, in sensul ca a incuviintat proba cu inscrisuri in care a dispus emiterea unei adrese catre intimata pentru a comunica verificarea metrologica a aparatului radar cu care s-a facut masurarea vitezei si plansele foto realizate cu ocazia intocmirii procesului verbal de contraventie.
De asemenea, instanta a respins proba testimoniala cu un martor avand in vedere ca nu se mentioneaza teza probatorie pentru care se solicita aceasta proba si a respins celelalte solicitari ale petentului respectiv inaintarea ordinului de serviciu si atestatul de operator radar ca nefiind utile solutionarii cauzei.
La data de 27.05.2014 intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologica din data de 20.04.2012, mentionand ca plansele foto nu pot fi inaintate deoarece conform metodologiei de folosire si utilizare a echipamentelor de masurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor inregistrarile pe caseta se pastreaza timp de 6 luni de la constatarea faptei.
La termenul din data de 27.05.2014 petentul a depus la dosar o copie lizibila a procesului verbal de contraventie si dovada achitarii onorariului de avocat in cuantum de 600 lei conform chitantei din data de 19.05.2014.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ din data de 31.10.2012 întocmit de IPJ D., petentul D. E. a fost sancționat contravențional de organele de poliție cu o amendă de 630 lei reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 31.10.2012, ora 11,26 a condus pe DN65 km 15+900 m, pe raza loc. Pielesti, autoturismul marca BMW cu nr de inmatriculare_, fiind înregistrat de aparatul radar circulând cu o viteză de 103 km/h în localitate, fiind fimat cu aparatul radar . montat pe autoturismul MAI_.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contraventiei prevăzută de dispozitiile art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG 195/2002 respectiv „depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” Viteza legală în localitate este de 50 km/h conform art. 49 din O.U.G. 195/2002.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv cã s-a încãlcat prezumția de nevinovãție într-o procedurã contravenționalã (a se vedea paragr. 66-69 din Hotãrârea A. împotriva României, publicatã pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzioneazã că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiazã de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
In plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii si cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depasească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Cât privește legalitatea procesului-verbal contestat, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 in sensul ca nu este mentionat locul savarasirii contraventiei, instanta constata ca aceasta sustinere a petentului este neintemeiata intrucat in procesul verbal este determinat cu exactitate locul constatarii contraventiei, respectiv pe raza localitatii Pielesti.
Având în vedere faptul că până la data pronuntării nu au fost înaintate înscrisurile solicitate, respectiv plansele fotografice de tip radar ce fac dovada savarsirii contraventiei, instanța apreciază că în cauză nu poate fi verificată legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, acesta nefiind suficient pentru a face dovada conditiilor prevăzute de lege.
Astfel, în absența planselor fotografice de tip radar care fac dovada vitezei cu care a fost înregistrată mașina petentului și care potrivit Normelor de Metrologie Legală Nml 021 – 05 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre-radare)”, publicată în Monitorul Oficial nr. 1102bis din 07.12.2005 trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elementele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, precum și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia pentru a putea fi considerate probe în instanță, nu se poate aprecia dacă cele consemnate în procesul verbal de contraventie corespund .>
Față de toate aceste motive de fapt și de drept, instanța apreciază că plângerea contraventională formulată de petentul D. E. în contradictoriu cu IPJ D. este întemeiată, urmând a o admite și în consecință a anula procesul verbal de contraventie contestat . nr._ din data de 31.10.2012 și a exonera petentul de la plata amenzii în valoare de 630 de lei si a inlatura sanctiunea complementara aplicata respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanta retine ca pentru a putea fi obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecata trebuie sa se stabileasca culpa procesuala a intimatului.
Ori, in speta, instanta apreciaza ca nu se poate retine culpa intimatului IPJ D. atata timp cat acesta nu a inaintat la dosar fotografiile din cauza faptului ca potrivit normelor metodologice de folosire si utilizare a intrumenteor de masurarea a vitezei de deplasare a autovehiculelor inregistrarile se pastreaza timp de 6 luni, iar in cauza petentul, dand dovada de rea credinta, a formulat plangerea contraventionala la o instanta vadit necompetenta (in procesul verbal era mentionata instanta competenta), nu a depus procesul verbal de contraventie la dosar, a indicat o adresa gresita in cererea de chemare in judecata, astfel ca plangerea contraventionala a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 5.03.2014, la un an si jumatate dupa savarsirea contraventiei.
Mai mult decat atat in tot acest timp in cauza a fost conceptat IPJ G. si nu IPJ D. astfel ca intimatul nu a avut posibilitatea sa isi formuleze aparari in cauza si sa depuna intampinare si inscrisuri decat pentru termenul din data de 29.04.2014, Judecatoria C. dispunand conceptarea in cauza a IPJ D. la primul termen de judecata acordat in cauza, respectiv la data de 25.03.2014.
Cum la aceasta data, intimatul nu se mai afla in posesia planselor fotografice ce tip radar, instanta apreciaza ca nu se poate retine in cauza culpa procesuala a intimatului, astfel ca va respinge cererea petentului de a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de petent in cauza.
Mai mult decat atat, instanta atrage atentia petentului asupra obligatiei exercitarii drepturilor procesuale cu buna credinta, exercitarea acestora cu rea credinta putand conduce la sanctionarea acestuia cu amenda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plangerea contraventionala formulata de petentul D. E., cu domiciliul în G., ., județul G. in contradictoriu cu IPJ D., cu sediul în C., județul D..
Dispune anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 31.10.2012.
Exonereaza petentul de la plata amenzii in cuantum de 630 lei.
Dispune restituirea permisului de conducere catre petent.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2014.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red.BCG
tehnoredact. BCG.
4 ex./27.06.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4848/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8214/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
