Plângere contravenţională. Sentința nr. 5179/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5179/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 27517/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5179/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe formulata de petentul G. C., cu domiciliul în C., Calea București nr. 409, județul D. in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul C., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și martorul T. C., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, petentul G. C. a fost legitimat de instanță și identificat cu CI . nr._, CNP_, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorului T. C., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei C. la data de 6.08.2013, sub nr._ petentul G. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._ încheiat la data de 25.07.2013 de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia si exonerarea sa de plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 25.07.2013 in jurul orelor 23,00 a fost amendat de agentii de politie fara sa aiba nicio vina.
A mai aratat ca doreste sa dovedeasca acest aspect cu martorii T. C. si G. M..
Cererea nu a fost intemeiata in drept.
In dovedire a depus procesul verbal de contraventie in original.
In procedura de regularizare petentul a depus la data de 21.10.2013 o precizare prin care a aratat ca in fapt la data mai sus mentionata numitul L. F. a venit la domiciliul sau solicitand sa ii dea o suma de bani. In urma discutiilor cu acesta i-a sus ca numitul L. M. a cumparat de la el o cantitate de tuica, acesta nu a platit si a venit la el pentru a plati intrucat a considerat ca a consumat-o impreuna cu petentul. Mai arata petentul ca au avut loc mai multe neintelegeri, au fost chemate organele de politie de catre petent, iar petentul a fost sanctionat.
Cererea a fost intemeiata pe disp. L 61/1991.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei.
Constatand ca cererea de chemare in judecata indeplineste conditiile prevezute de art. 194-196 Cod procedura civila la data de 22.10.2013, prin rezolutie, instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata, cu mentiunea pentru aceasta ca are obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
La data de 13.11.2013 in termenul legal de 25 zile, intimata a formulat intampinare solicitand respingerea plangerii ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii intimata solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționeaza faptul ca nu dețin material probator, abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea, solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicita acesta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 14.11.2013 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care a depus raspuns la intampinare la data de 28.11.2013 prin care arata ca urmeaza sa dovedeasca cu martorul T. C. faptul ca a fost batut de politie si nu a avut posibilitatea sa obtina certificat medico-legal. De asemenea si martorul si fiul sau au fost batuti de politie.
Se mai arata ca impotriva numitului L. F. martorul a formulat plangere penala.
In dovedire a depus certificat medico legal eliberat pentru martorul T. C. si plangerea penala formulata impotriva martorului asistent.
La data de 28.11.2013 instanta a fixat primul termen de judecata la data de 28.01.2014 pentru cand a dispus citarea partilor.
La solicitarea petentului, în vederea respectării dreptului de apărare și a prezumției de nevinovăție de care se bucură acesta, instanța a încuviințat proba cu martorul T. C. si proba cu inscrisuri în vederea dovedirii situației de fapt, iar pentru intimata proba cu inscrisuri si proba cu martorul asistent L. F..
La termenul din data de 4 .03.2014 instanta a audiat martorul asistent L. F., a carei declaratie este atasata la f. 29 din dosar, iar la termenul din data de 8.04.2014 a fost audiat si martorul petentului T. C. (f. 34).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 25.07.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I. D. procesul-verbal . nr._ prin care s-a reținut ca petentul G. C., aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, a adresat expresii si cuvinte jignitoare organelor de politie si a refuzat sa se legitimeze cu actul de identitate. Petentul a fost sanctionat cu amenda pentru ambele fapte contraventionale, respectiv 400 lei pentru prima si 300 lei pentru cea de-a doua contraventie.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 700 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, desi îi revenea această obligatie potrivit disp art 249 Cod procedura civila.
Astfel, desi acesta a sustinut ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiilor, din depozitia martorului asistent L. F. a rezultat ca acesta a fost la domiciliul nepotilor sai G. C. si M. pentru a le solicita sa ii restituie o suma de bani imprumutati. A aratat ca G. M. i-a dat banii insa fratele acestuia, petentul G. C. aflat in stare de ebrietate i-a adresat injurii si l-a dat afara din casa. Ulterior petentul a chemat organele de politie, insa la sosirea acestora petentul a refuzat sa se legitimeze si a adresat injurii politistilor. In aceste conditii, petentul, martorul T. C. si fiul acestuia au fost incatusati, intocmindu-li-se procese verbale de contraventie pe care L. F. le-a semnat in calitate de martor asistent.
In ceea ce priveste depozitia martorului T. C. instanta o va inlatura din materialul probator intrucat pe de o parte martorul a fost si el sanctionat cu aceeasi ocazie, astfel incat acesta este interesat de pronuntarea unei solutii favorabile petentului in cauza, iar pe de alta parte intrucat martorul se afla in relatii de prietenie cu petentul asa cum a si recunoscut in fata instantei, existand o prezumtie de subiectivism din partea acestuia. Mai mult decat atat martorul a recunoscut ca se afla sub influenta alcoolului in momentul constatarii contraventiei, astfel incat declaratia acestuia nu poate fi foarte exacta.
Instanta apreciaza ca si in situatia in care ar avea in vedere si declaratia martorului T. C. acesta nu a fost de fata in momentul in care a sosit politia, el declarand ca ramas in casa si nu cunoaste ce s-a intamplat afara.
Faptul ca martorului asistent i s-a formulat plangere penala nu are relevanta in cauza, aceasta fiind formulata in cauza de martorul T. C. si nu de petent. Mai mult decat atat simpla formulare a unei plangeri penale nu poate conduce la inlaturarea unui martor de la audiere, fiind necesar sa existe cel putin o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala prin care sa se constate existenta faptei penale reclamate.
In aceste conditii, instanta constata a petentul nu a facut dovada unei alte situatii de fapt decat cea retinuta prin procesul verbal, facandu-se vinovat de savasirea celor 2 contraventii retinute in sarcina sa, in timp ce intimata a dovedit vinovatia acestuia prin depozitia martorului L. F., astfel ca urmeaza a mentine procesul verbal contestat ca fiind legal si temeinic.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunile au fost corect individualizate de către agentul constatator pentru ambele contraventii, fiind aplicate in limitele prevazute de lege.
Avand in vedere atitudinea procesuala a petentului care nu a recunoscut savarsirea contraventiilor si gradul de pericol social al contraventiilor, acesta avand o atitudine ostila fata de agentii de politie, adresand acestora cuvinte jignitoare, instanta apreciaza ca nu se impune inlocuirea sanctiunilor amenzii cu sanctiunea avertismentului.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicarii acestei prezumtii fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere formulata de petentul G. C., ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petentul G. C., cu domiciliul în C., Calea București nr. 409, județul D. in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul C., județul D..
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică azi,8.04.2014
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
RED.C.G.B
Tehnored. C.G.B. 4 ex. / 07 Mai 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9601/2014. Judecătoria CRAIOVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4848/2014. Judecătoria... → |
|---|
