Pretenţii. Sentința nr. 8214/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8214/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 43279/215/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8214/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte - F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul S. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că pârâtul a depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise.
Pârâtul solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 18.12.2013 înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul S. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 776,46 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 10.05._10, pârâtul S. A., CNP_, a fost internat la Secția ORL a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 776,46 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 si 999 Cod Civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A precizat că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare; existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei decont de cheltuieli.
La data de 11.02.2014 pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât are calitatea de asigurat, fiind elev și având până în 18 ani întrunind condițiile prevăzute de legea nr. 95/2006.
În perioada 1-6 mai 2010, pe când era elev la Liceul T. A., în pauza dintre ore a ieșit din toaleta liceului, grăbindu-se să nu întârzie la oră, iar mai mulți elevi au intrat pe ușa toaletei, lovindu-l neintenționat în nas, după care a început să-i curgă sânge și s-a prezentat la cabinetul medical din incinta școlii, după 3 zile i s-a dezumflat nasul și a constatat că nasul se deformase puternic.
Pârâtul a mai arătat că pe data de 10.05.2010 s-a prezentat la S. C. de Urgență C. Secția ORL, însoțit de părinți, pentru un consult medical de specialitate, medicul internându-l și programându-l pentru a doua zi la ora 7:30 pentru operație, iar cei din spital i-au solicitat să dea o declarație prin care să spună cine l-a lovit, amenințându-i părinții că vor anunța Poliția și Protecția Copilului cu suspiciunea că a fost agresat de familie.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond, peremptorie, ce va fi examinată în conformitate cu prevederile art.18 din Decretul nr.167/1958.
În speță, în perioada 10.05._10, pârâtul S. A., CNP_, a fost internat la Secția Chirurgie ORL a Spitalului C. Județean de Urgență C..
Din decontul de cheltuieli atașat la dosarul cauzei, contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de internarea acesteia a fost în cuantum de 776,46 lei.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtului ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acestuia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a face dovada că acesta a fost victima unui accident și fără a formula plângere penală împotriva agresorului.
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică în ceea ce privește prescripția extinctivă dispozițiile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, instanța nu va reține susținerea reclamantului conform căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Creanțele fiscale reprezintă dreptul patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raportul de drept material fiscal constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat precum și dreptul la perceperea majorărilor de întârziere denumite creanțe fiscale accesorii, în sensul art.21 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.209 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sănătate, fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoane fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat și alte surse. Gestionarea fondului se face prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a Mun.București.
Este de necontestat că, în considerarea dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006 spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Împrejurarea că veniturile fondului se utilizează pentru plata serviciilor medicale și că acest fond este componentă a bugetului de stat nu e de natură a asimila cheltuielile de spitalizare unei creanțe bugetare pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
În acest sens, nu trebuie să se facă o confuzie între contribuția datorată fondului de asigurări și cheltuielile de spitalizare, ignorându-se și faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, prev. de art.998, 999 Cod civil.
Așadar, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâtul a fost externat, respectiv de la data de 12.05.2010, instanța reține că de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța constată că acest termen s-a împlinit la data de 12.05.2013, potrivit art.101 alin.3 și 4 Cod procedură civilă.
Cum acțiunea a fost introdusă la data de 17.12.2013, conform mențiunii de pe plicul aflat la fila 7, instanța constată că la acel moment era prescris dreptul reclamantului la acțiune, motiv pentru care va admite excepția dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul S. A., CNP_, domiciliat în C., ., jud. D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 mai 2014
Președinte,Grefier,
F. DuduRamona-M. B.
Red F.D.
Tehnored/R.B
4 ex./R.B. 09 Iunie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8059/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8/2014. Judecătoria... → |
|---|
