Plângere contravenţională. Sentința nr. 9019/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9019/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 1950/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9019
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul G. B. A. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. G. I., pentru petent și martorul G. C. M., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martorul G. C. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Av. G. I., pentru petent, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Av. G. I., pentru petent, având cuvântul, a solicitat anularea procesului-verbal contestat, cu consecința exonerării de plata amenzii contravenționale, anularea măsurii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 23.01.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul G. B. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.- Biroul Rutier C. anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 21.01.2014 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 340 lei.
În motivarea cererii petentul a arătat că la data de 21.01.2014 orele 11: 33 se deplasa cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe . la intersecția cu . fost oprit de agentul constatator pentru un control de rutină, iar după aproximativ 15 minute, acesta i-a prezentat procesul verbal în care a reținut o stare de fapt complet eronată, respectiv că nu a acordat prioritate unui pieton.
Mai arată petentul că în momentul în care a luat act de starea de fapt reținută de agentul constatator, i-a învederat acestuia că nu se afla niciun pieton angajat în traversarea străzii și că după ce a semnat procesul verbal i-a relatat faptul că i-a fost reținut și permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator: proces verbal contestat în original, cât și în copie, dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 lei, dovada de reținere a permisului de conducere.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 06.02.2014 intimatul I. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și că nu dețin material probator.
Astfel, procesul verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a încuviințat proba cu testimonială cu martorul G. C. M. solicitată de petent, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că este admisibilă putând duce la soluționarea procesului.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul G. C. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 29).
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 21.01.2014 petentul G. B. Alexandrua fost sancționat pentru că, la aceiași dată, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului fiind sancționată de prevederile art. 100, alin.3, lit. a din O.U.G. 195/2002 cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 21.01.2014 fiind semnat de către petent, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 23.01.2014.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât în momentul în care a traversat intersecția . . un pieton nu era angajat în traversarea străzii, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
În ceea ce privește declarația martorului G. C. M. audiat la propunerea petentului, instanța arată că aceasta nu înlătură prezumția de veridicitate a celor consemnate de către agentul constatator, întrucât martorul a declarat că el nu a văzut pe trecerea de pietoni, nici un pieton.
Mai mult, instanța arată că, depoziția martorului nu este credibilă având în vedere relația de prietenie cu petentul, faptul că la momentul întocmirii procesului verbal nu s-a făcut referire la existența vreunui martor la eveniment, iar martorul deși a fost audiat la aproximativ cinci luni de la data săvârșirii contravenția a precizat cu exactitate data și oara la care petentul a fost oprit de către agentul constatator.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal . nr._ încheiat la data de 21.01.2014, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acesteia încălcarea prevederilor art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, petentului fiindu-i aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege, astfel că instanța apreciază că sancțiunea este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 21.01.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. B. A., domiciliat în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./14.07.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3528/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 419/2014.... → |
|---|
